„Rusia a vrut să-i facă rău Europei, dar suferă doar Transnistria”. Cititorii NM povestesc cum supraviețuiesc fără încălzire

Locuim în Bender, într-un bloc cu apartamente. Gaz avem deocamdată. Încălzirea și apa caldă au fost oprite. Avem aer condiționat pentru încălzire, dar nu l-am folosit încă, deoarece nu este frig în apartament. Vremea, deocamdată, e favorabilă.

Învățăm să ne încălzim cu aer condiționat. Deocamdată este cald. Am făcut o plimbare ieri prin oraș și nimeni nu economisește electricitate - ghirlandele sunt aprinse, troleibuzele circulă.

Speranța moare ultima. În apartamente nu există încălzire, dar deocamdată este gaz pentru gătit. Mai târziu vom găti cu multicooker-ul sau pe o plită electrică. Ne încălzim cu radiatorul electric și cu aerul condiționat. În cazul în care electricitatea va fi oprită, vom trece la generator. Totuși, sperăm să nu ajungem acolo. Soluția (din punctul meu de vedere) este achiziționarea de gaze din România prin intermediul Moldovei (chiar dacă e mai scump).

Am închis balconul și ferestrele. Ferestrele au fost verificate înainte de Anul Nou cu o coală de hârtie pentru a ne asigura că garnitura izolează bine; acolo unde erau crăpături, am încleiat cu hârtie. În zonele cele mai subțiri ale pereților am aplicat izolație cu folie de staniol. Folosim un șemineu electric la minimum și am comandat un aparat de aer condiționat cu SCOP 5.1. Ușile de intrare au fost sigilate cu bandă izolatoare moale, iar aceeași bandă a fost folosită pentru ușile de la intrarea în bloc. În bloc, ferestrele de plastic sunt închise complet.
Gătim pe o plită cu inducție, folosim aragazul și multicooker-ul, iar pentru reîncălzire utilizăm cuptorul cu microunde, dar nu vom folosi cuptorul clasic. Iluminatul este LED, iar în rezervă avem lanterne și un acumulator cu bandă LED, cu întrerupătoare separate pentru penele de curent. În stoc avem o lampă cu kerosen și un arzător turistic.
Spălăm doar în regim „delicat” sau „lână” la 40°C. Avem un power bank pentru smartphone-uri și un încărcător alimentat de bateria mașinii. Lanternele funcționează pe baterii AA sau AAA.
Rudele din sate și din sectorul privat se încălzesc cu sobe pe lemne, iar acoperișul a fost izolat cu 5 cm de vată minerală; dacă situația o va cere, vor adăuga un al doilea strat de izolație.

În rest – doar griji obișnuite de sărbători.

Mult stres și incertitudine – ce va fi dacă gazul din conductă se va termina în 10-20 de zile? Acum suntem fără căldură, dar cu un radiator electric reușim cumva, deși factura pentru electricitate va fi de zece ori mai mare. Folosim boilerul pentru apă caldă. Din cauza utilizării rare, apa are un miros puternic de hidrogen sulfurat, iar tacâmurile de argint s-au înnegrit imediat.

Casa s-a răcit deja. Suntem nevoiți să spălăm vasele cu apă rece. Fără boiler, viața e o suferință.

Soacra mea a mutat mobila și și-a amintit că avem sobă în casă.

Incertitudine... În fiecare zi numărăm până la ziua a 51-a, așteptând fără să știm ce va aduce ziua a 52-a.

În prezent, electricitatea, apa și chiar gazul (în blocurile de locuințe) sunt disponibile fără întreruperi. Din acest motiv, criza nu se simte prea mult; ne încălzim cu dispozitive electrice. Dacă vor apărea scurte pene de curent din cauza supraîncărcării rețelei, va fi incomod, dar suportabil. În cazul unor pene prelungite, ne vom muta la Chișinău. Însă nu-mi imaginez cum se vor descurca cei care nu au posibilități financiare pentru asta.

Autoritățile locale susțin că situația nu va dura mai mult de o lună. Totuși, nu putem avea încredere nici în ele, nici în mass-media locală.

Locuiesc în Bender, într-o casă privată. Nu avem gaz, folosim aerul condiționat pentru încălzire. Deocamdată e suportabil, dar dacă temperaturile vor scădea brusc și pe timp de zi, va fi foarte greu. Sunt șocat de autoritățile locale: au refuzat ajutorul din partea Moldovei, spun că „totul e sub control”, dau vina pe Republica Moldova, dar ele însele nu au făcut și nu fac nimic. Nu pot înțelege cum președintele „republicii” [autoproclamate] a permis ca această regiune să înghețe. După asta, nu mai ești președinte, ci cel mult un șef de colhoz.

Vom încerca să supraviețuim. Nu este prima situație de urgență și nici prima blocadă impusă de Republica Moldova împotriva locuitorilor din Transnistria. Ne-am descurcat și înainte, o vom face și acum.

Într-un fel, am avut noroc, deoarece locuim într-un bloc cu încălzire centralizată, care nu a fost deconectată de la gaz. În loc de boilere, în toate apartamentele sunt instalații pe gaz pentru apă caldă, iar cât timp există rezerve de gaz, avem apă caldă și posibilitatea de a găti.
Avem sentimente mixte: simți fizic cum blocul mare în care locuiești începe să se răcească. Familia noastră a adoptat strategia de a „rezolva problemele pe măsură ce apar”. Eu lucrez de la distanță, iar ceilalți membri ai familiei activează în domeniul medical, deci toți sunt ocupați într-un fel sau altul.

Avem mai multe opțiuni: o casă în sat cu sobă, rude în diferite regiuni și pe malul drept al Nistrului. Totuși, ne temem de eventuale provocări – în acest caz, situația se va înrăutăți pentru toată lumea.

Starea mea de spirit este una de epuizare și pesimism. Am trăit o criză energetică în copilărie și încă îmi amintesc de caloriferele reci și de declinul general. Acum simt că mă aflu într-un „vibe” de genul „de ce am crezut vreodată că generația mea nu va trece printr-o criză?”. Probabil este o experiență universală.

Comentariile despre Transnistria în publicațiile din Moldova și despre Moldova în publicațiile transnistrene încerc să le evit. Este o concentrație atât de mare de ură și venin la adresa oamenilor, încât este greu de suportat. În acest context, campaniile de reintegrare a regiunii par foarte greu de crezut.

Locuim în Odesa. Astăzi din nou avem alertă aeriană. Noi plătim pentru libertatea noastră cu viețile noastre, iar alții doar trebuie să plătească pentru gaz.