Pfizer sau Sputnik, imunizare și carantină strictă. Un amplu interviu NM cu șeful oficiului OMS în Moldova

Va putea Moldova să primească suficiente vaccinuri împotriva coronavirusului? Ar trebui oare să se imunizeze cei care au fost deja bolnavi de COVID? Ultima scădere a numărului de persoane bolnave ar putea însemna că noi am învins epidemia? Și ce-i de făcut cu cei care evită imunizarea? Igor Pokanevych, șeful oficiului Organizației Mondiale a Sănătății în Republica Moldova, ne-a vorbit despre toate acestea și despre multe altele într-un interviu pentru NM.

„Sănătatea și bunăstarea oamenilor sunt o problemă politică”

„Cursa” vaccinurilor a pornit de mult în lume și aceasta părea ca o „cursă a înarmării”. Acum noi vedem rezultatele acesteia. Dar oare în disputele dintre Pfizer și „Sputnik V” nu este mai multă politică decât rezultate ale cercetărilor reale? Am putea noi spune astăzi cu certitudine – acest vaccin este eficient, iar acesta e periculos?

Nu aș numi-o „cursă a vaccinurilor” din punct de vedere negativ. Dimpotrivă, este bine că mai mulți producători s-au inclus în această cursă și timp de un an, lumea a primit o listă mare de posibile vaccinuri. Și astfel, în luna decembrie, OMS a autorizat utilizarea de urgență a Pfizer. Acest lucru s-a întâmplat în termene record.

Cu părere de rău, sunt de acord că această problemă este politizată. Și această situație nu este numai în Moldova, se întâmplă și la nivel global, și la cel regional. Sănătatea și bunăstarea oamenilor sunt o problemă politică. Iar vaccinul va oferi posibilitatea de a asigura sănătatea și de a ameliora bunăstarea. Pentru că noi am văzut, cum pandemia a influențat și, cu siguranță, încă va influența asupra situației economice din țară și din lume.

Dar putem noi afirma acum că unii dintre cei care polemizează despre vaccinuri au dreptate, iar alții nu? De exemplu, în presa din Europa de Vest, se ironizează adesea pe seama „Sputnik V” și vaccinul rusesc este criticat.

Vaccinul rusesc – în acest caz, „Sputnik V” – este unul dintre candidații care se află astăzi la anumite etape ale cercetărilor. O parte din documente a fost transmisă deja către OMS globală. Acum continuă procesul de includere a vaccinurilor în lista celor recomandate. Noi nu știm cât va dura acest proces. Este unul dintre cele aproape 100 de vaccinuri de pe piața globală care acum sunt testate. Ce se va întâmpla în acest caz concret – timpul va arăta.

Acum există deja un vaccin recomandat oficial. Alte trei sunt la etapele finale de aprobare. Este posibil ca la sfârșitul lunii ianuarie să fie deja câteva vaccinuri recomandate spre utilizare.

Dar ce ar trebui să fie prioritar pentru o țară în alegerea unui vaccin? Este problema costurilor? Sau ele se deosebesc totuși prin eficiență și efecte adverse?

Eu sunt de acord anume cu acele argumente despre care vorbiți. Uneori, se axează mai mult spre producător, condițiile de păstrare etc. Acum însă fiecare țară trebuie să decidă pentru sine, care sunt grupurile prioritare pentru vaccinare. Și cu cât mai repede acestea vor primi vaccinul, cu atât mai bine. Probabil, prioritatea și rapiditatea ar trebui să fie factorii decisivi. Vaccinul trebuie să fie accesibil cât mai curând posibil. În plus, trebuie să se vorbească despre eficiență, securitate. Și anume acesta este rolul autorităților naționale de reglementare. Acestea trebuie să fie sigure că în țară va ajunge un vaccin care va asigura o eficiență și securitate maximă anume în această țară și în această perioadă.

Pe ce ar putea conta Moldova? Avem noi suficiente mijloace proprii pentru a achiziționa vaccinul? Sau noi putem doar să sperăm că cineva ni-l va dărui, ne va oferi ajutor umanitar?

Astăzi, se duc negocieri în câteva direcții paralele pentru a obține cât mai rapid acces la vaccinuri. Primul și cel mai realist dintre acestea este lista globală COVAX. Aceste negocieri au început demult: Moldova va obține de acolo vaccinul pentru a asigura 20 la sută din populație. Este parte a „solidarității mondiale”. Suplimentar, va fi posibilitatea de a obține un vaccin din aceeași listă la un preț redus. Oricum, în acest scop, țara va trebui să aloce resurse. Acest lucru va putea asigura încă circa 30% din populație.

Se poartă negocieri și în privința altor donații. Unele țări sunt dispuse să ofere Moldovei un vaccin, iar acest lucru ar putea să se întâmple în timpul cel mai apropiat.

Aici nu există niciun fel de competiții. Cel mai important e să reușim să facem acest lucru cât mai rapid și să asigurăm o pondere cât mai mare a populației, pentru a obține imunitate împotriva COVID.

Dar apare totuși întrebarea despre siguranța vaccinurilor. Dvs. vorbiți despre importanța rapidității. Ex-președintele Igor Dodon a promis că în Moldova va fi adus vaccinul rusesc „Sputnik V”. Acest lucru însă ar putea să se întâmple, de exemplu, înainte ca OMS să-l aprobe definitiv. În această situație, ar trebui oare ca țara noastră să accepte un asemenea ajutor?

Este decizia suverană a fiecărei țări. În acest caz, noi nu putem dicta condițiile. Din partea noastră, noi propunem un vaccin care a susținut toate etapele de cercetare și și-a demonstrat eficiența.

Deci, este vorba despre Pfizer?

Da. Și mai departe, imediat ce în această listă vor apărea și alte vaccinuri, Moldova va avea același acces la ele.

„Măsurile de carantină trebuie să fie mult mai stricte”

În ce măsură declarațiile politice despre vaccinul care este mai eficient și care nu, subminează credibilitatea imunizării în principiu? În Moldova, la fel ca și în orice țară, există o categorie de oameni care este împotriva vaccinurilor.

Noi am îndemnat mereu ca să nu fie politizat coronavirusul. Cu părere de rău, nu întotdeauna se întâmplă așa. Și acum noi vedem că și imunizarea devine subiect al polemicilor politice. Așa se întâmplă nu numai în Moldova, dar și la nivel global, și în țările din regiunea noastră.

Acum ar trebui să analizăm mai întâi, care vaccin va fi disponibil mai devreme și cum să ajungem într-adevăr la cât mai multe grupuri vulnerabile posibil, care trebuie imunizate în prima etapă.

Există grupuri de oameni care sunt în categoriile cu risc foarte înalt. Dacă această problemă va fi politizată, accesibilitatea va fi limitată ori imunizarea se va tărăgăna în timp, ceea ce noi, cu siguranță, nu ne dorim. Dimpotrivă, noi îndemnăm ca în această chestiune să fie cât mai puțină politică.

Care este scopul maxim al campaniei de imunizare? Ce pondere a populației ar trebui să fie imunizată pentru a asigura securitatea generală?

În variantă ideală, ceea ce s-a demonstrat prin diferite programe de imunizare de rutină, pentru a asigura o imunitate colectivă, trebuie să fie imunizate 95 la sută din populație. Noi înțelegem foarte bine că în timpul apropiat, acest lucru va fi imposibil. Și iarăși, din diferite motive. Unul dintre acestea – accesibilitatea. Astăzi, se atestă insuficiență de vaccinuri în lume. Necesitatea acestora depășește de multe ori capacitatea de producție.

Acum, sarcina noastră este ca în următoarele luni, să asigurăm 20%, care includ grupuri extrem de vulnerabile: lucrătorii medicali, persoanele care se află în instituțiile de îngrijiri pe termen lung. Urmează persoanele cu boli concomitente, despre care se știe că sunt factori de risc.

Și cea de-a doua etapă – de la 20% să se ajungă până la 30%. Acestea vor include grupurile care se află în contact permanent cu alte persoane: lucrătorii sociali, militarii, polițiștii. Iar a treia etapă va include toată populația, pentru a asigura o imunitate colectivă cât mai puternică.

Dar încă nu se știe, când va avea loc cea de-a treia etapă.

Da, e prematur să vorbim despre termene. Pentru cea de-a treia etapă, noi nu avem cantitatea necesară de vaccin.

Și încă un detaliu – este imunizarea propriu-zisă. S-au efectuat diferite cercetări. Acum, circa o treime din populația Moldovei este dispusă să se imunizeze. Mai mult de 30%.

O altă treime ezită. Sarcina principală este ca persoanele care ezită să primească argumentele necesare: trebuie să se convingă că acest vaccin este sigur, eficient și că îl pot obține atunci când au nevoie de el.

Cu părere de rău, există și cel de-al treilea grup. Este vorba despre alte 30% din populație care nu doresc să se imunizeze în niciun caz. Acest grup va fi supus celui mai mare risc. Sarcina noastră comună este ca în timpul apropiat, să asigurăm primele două grupuri cu vaccinuri și să continuăm să lucrăm cu cel de-al treilea grup, care în niciun caz nu dorește să se imunizeze.

Dar aici, apare imediat întrebarea – poate fi cineva impus să se vaccineze și trebuie oare? În mod formal, oamenii nu pot fi obligați, dar să le fie create impedimente pentru călătorii, înscrierea copiilor la grădiniță și la școală. Acest lucru este necesar sau este deja o încălcare a drepturilor omului?

Această chestiune vizează nu numai vaccinul împotriva COVID. Ea apare și în cazul discuțiilor despre programul de imunizare de rutină: să fie acceptat la grădiniță un copil dacă acesta nu a susținut programul deplin al vaccinurilor? Dar în acest caz, noi vorbim despre securitatea colectivă, imunitatea colectivă. Cu părere de rău, cei care refuză să se vaccineze și doresc să se strecoare printre cei imunizați, se supun riscului și pe ei înșiși, și pe alții. Astfel, noi ne putem confrunta cu aceeași problemă.

Însă poziția OMS este următoarea: vaccinarea nu trebuie să fie obligatorie. Va fi o imunizare benevolă. Și în funcție de modul în care va evolua situația, ce se va întâmpla cu pandemia la nivel global și în Moldova, se vor lua decizii. Astăzi, nu se discută despre imunizarea obligatorie împotriva COVID.

Dar acestea ar putea fi, să zicem, deciziile autorităților locale: accesul persoanelor nevaccinate în anumite instituții să fie restricționat.

Acum nu există aceste discuții. Totul depinde de scenariul viitor. E posibil că imediat ce vaccinul va fi accesibil, ponderea persoanelor care doresc să-l obțină va fi cu mult mai mare. Sarcina noastră este acum să ne axăm pe grupurile de risc, pe cei care sunt dispuși să se imunizeze și care încă ezită. În raport cu grupul de persoane care nu dorește, deocamdată – dacă pot utiliza acest cuvânt – nu vor fi niciun fel de restricții la nivelul Moldovei.

Cum se va răsfrânge acest lucru asupra călătoriilor, accesului în alte țări – este și acesta un subiect pentru viitoarele discuții.

Un număr destul de mare de oameni, inclusiv în Moldova, au fost deja bolnavi. Au nevoie aceste persoane de imunizare? Se știe deja cât timp „trăiesc” anticorpii COVID?

Cu părere de rău, nu există o certitudine sută la sută sau cifre exacte. Este imposibil să afirmăm că dacă o persoană a fost deja bolnavă, are cu siguranță imunitate pe câteva luni înainte. Se fac cercetări. Virusul este încă destul de tânăr. Noi vorbim despre situația care a evoluat abia acum un an.

Dar apar deja tulpini noi.

Da, virusul suferă mutații, „se adaptează” la situație. Astăzi nu putem vorbi despre faptul că dacă ai fost bolnav, nu trebuie să te vaccinezi. Toți trebuie să se vaccineze – indiferent de faptul dacă ai fost bolnav sau nu. Există încă prea puține informații despre imunitate: cât de rezistentă sau durabilă este.

Dar nu va apărea un conflict dintre anticorpi și vaccin? Ar trebui oare ca oamenii să fie testați înainte de imunizare – poate, au deja anticorpi?

Acesta este unul dintre posibilele mecanisme. Dar deocamdată nu este un impediment pentru imunizare.

Comentând ideea creării „pașaportului sănătății”, cei de la OMS global afirmau că încă nu există garanții că vaccinul va soluționa problemele privind transmiterea virusului de la o persoană la alta. Și că aceasta nu anulează alte măsuri de securitate. De ce?

Acum se discută mult despre așa-numitul „pașaport de imunitate”. Și aici, ar trebui să fie determinate două direcții. Într-un caz, noi vorbim despre un document care confirmă imunizarea pentru utilizare internă. Adică este o fișă medicală obișnuită sau un certificat. Acesta poate fi de hârtie sau electronic. Și a doua direcție – acel „pașaport de imunitate” pentru călătorii. Această chestiune a fost examinată acum câteva zile la ședința extraordinară despre regulile sanitaro-epidemiologice internaționale. Și s-a decis că acum nu există suficiente dovezi precum că o persoană imunizată nu poate răspândi virusul mai departe.

Această chestiune va fi reexaminată în cazul în care vor apărea informații noi. Dar astăzi, OMS nu recomandă utilizarea „pașaportului sănătății” pentru a lua decizii cu privire la călătorii.

Dacă înțeleg corect, o persoană poate deveni purtător al virusului fără a avea simptome și fără a se îmbolnăvi.

Da.

„Este un răgaz, un declin temporar”

De la începutul anului, în Moldova se atestă o dinamică pozitivă clară a numărului de cazuri noi și active. Prin ce ar putea fi determinat acest lucru? Înseamnă oare că noi am depășit un nou val sau este un răgaz scurt datorat de vacanța elevilor, de exemplu?

Aici există câțiva factori. Unul dintre ei este modul în care se comportă virusul. Se constată în baza exemplului țărilor din regiunea europeană. Tendința era asemănătoare: noi am văzut o creștere a numărului de cazuri noi, apoi o scădere. Cu regret, urma o nouă creștere. Și acum putem afirma că este vorba despre un răgaz, un declin temporar. Acum sunt foarte puțini factori care ar influența asupra reducerii acestui număr.

Desigur, un rol îl au măsurile care s-au întreprins. La începutul lunii decembrie, s-au luat anumite decizii prin care s-a intensificat controlul, s-au introdus restricții. În plus, noi, oamenii, am început să ne comportăm altfel. Mai mulți prieteni, mai mulți vecini cu COVID, în anturajul multora sunt cazuri letale. Am început să avem o atitudine mai serioasă în acest sens, ceea ce, la fel, influențează asupra modului în care evoluează situația epidemiologică.

Cu regret, chiar și reducerea care se atestă astăzi, este temporară. Indicele reproductiv (numărul persoanelor care, în medie, pot fi contaminate de o persoană bolnavă – NM) de săptămâna trecută a fost mai mare de o unitate, deși mai devreme era mai mic de o unitate. Dar imediat ce acesta depășește o unitate, înseamnă că cifrele vor crește în curând.

Acest timp nu trebuie să fie folosit pentru relaxare, ci pentru a vedea, care sunt necesitățile, unde sunt necesare resursele, să pregătim sistemul de sănătate pentru etapa următoare a creșterii numărului de cazuri.

În ce privește măsurile. Cât de logic sunt aplicate la noi? De exemplu, în luna decembrie, a fost interzisă activitatea restaurantelor și a cluburilor după ora 22:00. Dar în perioada respectivă, un număr relativ mic de oameni vizitează aceste localuri. În schimb, majoritatea folosește transportul public care, în Chișinău, adesea este ticsit. Oamenii pot să se afle față în față mai mult de o oră, fără a respecta distanța socială. În același timp, în Germania s-a impus un lockdown strict: transportul public nu funcționează, toate localurile sunt închise, funcționează doar magazinele alimentare. Cum putem înțelege, cât de logic introducem restricții, ce nu ne ajunge?

Măsurile aplicate în Moldova sunt cu siguranță foarte blânde. Pentru prevenirea răspândirii în continuare a virusului, ele ar putea fi acum cu mult mai stricte. Și, în opinia noastră, acestea trebuie să fie cu mult mai aspre. Totodată, trebuie să se țină cont și de interesele elevilor care trebuie să învețe, și de cele ale mediului de afaceri, pentru că toate acestea afectează situația economică. OMS a elaborat un grup destul de mare de criterii care este folosit parțial în Moldova.

E bine că măsurile incomplete de astăzi au dus la o reducere nesemnificativă a numărului de cazuri. Dar și alte țări au trecut prin aceasta. Noi am văzut că a fost prima etapă a lockdown-urilor aspre în țările din Europa. Acest lucru a avut ca rezultat reducerea numărului de contaminări. Dar apoi s-au făcut relaxări, oamenii au început să se comporte cu totul altfel, a apărut un val neașteptat. Ne-am putea confrunta cu o situație asemănătoare. Acest lucru ar putea fi cauzat de oboseala provocată de pandemie, de relaxarea generală.

Dar cu siguranță, este prea devreme să ne relaxăm. Până la apariția imunității colective va mai trece mult timp.

Dacă e să pornim de la indicațiile OMS, ce restricții ar trebui să fie introduse în situația actuală în Moldova?

Cele care vizează călătoriile internaționale sunt suficiente. La frontieră există un control, oamenii completează fișe epidemiologice. Zonele roșii sunt reevaluate sistematic, cei care vin de acolo trebuie să se afle în carantină.

Dar în Moldova este o transmitere comunitară, de aceea ar trebui să fie elaborat un mecanism clar privind monitorizarea teritorială. Dacă sunt teritorii în care numărul de îmbolnăviri este mai mare, acolo trebuie să se ia măsuri și restricții suplimentare, inclusiv transportul, activitățile la distanță, regim de lucru diferit pentru funcționari, restricționarea activității localurilor de agrement și a magazinelor. Astăzi, acestea nu există. Sunt regiuni în care situația este mai gravă, dar acolo, viața decurge în mod obișnuit. În acest caz, recomandarea noastră este pentru minister – să aplice abordarea teritorială.

Dacă e să vorbim despre măsuri la nivel național, aici, desigur, există întotdeauna dilema: care va fi influența măsurilor asupra situației economice. Și aici, noi chemăm la dialog mediul de afaceri, sectorul neguvernamental, societatea, guvernul și organizațiile internaționale, pentru ca să fie identificat acest echilibru sau această abordare pragmatică.

Totodată, este necesară asistența pentru cei care au de suferit cel mai mult. În acest caz, noi vorbim despre grupurile vulnerabile, afacerile mici care trec acum prin cele mai dificile momente de la începutul existenței lor.

Dacă e să ne referim la măsurile la nivel teritorial, atunci era vorba în primul rând despre Chișinău, orașul cu cea mai mare densitate a populației.

Desigur, noi vedem că la Chișinău este cel mai mare număr de cazuri. Aici, și comunicarea este mai strânsă, și riscul de transmitere a virusului este destul de înalt. Deciziile la nivel național ar trebui să fie adaptate la nivel local. Dacă situația din raioane se va înrăutăți, va trebui să se introducă măsuri suplimentare, să fie alocate resurse suplimentare.

În ce privește agravările la nivel local. Din lunile noiembrie-decembrie, situația din Transnistria s-a înrăutățit considerabil. În orice caz, cifrele anunțate mai devreme erau relativ mici și cei de acolo spuneau că „vor învinge epidemia”, în comparație cu cealaltă parte a Moldovei. Apoi situația s-a înrăutățit brusc. În ce măsură Moldova înțelege și monitorizează ceea ce se întâmplă acolo? În ce măsură OMS poate interveni în situația din Transnistria? Și este clar, de ce acolo se atestă o asemenea dinamică?

Astăzi, atât informația, cât și accesul în stânga Nistrului sunt limitate. Noi obținem informații doar prin canale oficiale. În baza lor, am analizat riscurile epidemiologice. Și astăzi, riscurile pe ambele maluri sunt aceleași. Măsurile privind restricționarea accesului în regiune nu au temei epidemiologic. Aceste decizii se iau la alte niveluri.

Dar există schimbări pozitive. Intenționăm să organizăm vinerea viitoare o întrevedere comună pentru a discuta despre problemelor ce țin de imunizare. Din vaccinurile care vor fi acordate prin intermediul COVAX, cel puțin 10% sunt destinate pentru satisfacerea necesităților din stânga Nistrului. De aceea și sunt necesare discuțiile, ca să pregătim acolo infrastructura pentru imunizare, în pofida oricăror situații politice. Sarcina noastră este de a asigura oamenii cu vaccin.

Când se va lua deciziile, se va ține cont de faptul că recent, în Transnistria au anunțat că vor primi o anumită cantitate de „Sputnik V”?

Noi nu avem nicio informație despre aceasta, de aceea estimăm la fel ca și în Chișinău. Și noi vorbim despre COVAX și despre alte donații care vor fi în timpul apropiat.

Deci, acea promisiune nu se include deocamdată în niciun fel de estimări.

Nu. E posibil ca următoarele discuții să ofere posibilitatea de a „elucida” anumite momente și de a înțelege, ce fel de promisiuni au fost, dacă există vreun plan. Noi nu putem să ne confruntăm cu situația în care o parte a Moldovei va avea acces la vaccinuri, iar alta nu. Această situație va provoca o problemă gravă ce ține de egalitate și accesibilitate.

În ce măsură Moldova, în ansamblu, face față situației comparativ cu alte țări?

Dacă e să privim în ansamblu, sistemul de sănătate din Moldova nu a fost suprasolicitat în măsura în care a fost în unele țări din Europa. La noi nu există acel exces de morbiditate sau mortalitate care ar fi putut fi dacă situația ar fi decurs conform altui scenariu. De aceea putem afirma că deocamdată, s-au întreprins acțiuni destul de eficiente. Luând în calcul posibilitățile, resursele existente, comportamentul oamenilor și situația politică.

Având în vedere influența tuturor acestor factori, răspunsul la epidemie a fost până acum destul de eficient. Și noi nu constatăm diferențe extreme față de alte țări cu infrastructuri asemănătoare.

Ceea ce s-a reușit cu siguranță: numărul cazurilor noi nu a crescut în progresie geometrică. A crescut treptat. Acest lucru ne-a oferit posibilitatea să ne adaptăm – să găsim lucrători medicali suplimentari, utilaje, resurse, să elaborăm strategii de comunicare, pentru a schimba comportamentul oamenilor.

Și toate acestea, chiar și fără măsuri foarte aspre. Noi nu am avut stare de asediu, restricții privind circulația prin republică, lockdown-uri totale în magazine. A fost posibil să avem cumva o viață normală prin respectarea unor anumite măsuri.

Cum va evolua situația – este greu de presupus. În cazul unui nou val, acest lucru ar putea să se schimbe rapid.

Recent, un deputat a prezentat niște date precum că mortalitatea în anul 2020 a fost cu 9% mai mare decât în anii precedenți. Această situație ar putea fi cauzată anume de COVID?

Cu siguranță, da. Noi încă analizăm datele, deocamdată nu există cifre definitive. Dar în Marea Britanie, de exemplu, se atestă cel mai mare exces de mortalitate timp de un an de la cel de-al Doilea Război Mondial. Aceasta este o creștere neașteptată. De notat că până în anul 2020, acolo se constata o tendință de diminuare.

Teamă mi-i că ne vom confrunta cu aceeași situație. Aici va fi o combinare: au decedat și pacienți din cauza complicațiilor post-coronavirus, și persoane care au avut nevoie, dar nu au beneficiat de asistență medicală din cauza că sistemul de sănătate era ocupat de combaterea COVID. În acest caz, este vorba și despre intervențiile chirurgicale amânate, și de tratamentul bolilor oncologice. Și această situație a fost nu numai în Moldova.