În pragul iernii, brusc s-a aflat că Moldova se confruntă cu o criză energetică, deși autoritățile dădeau asigurări în septembrie că situația este sub control. Tariful pentru gaze a fost deja majorat, urmează creșterea tarifului pentru electricitate, iar peste o săptămână vom trăi din nou în regim de stare de urgență. Vadim Ceban, directorul interimar al Moldovagaz, a explicat într-un interviu acordat NM de ce compania nu a cumpărat gaze la prețuri mici în timpul verii, ce nu s-a reușit să se negocieze cu Gazprom și ce se va întâmpla cu livrările de gaze în Transnistria și cu energia electrică pentru malul drept al Nistrului.
„Acțiunile întreprinse de Moldovagaz au fost corecte”
Pe 5 decembrie, premierul Dorin Recean a cerut demisia tuturor celor implicați în achiziția și furnizarea gazelor naturale. Sau aproape a tuturor. Despre dumneavoastră nu s-a spus nimic. Prin urmare, mulți l-au acuzat pe premier că vă protejează. Cum comentați aceste acuzații?
Am mai spus și anterior: nimeni nu mă protejează. Sunt speculații. M-am obișnuit cu ele. Dar pot spune încă odată că, în acest moment, trebuie să ne concentrăm pe rezolvarea celei mai importante probleme: furnizarea de gaze în regiunea transnistreană. În ceea ce privește malul drept, pot spune că deja am achiziționat 85% din cei 725 de milioane de metri cubi necesari pentru întregul sezon de încălzire (din octombrie până în martie). Deci, pe malul drept nu există o criză a gazelor. Aici trebuie să vorbim despre o criză energetică ce ar putea apărea dacă nu vor exista livrări de gaze în regiunea transnistreană.
Totuși, ne puteți explica de ce premierul i-a inclus pe lista vinovaților pe ministrul Energiei, Victor Parlicov, pe directorul Energocom, Victor Bînzari, pe membrul Consiliului de Observatori al Moldovagaz, Sergiu Tofilat, dar nu și pe dumneavoastră?
Cred că ar trebui să-l întrebați pe domnul prim-ministru despre asta. Mai mult nu pot spune nimic.
Săptămâna trecută au avut loc audieri parlamentare privind situația gazelor. La ele au fost prezenți toți cei menționați, inclusiv dumneavoastră. Totuși, a rămas neclar de ce ne confruntăm cu o situație excepțională, cine este responsabil pentru faptul că problema livrării gazelor în Transnistria a rămas nerezolvată, dar și pentru faptul că Moldova nu a achiziționat un volum suficient de gaze pentru iarnă, când prețurile erau mai avantajoase, ceea ce a dus la majorarea tarifelor. Ne puteți explica?
Vreau să încep cu un detaliu foarte important. Republica Moldova a implementat al Treilea Pachet Energetic. Începând cu luna mai, Moldovagaz nu mai era obligată să cumpere gaze doar de la întreprinderea de stat Energocom. Am început achizițiile prin filiala moldovenească a Bursei de Mărfuri din România. În iulie, am început să cumpărăm gaze pentru perioada de iarnă. Achizițiile principale — 120 de milioane de metri cubi — au fost făcute în iulie, august și septembrie, pentru a acoperi consumul de vârf, mai ales în perioada de iarnă, iar apoi, în august, septembrie, octombrie și noiembrie, am cumpărat pentru a acoperi consumul lunar. Adică am început achizițiile atunci când am văzut că prețurile de pe bursă permit acest lucru.
NewsMaker
De ce nu s-au putut achiziționa în iulie toți cei 700 de milioane de metri cubi necesari pentru iarnă?
Pentru a achiziționa volume mari de gaze deodată, sunt necesare mijloace financiare considerabile. În acel moment, dispuneam de 1,12 miliarde de lei, pe care i-am utilizat pentru a achiziționa partea care trebuia plătită în avans și pentru a stoca gazul, de exemplu, în România sau Ucraina. Când vorbim despre achiziții anticipate, termene și prețuri, trebuie să înțelegem că achiziționarea gazelor naturale este un proces complex. Pe lângă preț, trebuie să existe și bani.
Nu este suficient să discutăm doar despre prețurile zilnice; trebuie să luăm în considerare și prețurile forward (prețurile zilnice presupun achiziția imediată, în timp ce cele forward implică livrarea ulterioară, de exemplu, în ianuarie sau februarie, iar aceste prețuri diferă — NM).
Pe de altă parte, pe bursă există mereu un risc constant. Când discutăm despre costuri, luăm în considerare prețul de achiziție plus cheltuielile de transport și livrarea până la intrarea în sistemul nostru de transport de gaze. Totuși, pot apărea situații neașteptate, precum cea din februarie anul trecut, când prețul a scăzut până la 24 de euro pe MWh. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată. Cu alte cuvinte, este foarte dificil să prognozăm prețurile. Prin urmare, obiectivul principal al Moldovagaz și al oricărui furnizor este să găsească un echilibru între preț și volumele de livrare. Este important de înțeles că tariful nostru este format ca o medie ponderată pentru întreaga perioadă.
Și totuși, nu este complet clar. Ați început să cumpărați gaze în iulie și ați achiziționat doar 120 de milioane de metri cubi.
Am cumpărat mai mult. În prezent, achizițiile acoperă 85% din necesarul pentru perioada de iarnă. Mai avem de achiziționat 109 milioane de metri cubi. Și le vom achiziționa.
Dar așa și nu înțeleg de ce nu ați cumpărat acest volum de gaze mai devreme, când gazele erau mai ieftine?
Pentru că nu știam ce se va întâmpla cu consumul unor întreprinderi precum CET Nord sau Termoelectrica. Începând din ianuarie, conform legii, aceste întreprinderi trebuie să intre pe piața liberă. În această situație, lipsită de claritate, am achiziționat un volum specific pentru consumatorii casnici și pentru întreprinderile mici și mijlocii. În total, este vorba de aproximativ 570,6 milioane de metri cubi. Acum este iarnă, iar noi cumpărăm zilnic pe bursă, pentru a echilibra portofoliul.
Dar înainte nu trebuia să-l echilibrați?
În octombrie au intrat în vigoare regulile pieței care stipulează echilibrarea. Fiecare furnizor, inclusiv Moldovagaz, trebuie să coordoneze un anumit volum de livrare cu operatorul sistemului de transport al gazelor, Vestmoldtransgaz. Nu ne putem abate de la acest volum cu mai mult de 10%. Însă astfel de abateri apar destul de des, pentru că nimeni nu poate prezice, de exemplu, temperatura aerului în perioada de iarnă.
Trebuie să înțelegeți că regulile de achiziție a gazelor în Moldova s-au schimbat. Din acest motiv, procesul trebuie organizat diferit. Greșeala noastră, pe care o recunosc, este că ar fi trebuit să informăm mai bine consumatorii despre modul în care funcționează piața și, respectiv, cum se desfășoară achizițiile.
Așadar, dacă să rezumăm, vreți să spuneți că Moldovagaz a acționat corect în ceea ce privește achizițiile? Și că majorarea tarifului era inevitabilă?
Consider că acțiunile pe care le-am întreprins au fost corecte. Dar, referitor la tarif, vreau să subliniez din nou că prețurile au început să crească în august-septembrie. Să nu uităm evenimentele de la Sudja (stația de măsurare a gazelor din regiunea Kursk, Rusia, care a trecut sub controlul Ucrainei — NM).
Apoi a existat presiune asupra situației de tranzit. Ulterior, au apărut alte motive obiective pe piața europeană.
Ministerul Energiei a încercat în vreun fel să intervină în procesul de achiziție, oferind recomandări?
Ministerul, în cadrul politicii energetice, coordonează procesele de cooperare internațională, achizițiile de resurse energetice etc. Există ședințe de lucru, un proces normal de comunicare cu ministerul. Desigur, informăm ministerul de resort despre situația de pe piață și despre achizițiile efectuate.
Asta înseamnă că majorarea tarifului nu putea fi evitată?
Dacă importăm 100% din gazele naturale, depindem de piață.
Totuși, membrul Consiliului de Observatori al Moldovagaz, Sergiu Tofilat, a spus că, dacă s-ar fi achiziționat întregul volum necesar în mai, costul ar fi fost mult mai mic.
Nu ar fi fost mai ieftin. Dacă am fi achiziționat în mai și am fi depozitat gazul pentru a-l livra în țară în octombrie, noiembrie și decembrie, costul total ar fi fost cu 3 milioane de euro mai mare. Achizițiile din iulie, august și septembrie au fost decizia corectă. Cifrele demonstrează acest lucru.
Pe lângă asta, în mai ar fi trebuit să verificăm dacă există capacități disponibile în depozitele subterane de gaze, de exemplu, în România. Moldovagaz nu poate depozita în Ucraina.
Știu că depozitele din România sunt mai scumpe decât cele din Ucraina.
Această întrebare este, de asemenea, importantă — mai scump sau mai ieftin. Da, în Ucraina este mai ieftin. Dar unde sunt garanțiile? Riscul unde este mai mare — în România sau în Ucraina?
„Cred că vom ieși din acest sezon de încălzire fără probleme”
Sunteți acuzat că ați organizat deliberat achizițiile astfel încât acum să faceți lobby pentru revenirea livrărilor de gaze de la Gazprom pe malul drept al Nistrului.
Și din această cauză am cumpărat 85% din volumul necesar pentru sezonul de încălzire? Este absurd. Știți de ce?
Explicați.
Pentru că, conform legii, suntem obligați să efectuăm achizițiile într-un mod transparent. Dacă ne-am întoarce la achizițiile de la Gazprom, ar trebui să informăm despre acest lucru Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. Dar, din aprilie, avem obligația să achiziționăm doar de pe bursă. Și noi achiziționăm de pe bursă.
NewsMaker
Da, dar în octombrie au existat totuși discuții cu Gazprom despre revenirea la volumele specificate în contract pentru malul drept al Nistrului.
Da, am discutat acest lucru în octombrie. Din punct de vedere al formării prețului, formula de calcul a prețului stabilită în contract este [destul de avantajoasă] în această perioadă.
Care ar fi fost acum prețul în baza contractului cu Gazprom?
Aproximativ 370-380 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze. Dacă adăugăm și costurile de transport, ar fi aproape 400 de dolari.
Și ce preț este inclus acum în tarif?
În tarif este inclus prețul de 522 de dolari pentru 1000 de metri cubi. În ceea ce privește contractul, există un detaliu foarte important. Faptul că în contract sunt indicate volumele de livrare nu înseamnă că noi dispunem de aceste volume. Nu ni se oferă aceste volume. Iar întregul volum pe care îl oferă acum Gazprom îl livrăm în Transnistria. Asta știți deja.
Și ce ați discutat atunci cu Gazprom în octombrie?
Am discutat despre posibilitatea continuării tranzitului pentru livrările în regiunea transnistreană și despre posibilitatea, în cazul în care tranzitul pe teritoriul Ucrainei se menține, de a livra volume suplimentare pentru malul drept.
Și cei de la Gazprom au spus că acest lucru este posibil?
Ei au fost dispuși să discute acest subiect. Dar a fi dispuși să discute nu înseamnă că sunt gata să livreze. Despre asta a fost vorba.
Deci sunt dispuși sau nu?
Cred că sarcina noastră principală acum este să menținem cel puțin livrarea celor 5,7 milioane de metri cubi pe zi în regiunea transnistreană (acest volum este suficient pentru necesitățile Transnistriei, precum și pentru generarea de energie electrică la Centrala de la Cuciurgan pentru ambele maluri ale Nistrului — NM). Iar Moldovagaz trebuie să asigure livrările de gaze pentru malul drept. Și cred că pentru februarie și martie vom achiziționa gazul necesar și astfel vom încheia sezonul de încălzire fără probleme.
Pentru clarificare, de ce insist pe această întrebare. Gazprom a explicat reducerea livrărilor de gaze către Moldova până la 5,7 milioane de metri cubi pe zi prin pierderea GIS Sohranovka de către Ucraina. Aceasta s-a întâmplat în mai 2022. Întrebarea este: cum este posibil acum să discutați despre volumele suplimentare despre care ați menționat din moment ce situația GIS Sohranovka nu s-a schimbat?
Voi răspunde din perspectiva deciziilor manageriale.
Dacă există o astfel de posibilitate, trebuie să discutăm despre livrări suplimentare, inclusiv de la Gazprom. Dar dacă ni se spune: „Ne pare rău, nu avem volume disponibile” sau „Nu suntem pregătiți să vă oferim acum un răspuns”, atunci noi nu vom aștepta până la 1 ianuarie. Și nu am așteptat. Am achiziționat gaze și în octombrie, și în noiembrie.
„Nu pot să fac niciun fel de prognoze și nici nu vreau”
Ați fost recent cu Parlicov la Sankt Petersburg, unde v-ați întâlnit cu șeful Gazprom, Alexei Miller. După discuții, Parlicov a spus că cel mai realist scenariu este cel în care, începând cu 1 ianuarie, Gazprom va limita volumul de gaze livrat regiunii transnistrene. Asta înseamnă că trebuie să ne așteptăm la acest lucru?
Există mai multe scenarii.
Primul — dacă după 1 ianuarie tranzitul pe teritoriul Ucrainei se va menține.
Al doilea — dacă nu se va menține. În acest caz, este posibilă livrarea prin Coridorul Transbalcanic.
Conform contractului, Gazprom este obligat să livreze gaze până la frontiera Moldovei. Dacă nu va exista o astfel de posibilitate sau dorință, Gazprom ar putea livra până la frontiera Turciei sau Bulgariei. Este așa o opțiune. Dar, deocamdată, nu avem un răspuns clar.
Mai există un scenariu: livrarea gazului prin Coridorul Transbalcanic, dar într-un volum redus, adică mai puțin de 5,7 milioane de metri cubi pe zi. Un răspuns ferm, cel mai probabil, vom avea peste 10 zile.
De ce anume peste 10 zile?
Pentru că vom ști dacă au fost rezervate capacitățile pe Coridorul Transbalcanic pentru luna ianuarie, per fiecare punct până la frontieră. Acesta este termenul limită.
Și în sfârșit, cel mai rău scenariu ar fi să nu existe deloc tranzit: nici prin Ucraina, nici prin Coridorul Transbalcanic. Atunci va trebui să ne gândim cum să asigurăm cu gaze regiunea transnistreană, dar deja la prețuri de piață.
Sunteți, practic, în mijlocul acestei situații. Care este prognoza dumneavoastră privind evoluția ei?
Nu pot acum să fac niciun fel de prognoze, și nici nu vreau. Vom acționa în funcție de situație. Trebuie doar să fim pregătiți pentru cel mai rău scenariu. Acesta este singurul lucru pe care îl pot spune. Guvernul are toate scenariile. Cred, sper, că totul a fost analizat și că toate riscurile au fost luate în considerare.
Cum va fi asigurată, în practică, aprovizionarea regiunii transnistrene cu gaze?
Din punct de vedere tehnic, nu există nicio problemă.
Dar distribuția, decontările cu Transnistria, plata, tarifele?
Acestea sunt bătăile de cap ale companiei Tiraspoltransgaz. Noi le vom furniza gaze pe piața angro. În ceea ce privește tariful: în prezent, cetățenii noștri din regiunea transnistreană plătesc pentru gaze puțin peste 80 de dolari pentru 1000 de metri cubi. Adică tariful a rămas la nivelul anului 2000.
Ce se va întâmpla în această situație cu energia electrică necesară pe malul drept?
Aici este o chestiune pe care o înțeleg în complexitatea ei, dar despre care nu pot vorbi, deoarece nu este de competența mea.
Ne paște sau nu un blackout?
Nu pot să spun.
Deci, încă nu se știe?
Repet: aceasta este o întrebare pentru Ministerul Energiei sau pentru Moldelectrica.
„Deocamdată, această datorie istorică figurează în balanța Moldovagaz”
Potrivit lui Parlicov, Gazprom a condiționat continuarea livrărilor de gaze în Transnistria prin achitarea datoriei istorice de către Moldova. În această privință există mari divergențe între părți: Gazprom consideră că datoria este de 700 de milioane de dolari, în timp ce Chișinăul recunoaște doar 8,6 milioane. Care ar putea fi soluția acestei situații?
În cadrul unui dialog.
Este clar că este nevoie de dialog. Dar diferența este foarte mare: 700 de milioane și 8 milioane.
Moldovagaz și Gazprom au documente semnate — acte de verificare, contracte, documente vamale — care confirmă suma plătită pentru gazul livrat. Pe de altă parte, Guvernul are un raport de audit al datoriei, realizat conform înțelegerilor la care s-a ajuns cu Gazprom în octombrie 2021. Atunci s-a convenit ca rezultatele auditului să fie examinate în Consiliul de Obserrvatori. Guvernul a prezentat raportul, însă Consiliul de Observatori nu a adoptat nicio decizie.
Deocamdată, situația nu s-a schimbat, iar această datorie figurează în balanța Moldovagaz.
NewsMaker
Răspundeți foarte diplomatic. Dar cum s-ar putea rezolva această problemă?
Răspund așa cum trebuie să răspundă un manager. Ce pot să spun acum?
Deci datoria este de 700 de milioane de dolari?
Da. Pe de o parte, există cererea Gazprom de 709 milioane de dolari. Pe de altă parte, există dorința celuilalt acționar [Guvernul Republicii Moldova] de a plăti mai puțin. În orice caz, trebuie să existe un dialog și un acord. Consider că această datorie există, deoarece este confirmată documentar. Dar compania, din motive obiective, nu poate achita această sumă acum. Părțile pot conveni asupra unui grafic de rambursare pe o perioadă și de 15 ani.
Dar vorbesc acum în calitate de director interimar. Noul Consiliu de Administrație și Consiliul de Observatori trebuie să ia o decizie. Pentru aceasta, este necesară voință politică atât din partea Guvernului, cât și din cealaltă parte. Momentan, nu văd o soluție politică pentru această problemă. Și cred că, la această etapă, problema datoriei ar trebui pusă deoparte.
Ce se va întâmpla cu livrările de gaze către Transnistria? În opinia dumneavoastră, poate Chișinăul să convingă Gazprom-ul să continue livrările?
Cred că Guvernul se va ocupa de aceasta, deoarece și pe celălalt mal al Nistrului sunt cetățenii noștri. Dar în ce condiții, nu știu. Gazprom trebuie să înțeleagă, de asemenea, ca va trebui evitată o catastrofă umanitară acolo. Cred, de asemenea, că și colegii noștri de la Tiraspoltransgaz discută anumite aspecte și au oarecare planuri. Vom avea consultări și cu ei. Este necesar să înțelegem clar care sunt acțiunile comune — tehnice, comerciale — pe care trebuie să le întreprindem dacă se va realiza cel mai critic dintre scenarii.
Așadar, Transnistria poartă și ea negocieri cu Moscova?
Posibil. Nu exclud, dar nu dețin informație certă.
Nu am înțeles clar, poate Chișinăul să rezolve această situație sau nu? Totuși, a fost acea vizită la Sankt Petersburg.
Chișinăul poate doar să asigure regiunea transnistreană cu gaze în condiții comerciale. Cum am putea rezolva, dacă Gazprom nu va avea această dorință? Vizita a avut loc, dar nu s-a rezolvat nimic acolo. Nu pot confirma nimic acum, pentru că nu există o poziție oficială. Totuși, Gazprom se gândește că tranzitul ar putea continua. Anumite consultări, fără participarea Republicii Moldova, să zicem, la nivelul companiilor europene, continuă.
Deci Gazprom speră ca tranzitul prin Ucraina să fie menținut?
Nu am văzut speranțe mari în acest sens. Ei au spus că acest lucru depinde de poziția Ucrainei. Este o chestiune politică. Nu uitați că în Ucraina este război, iar această problemă nu va fi rezolvată doar prin dorința uneia dintre părți.
„Nu comentez acțiunile Guvernului și ale primului ministru”
Unul dintre succesele vizitei lui Parlicov la Sankt Petersburg poate fi numit acordul Gazprom de a aproba noua componență a Consiliului de Administrație Moldovagaz. În urma concursului, veți trece de la funcția de șef al Consiliului de Administrație la cea de adjunct. Nu ați comentat niciodată rezultatele acestui concurs. Puteți spune ce părere aveți despre el și de ce Gazprom a fost de acord cu noua componență a Consiliului de Administrație?
Aștept decizia Consiliului de Observatori în această privință, deoarece noua componență trebuie aprobată la nivelul acționarilor. În rest, nu pot comenta nimic.
Dar concursul, în opinia dumneavoastră, a fost transparent sau nu?
Știți că m-am adresat în instanța de judecată în legătură cu aceasta. Cred că nu.
Explicați ce a fost greșit în concurs.
A fost un conflict de interese. Nu poate un membru al Consiliului de Observatori [Sergiu Tofilat] să fie și membru al comisiei de concurs și apoi să ia decizii privind numirea membrilor Consiliului de Administrație. Pur și simplu nu se poate. Acesta este un conflict de interese.
Deci problema nu este câștigătorul concursului, Dorin Junghietu, care va deveni șeful Moldovagaz?
Ce legătură are el? Nici măcar nu îl cunosc bine, l-am întâlnit doar recent. Problema este strict legată de conflictul de interese.
Dar ce conflict aveți cu Tofilat? Cel puțin așa pare, judecând după disputa de pe diferite platforme.
Dispută?
El vă acuză, dumneavoastră răspundeți.
Care acuzații? Eu lucrez doar pe baza faptelor și documentelor. În cazul concursului, conflictul de interese este evident. Mai sunt și multe alte aspecte acolo. În general, nu am văzut niciun sens în organizarea acestui concurs.
Dar a existat un acord cu FMI, prin care se cerea transparență în procesul de numire a conducerii Moldovagaz.
În acest caz, se pune întrebarea de ce nu s-a organizat un concurs și pentru funcțiile din Consiliul de Observatori al Moldovagaz?
Aceasta este o întrebare pentru minister. Să revenim la problema gazului. Prim-ministrul Recean a spus că ne așteaptă o iarnă dificilă. Cât de dificilă, în opinia dumneavoastră? Vom avea gaz și electricitate pe ambele maluri ale Nistrului?
Am spus deja că pe malul drept nu există o criză a gazului. Problema este mai mult legată de energia electrică, mai precis de accesul la sursele de energie electrică. Fie se va continua livrarea de la Centrala electrică de la Cuciurgan, fie va fi importată din România. În acest caz, nu știu ce prețuri și tarife vor fi. Dar îi înțeleg astăzi pe consumatorii noștri. Da, începutul iernii este greu. Nu ne bucurăm să creștem tarifele înainte de sezonul rece. Vă spun sincer, pentru că acest lucru afectează și Moldovagaz. Dacă mâine prețurile gazului vor scădea, consumatorii vor trece la furnizori privați.
Trebuie să înțelegeți că pe piața gazului din Moldova situația s-a schimbat, nu mai există un singur furnizor [Moldovagaz], acum avem mai mulți furnizori. Credeți că noi vrem să cumpărăm gaz scump? Nu vrem. Pentru că trebuie să vindem acest gaz consumatorilor. Așa că, după cum am spus deja, trebuie să ținem cont de o mulțime de nuanțe.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
