Oamenii percep un diagnostic oncologic ca pe o condamnare la moarte, deși nu este cazul: în stadii incipiente, cancerul este complet vindecabil. Doctorul Dmitrii Cojuhari s-a convins de aceasta după câțiva ani de lucru în calitate de medic oncolog în raionul Orhei. Are 2 mii de pacienți în evidențe, unii în ultimul stadiu. El își vede misiunea de a le alina suferința cât mai mult posibil și de a-i vindeca pe cei care pot fi vindecați. NM vă relatează povestea lui Dmitrii, al cărui vis cel mai mare este un hospice pentru pacienți. Situații sunt diferite, dar copiii mici nu ar trebui să-și vadă mama sau tatăl murind, este convins medicul.
„Însuși cuvântul „oncologie” îl lovește pe oricine peste cap cu un baros”
„Pacienții cu frică citesc pe ușa cabinetului meu „oncolog”. Ce să mai spunem atunci când o persoană află că este trimisă la Institutul Oncologic? Însuși cuvântul „oncologie” îl lovește pe oricine peste cap cu un baros”, spune Dmitrii Cojuhari, medic oncolog la spitalul raional Orhei.
Tudor Mardei/NewsMaker
Zilnic consultă de la 15 până la 20 de pacienți diagnosticați cu cancer: unii vin la examinare, unii știu deja despre boala lor și fac tratament, unii află despre diagnosticul lor pentru prima dată de la medic. Sarcina lui Dmitrii este să examineze în continuare pacienții, să diagnosticheze cancerul și să-i redirecționeze pentru tratament la singura instituție medicală de specialitate din Moldova – Institutul Oncologic. Și, de asemenea, – să-i spună pacientului și familiei sale despre diagnostic.
„Oamenii știu ce este oncologia. Ei percep acest diagnostic ca pe o condamnare la moarte, deși nu este cazul. În stadiul incipient, cancerul este complet vindecabil, plus că există diferite tipuri de oncologie, mult depinde de organe, de localizarea tumorii, de bolile asociate. Sarcina mea constă în faptul să nu-l sperii pe om, dar să-l susțin, astfel încât să luptăm ambii cu cancerul”, spune medicul.
Tudor Mardei/NewsMaker
Dmitrii își amintește cum, atunci când își făcea studiile la Universitatea de Medicină, studenții au fost întrebați dacă trebuie sau nu să-i comunice pacientului cu cancer diagnosticul:
„Profesorul nostru și fondatorul oncohematologiei în Moldova, Ion Corcimaru, ne-a adresat această întrebare la o prelegere. Părerile noastre s-au împărțit atunci: erau unii care credeau că este necesar să fie comunicat, iar alții erau împotrivă. Iar el s-a uitat la noi și a spus: „Aveți toți dreptate. Cuiva trebuie să i se spună, cineva trebuie să distribuie rapid moștenirea. Unul și-a dat seama singur și a citit totul despre diagnosticul său. Dar sunt și cazuri când omul mai bine să nu știe despre diagnostic.”
Urmez acest sfat: încerc să stabilesc o legătură cu persoana, să vorbesc cu ea despre ceea ce îi este interesant: dacă lucrează fermier, vom vorbi despre roșii si recolta de porumb, dacă este șofer, vom vorbi despre mașini. Așa stabilim o legătură strânsă, eu îi spun că există o suspiciune și trebuie să ne consultăm cu Institutul de Oncologie. Se duc la Chișinău și, desigur, acolo este o altă situație – acolo sunt mulți bolnavi de cancer”, spune medicul oncolog.
„De-a lungul timpului, am dezvoltat nu insensibilitate, dar un fel de bătătură dobândită”
Dmitrii recunoaște că nu s-a hotărât imediat privind specializarea sa, în primul an de facultate nu avea idee că va deveni medic oncolog.
Tudor Mardei/NewsMaker
„M-am născut și am crescut la Bender, am fost admis la colegiul de medicină de acolo, dar nu l-am absolvit – am luat diploma de studii medii generale și am plecat la Chișinău la vârsta de șaisprezece ani. A trebuit să recuperez multe, eram cel mai tânăr din grupă și încă de la fizică și matematică. La Institutul Oncologic ne aflam atunci doar două săptămâni din șase ani. Spre sfârșitul studiilor mele, tatăl celui mai bun prieten al meu s-a îmbolnăvit, nimeni nu putea înțelege ce era în neregulă cu el. Apoi la Tiraspol i-au spus că ar putea fi cancer intestinal, am fost cu el prin tot Institutul Oncologic, am fost la medici, l-am ajutat. Apoi am decis că voi deveni medic oncolog: mi s-a părut că aceasta este o ramură necunoscută a medicinei, se puteau face atât de multe descoperiri”, își amintește Dmitrii.
După o scurtă pauză recunoaște că după două săptămâni a regretat alegerea făcută.
„Am trecut în bază de concurs la rezidențiat în oncologie și apoi, s-ar putea spune, mi-am mușcat coatele. Erau foarte mulți pacienți grav bolnavi, multe griji, empatizam cu fiecare, dar eu și acum mă implic emoțional. Dar atunci aduceam toată munca acasă. De-a lungul timpului, am dezvoltat nu insensibilitate, ci un fel de bătătură – acum câte ceva se filtrează, dar cazurile unice mă afectează. Se întâmplă să merg acasă să mă gândesc și să mă gândesc, mă pot gândi toată noaptea la unii pacienți”, spune medicul.
„Cancerul îi afectează pe absolut toți aici”
După încheierea rezidențiatului, Dmitrii a lucrat în calitate de medic oncolog la Spitalul din Anenii Noi. Ulterior, spune că a decis să intre în afaceri, pentru că în anii 2000 nu era ușor să trăiești cu un salariu de medic. S-a mutat la Chișinău, și-a deschis o firmă în domeniul serviciilor de transport, dar nu a putut renunța complet la medicină: fie își lua ture în spitale, fie consulta pacienți ca medic oncolog în clinici private.
Tudor Mardei/NewsMaker
„În perioada pandemiei, afacerea mea s-a prăbușit, am început să lucrez în secția Covid de la spitalul din Strășeni, apoi am decis că nu mă voi întoarce la afaceri. Am depus mai multe cereri și am fost angajat ca medic oncolog la Spitalul din Orhei. Lucrez în secția mea și în secția primiri urgențe – fie după programările mele, fie în weekend. Comparativ cu anii 2000, salariile medicilor sunt acum mai mari: chiar mi-am permis să iau o ipotecă. Dar lucrez și la două locuri de muncă. Cum se spune: dacă nu ai unde munci, nu din ce trăi, dacă ai unde munci, nu ai timp pentru a trăi”, glumește Dmitrii.
De la glume, trece la lucruri mai serioase: cea mai mare durere a lui este că pacienții caută ajutor abia în stadiile avansate ale cancerului.
„De trei ani lucrez ca medic oncolog raional în Orhei și văd că există un rezultat din tratamentul cancerului, dar oamenii vin în stadii terminale. Este imposibil să spunem exact cine este de vină pentru asta: oameni care nu vin până nu încep să se sufoce, sau noi, doctorii, poate nu informăm suficient. În prima și a doua stadie, când cancerul este încă tratabil, cancerul este asimptomatic. Dar oamenii nu au o cultură a examinărilor preventive regulate, iar cancerul de aici afectează absolut toată lumea: de la profesori și contabili până la muncitori dintr-un sat mic”, spune medicul.
Și observă că cancerul în Moldova „întinerește” de la an la an: unele tipuri de cancer, care de obicei apar după 50-60 de ani, sunt acum diagnosticate la persoane de patruzeci de ani.
Tudor Mardei/NewsMaker
„Păcat că medicina a încetat să mai fie o filozofie”
Acum, practic toată viața sa este muncă: la cererea rudelor pacienților, el merge în sate și îi învață cum să îngrijească corect bolnavii de cancer, cum să facă pansamente, cum să se ocupe de stome. Prin urmare, când îl întreb pe Dmitrii despre visul său, el răspunde fără ezitare – un hospice. Spitalul are mai multe paturi pentru tratament paliativ, iar în oraș s-a deschis un hospice de zi cu fonduri de la ONG-ul Aripile Speranței, dar într-o zonă cu 2 mii de bolnavi de cancer este o lipsă acută de servicii de paliative. Situația este similară și în alte zone, recunoaște Dmitrii.
„Visăm la o rețea de stat de hospices. Nu există întotdeauna cineva care să aibă grijă de pacient și, uneori, rudele nu ar trebui să vadă suferința unei persoane dragi în stadiul terminal al cancerului – acest lucru îi va lăsa o amprentă pentru tot restul vieții. Un bolnav de oncologie își adună toate rudele în jurul lui: cineva caută ceva de vândut pentru a-l salva, cineva are grijă de el. Rudele suferă împreună cu pacientul pe moarte. Am pacienți tineri care au copii mici de trei sau patru ani și nu este bine ca ei să-și vadă mama sau tatăl murind”, este convins Dmitrii.
Tudor Mardei/NewsMaker
Potrivit acestuia, „dacă nu putem vindeca, trebuie să atenuăm suferința și să asigurăm dreptul persoanei la o îngrijire demnă”.
„Inițial, medicina s-a bazat pe filozofie, apoi a devenit un meșteșug. Păcat că medicina a devenit un meșteșug și nu o filozofie. Alinăm suferința, inclusiv prin cuvinte. Nu putem vindeca întotdeauna, dar trebuie să atenuăm durerea. Pe de o parte, aceasta este meseria mea, trăiesc din asta, dar, pe de altă parte, este o chemare: s-ar putea să fiu singura persoană care a oferit ajutor sau a încercat să ajute și pur și simplu sunt plin de energie când înțeleg că tratamentul a ajutat, că sunt rezultate, că omul se însănătoșește și se simte mai bine”, recunoaște medicul.
***
Acum Dmitrii s-a stabilit la Orhei. S-a mutat acolo de la Chișinău și a luat un credit ipotecar pentru o casă: „ Și la periferie au nevoie și de specialiști. Dar mă simt bine și confortabil aici, orașul îmi amintește de Benderul meu natalul. Sunt deja localnic aici. Mă plimb dimineața, iar oamenii mă întâlnesc: „Bună ziua, domnul doctor.” Asta înseamnă mult”.
Tudor Mardei/NewsMaker
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
