În Federația Rusă, pentru prima dată, o persoană a fost amendată pentru o fotografie pe Max, o aplicație care se prezintă ca mesagerul național al țării. Publicația „Verstka” a atras atenția asupra deciziei instanței, relatează „Dojdi”.
Decizia a fost luată pe 3 martie de o instanță din regiunea Krasnodar, care l-a amendat cu o mie de ruble pe un locuitor al regiunii din cauza unei fotografii de profil ce conținea „simbolistica AUE”. Potrivit sursei citate, în documentul instanței se precizează că, vara trecută, bărbatul a pus ca imagine de profil propria fotografie, pe care se vede un tatuaj în formă de stea cu opt colțuri — „simbol al mișcării publice AUE”. În februarie, fotografia a atras atenția forțelor de ordine, care au întocmit un proces-verbal.
Bărbatul a fost amendat în baza articolului privind demonstrarea simbolurilor extremiste. Acesta și-a recunoscut vina în instanță, notează publicația.
„Verstka” scrie că nu a găsit cazuri similare de sancționare pentru conținut publicat pe Max. De asemenea, Centrul analitic „Sova” și proiectul „OVD-Info” au declarat publicației că nici ele nu s-au confruntat cu astfel de dosare. Anterior, un locuitor al Moscovei a fost amendat pentru o fotografie a unui automobil cu numărul de înmatriculare A777UE. Instanța a considerat numărul de înmatriculare drept „simbolistică extremistă”. De asemenea, o instanță din Rusia a interzis piesa „A.U.E” a rapperului Schokk.
Potrivit sursei citate, abrevierea AUE se descifrează ca „ordinea deținuților este una” sau „unitatea criminalilor și a deținuților”. În august 2020, Curtea Supremă a Rusiei, la solicitarea Procuraturii Generale, a declarat „mișcarea AUE” drept extremistă. Autoritățile au susținut că aceasta „este o organizație bine structurată și coordonată”. Anterior, publicația „Novaya Gazeta” a relatat despre fenomenul AUE. Potrivit sursei citate, abrevierea a devenit „o adevărată ideologie” și „un obiect de venerare” în rândul adolescenților înclinați spre criminalitate. Aceasta este folosită ca strigăt de salut, pentru identificarea „prieten–dușman”, dar și în timpul atacurilor asupra cetățenilor.
Max se prezintă ca mesagerul național al Rusiei, potrivit Meduza. Anterior, a fost lansată o campanie amplă menită să transfere utilizatorii ruși de pe serviciile străine către Max. În august 2025, BBC nota că mesagerul Max va fi obligatoriu pentru instalare prealabilă pe smartphone-uri și tablete începând cu 1 septembrie. Pe 10 martie 2026, serviciul de presă al mesagerului a anunțat că numărul utilizatorilor Max a depășit 100 de milioane.
If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
Când noile reguli sunt explicate prin „cerințele UE”, iar cetățenii nu văd cum pot influența deciziile, apare sentimentul că totul a fost deja decis fără ei. Discuțiile despre „conducerea din exterior” sunt alimentate atât de dependențele reale ale Moldovei, cât și de neîncrederea în propriile autorități. NewsMaker a analizat ce condiții poate negocia Chișinăul cu UE, cine răspunde pentru consecințele reformelor și de ce teama de a pierde autonomia decizională este legată de cât de mult sunt ascultați cetățenii în propria țară.
De ce apare sentimentul că se decide în locul nostru
În politica moldovenească, invocarea influenței externe a devenit de mult ceva obișnuit. În spatele deciziilor guvernării se caută voința Bruxellesului, Washingtonului sau Bucureștiului, iar în spatele acțiunilor adversarilor săi – influența Moscovei. Totodată, obligațiile externe reale, dependența de un partener și executarea indicațiilor acestuia sunt adesea prezentate ca fiind unul și același lucru.
Moldova are într-adevăr nevoie de piețe externe, livrări de energie, investiții și sprijin financiar. Condițiile de acces la acestea limitează opțiunile guvernului. Faptul că țara are, formal, dreptul de a decide singură nu înseamnă că poate suporta cu ușurință consecințele unei asemenea decizii.
Aderarea la UE presupune obligații concrete: modificarea legilor și a modului de funcționare a instituțiilor statului. Dacă oamenilor li se spune doar că există o nouă cerință care trebuie îndeplinită, rămâne întrebarea: cine a ținut cont de interesele lor și ar fi putut fi negociate alte condiții? Apare astfel sentimentul că totul a fost deja decis fără ei, ceea ce alimentează discuțiile despre „conducerea din exterior”.
Ce reguli vor trebui acceptate și care pot fi contestate
Pregătirea pentru aderarea la UE se bazează pe acquis, adică ansamblul legislației, drepturilor și obligațiilor Uniunii Europene. Moldova trebuie să își alinieze legile la acesta și să asigure aplicarea lor. Aderarea nu presupune posibilitatea de a respecta regulile comune doar atunci când țara consideră de cuviință.
„Acquis-ul în sine nu este un subiect de negociere. Se poate discuta despre cum și când va ajunge Moldova la acesta: cum vor fi puse în aplicare cerințele concrete în contextul moldovenesc, termenele de aliniere a legislației și de implementare a acesteia, precum și dacă există motive obiective, posibile perioade de tranziție sau alte înțelegeri speciale”, a explicat ambasadoarea UE în Moldova, Iwona Piórko, într-o discuție cu NM.
Astfel, în cadrul negocierilor, Moldova nu rescrie legislația europeană pentru a o adapta propriilor nevoi. Poate însă argumenta de cât timp are nevoie pentru a o pune în aplicare și poate propune modalități de îndeplinire a cerințelor. Nu toate normele impun o singură soluție: în unele cazuri, este obligatorie atingerea unui anumit rezultat, iar autoritățile naționale aleg cum să ajungă la el.
Chișinăul poate contesta abordarea Comisiei Europene și poate propune o alternativă. Dacă însă refuză să își asume o obligație necesară pentru aderare, procesul poate fi blocat. Cerințele UE nu înlocuiesc votul Parlamentului sau deciziile Guvernului, dar stabilesc condițiile în care Moldova poate fi primită în Uniune.
Ce solicită Moldova de la UE și ce nu a fost încă agreat
Unul dintre subiectele negocierilor sunt perioadele de tranziție, care oferă timp suplimentar pentru îndeplinirea anumitor cerințe. Piórko a explicat că o astfel de solicitare poate fi justificată de necesitatea unor investiții mari, de capacitățile tehnice sau administrative insuficiente ori de riscul unor consecințe economice și sociale grave. Amânarea trebuie să aibă o durată și un domeniu de aplicare clar delimitate și să fie însoțită de un plan pentru îndeplinirea integrală a cerințelor. Sunt posibile și excepții de la reguli, însă acestea necesită o justificare specială și acordul UE.
Polonia, de exemplu, a obținut la aderare o perioadă de tranziție de 12 ani, în care putea menține restricțiile privind cumpărarea terenurilor agricole și a pădurilor de către străini. Însă extinderile anterioare ale UE nu îi garantează Moldovei aceleași condiții: fiecare solicitare trebuie justificată și agreată cu Uniunea.
Fostul reprezentant permanent al Moldovei la Consiliul Europei, analistul politic Alexei Tulbure, consideră că societatea moldovenească nu are o imagine clară a condițiilor speciale pe care Chișinăul încearcă să le obțină și a rezultatelor de până acum. Chiar și experților le este greu să evalueze activitatea negociatorilor.
„Mie, de exemplu, îmi este greu să vorbesc despre acest lucru, deoarece procesul este netransparent, nu știm despre ce este vorba acolo”, spune analistul pentru NM despre convenirea condițiilor speciale pentru Moldova.
btv.md
Totuși, unele solicitări concrete se regăsesc deja în poziția UE publicată pe 12 octombrie. Moldova a cerut o perioadă de tranziție de 30 de ani de la aderare pentru eliminarea restricțiilor privind cumpărarea terenurilor agricole și forestiere de către nerezidenți. Chișinăul a propus ca piața să fie deschisă treptat începând cu al 25-lea an de la aderarea la UE.
UE consideră că restricțiile actuale privind cumpărarea terenurilor agricole de către cetățenii Uniunii sunt incompatibile cu regulile europene. Durata perioadei de tranziție nu a fost însă agreată: partea europeană a cerut informații suplimentare înainte de a-și formula poziția.
Moldova a mai solicitat o perioadă de cinci ani de la aderare pentru adaptarea schemelor existente de ajutor de stat, inclusiv a celor pentru Moldova IT Park, întreprinderile mici și mijlocii care beneficiază de facilități fiscale și parcurile industriale. Chișinăul se teme că revizuirea bruscă a acestor măsuri de sprijin ar afecta companiile și investitorii. UE a cerut informații suplimentare și pentru această solicitare.
Poziția publicată a UE confirmă că Chișinăul solicită condiții speciale. Pentru a evalua activitatea negociatorilor, trebuie comparate solicitările inițiale cu înțelegerile finale și cu interesele cetățenilor și ale mediului de afaceri pe care acestea le protejează. Simplul fapt că a fost formulată o solicitare nu înseamnă că s-a reușit obținerea concesiei dorite.
Potrivit lui Piórko, capacitatea Moldovei de a-și apăra interesele depinde de cât de bine este pregătită administrația publică. Funcționarii trebuie să cunoască normele europene, să coordoneze pozițiile diferitelor instituții și să explice clar ce particularități ale țării trebuie luate în considerare. Un argument în plus în negocieri este modul în care Moldova și-a îndeplinit obligațiile asumate anterior.
Viteza aderării sau calitatea condițiilor
În opinia lui Tulbure, autoritățile moldovenești au făcut din viteza aderării principala prioritate, iar acest lucru creează un risc pentru calitatea pregătirii pozițiilor de negociere.
„Prioritatea noastră este mai degrabă viteza aderării la Uniunea Europeană decât calitatea condițiilor în care aderăm la ea. Acesta nu este un reproș la adresa cuiva. Mai degrabă o constatare: în contextul războiului din Ucraina, [pentru noi] considerentele de securitate sunt mult mai importante decât considerentele de altă natură. Adică preferăm să aderăm la Uniunea Europeană, iar acolo să finalizăm ceea ce nu am reușit să facem în perioada de pregătire pentru aderare”, spune el.
Dar, în ciuda grabei, chestiunile care vizează diferite sectoare și instituții ale statului necesită o examinare minuțioasă. În cazul unei avansări accelerate, timpul pentru aceasta ar putea să nu fie suficient. Dacă perioadele de tranziție necesare nu sunt convenite, după aderare țara se poate confrunta cu cerințe pe care nu le va putea îndeplini imediat.
Tudor Mardei/NewsMaker
Perioada de tranziție permite eșalonarea schimbărilor în timp, dar nu acoperă investițiile necesare. Cheltuielile suplimentare pentru echipamente sau reorganizarea producției, dacă sunt necesare pentru îndeplinirea unei norme, nu dispar prin amânarea termenului. De aceea, este important să evaluăm condițiile aderării și în funcție de cât de pregătiți sunt cei care vor trebui să respecte noile reguli.
Cine răspunde pentru costul reformelor
Posibilitatea de a alege modalitatea de îndeplinire a unei cerințe înseamnă și responsabilitate pentru această alegere. Simpla menționare a UE nu explică de ce guvernul a preferat anume asemenea termene, cheltuieli sau restricții.
„De aceea, când auzim că «UE cere» o anumită măsură, este important să distingem între ceea ce trebuie să realizeze Moldova și modalitatea prin care aceasta decide să o facă. În cele din urmă, reformele și legile sunt adoptate de propriile instituții democratice ale Moldovei. UE evaluează dacă rezultatul corespunde cerințelor de aderare”, spune Piórko.
Pentru Tulbure, una dintre principalele întrebări este participarea celor pe care îi vor afecta schimbările. El menționează că mesajele despre deschiderea unor noi blocuri de negociere nu oferă o imagine de ansamblu: ce condiții sunt discutate și în ce măsură sunt luate în considerare interesele producătorilor și ale populației.
„Bănuiesc că există anumite mecanisme de consultare, dar sunt atât de nesistematice, încât nu le vedem, nu le simțim, nu știm ce se întâmplă acolo”, spune analistul.
În opinia lui, mediul de afaceri trebuie să le comunice negociatorilor interesele, temerile și așteptările sale. Iar discutarea reformelor trebuie să includă opoziția, asociațiile profesionale, comunitatea de experți, societatea civilă și regiunile.
„Nu poți realiza o reformă fără să te consulți cu populația, opoziția, comunitatea de experți, mediul academic, societatea civilă. Aceasta este baza”, subliniază Tulbure.
Acest lucru influențează și calitatea poziției de negociere: dacă autoritățile nu își dau bine seama de cât timp și de câți bani vor avea nevoie producătorii pentru a îndeplini o nouă normă, le este mai greu să justifice amânarea necesară. Iar dacă oamenii nu înțeleg cum sunt luate în considerare interesele lor și ce pot influența, reformele pot fi percepute ca fiind impuse – chiar și atunci când deciziile concrete sunt luate la Chișinău.
Ce se schimbă după aderare
În prezent, Moldova se adaptează unor reguli adoptate fără participarea sa. După aderare, va putea contribui la elaborarea lor: va avea reprezentanți în Consiliul UE, iar cetățenii săi vor alege deputați în Parlamentul European.
„După aderare, Moldova va sta la masă deja ca stat membru și va participa direct la elaborarea acestor reguli”, spune Piórko.
Tudor Mardei/NewsMaker
Totuși, locul la masă nu oferă dreptul de a bloca orice decizie dezavantajoasă. În multe chestiuni, Consiliul UE votează cu majoritate calificată: sunt luate în considerare atât numărul țărilor, cât și ponderea populației pe care acestea o reprezintă. În asemenea cazuri, decizia adoptată poate deveni obligatorie pentru Moldova chiar dacă aceasta nu este de acord.
În domeniile în care este necesară unanimitatea, acordul Moldovei va fi necesar în aceeași măsură ca acordul celorlalte state. Influența unei țări mici va depinde de pregătirea sa, de găsirea aliaților și de capacitatea de a ajunge la compromisuri. Calitatea de membru extinde participarea la deciziile comune, menținând, în același timp, obligația de a le respecta.
De ce neîncrederea nu poate fi explicată doar prin propagandă
Tulbure nu este de acord cu afirmațiile potrivit cărora Bruxellesul îi impune Moldovei integrarea europeană. El susține că țara însăși aspiră să devină membră a UE și acceptă de bunăvoie regulile comune.
„Este alegerea noastră voluntară, suverană – aderarea la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană nu ne trage, nu ne atrage în interiorul său. Noi cerem să intrăm acolo”, spune analistul.
O asemenea abordare, potrivit lui, diferă fundamental de presiunea exercitată prin dependența economică. El descrie livrările de gaze rusești și accesul la piață drept pârghii politice. „Gaze în schimbul iubirii, al supunerii” – astfel caracterizează analistul relațiile de altădată cu Rusia.
Tulbure explică răspândirea ideilor despre „conducerea din exterior” nu doar prin propaganda rusă. El atribuie o parte din responsabilitate autorităților moldovenești: acestea nu discută suficient despre integrarea europeană cu opoziția și regiunile și nu implică în acest proces un cerc suficient de larg de oameni: „S-au izolat, într-un fel, și i-au izolat și pe ceilalți”.
În opinia lui, grupurile care rămân în afara acestei discuții sunt mai vulnerabile în fața propagandei. De aceea, el leagă apariția unor asemenea idei și de modul în care autoritățile însele își construiesc relațiile cu societatea: lipsa dialogului lasă loc explicațiilor potrivit cărora deciziile sunt luate fără cetățeni și împotriva intereselor lor.
Oamenii pot susține aderarea la UE și pot critica modalitățile prin care partidul de guvernământ realizează reformele. Iar identificarea parcursului european cu un singur partid, avertizează analistul, creează un risc pentru parcursul în sine: atitudinea față de acesta devine dependentă de atitudinea față de partidul de guvernământ. Și mai dăunător este atunci când autoritățile leagă orice nemulțumire sau dezacord de interesele Rusiei și atribuie orice critică „mâinii Moscovei”.
Obligațiile externe limitează într-adevăr libertatea de acțiune a Chișinăului. Dar acestea nu scutesc autoritățile moldovenești de responsabilitatea pentru condițiile pe care le apără și pentru modul în care iau decizii în interiorul țării. Dacă cetățenii nu înțeleg cum sunt luate în considerare interesele lor și ce pot influența, sentimentul că totul se decide în locul lor poate apărea și fără un dictat extern. De aceea, chestiunea independenței Moldovei în luarea deciziilor este și o chestiune privind măsura în care cetățenii săi participă la luarea deciziilor în propria țară.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
