Cu siguranță, da. Afirm acest lucru ca medic. O astfel de disciplină este necesară ca să nu mai fie avorturi, divorțuri, dar să avem familii puternice și copii doriți. Specialiștii care activează în medicina pentru adolescenți sunt doar pentru o generație de oameni culți și nu din cei care nu știu nimic despre corpul lor, nu știu ce să facă cu el și cum să stabilească relații de familie.

Această disciplină trebuie neapărat să fie introdusă în școli. Mai ales ținând cont de contextul nostru: mulți părinți au plecat la muncă peste hotare lăsându-și copiii cu bunicii. Deci, cu oameni din generația pentru care subiectul „sexualității" a fost tabuizat în mod deosebit. În asemenea situație, statul trebuie să răspundă de instruirea și educația copiilor.

Trebuie să educăm un mod de viață sănătos. Mai ales într-o societate în care oamenii nu se spală pe mâini înainte de a intra la wc și după. Nu se spală pe dinți dimineața și seara. Cred că o asemenea educație i-ar face pe copii mult mai responsabili.

Această disciplină va aduce mai multe daune decât folos. În primul rând, va pângări copilul, pentru că noi îi impunem prea devreme sexualitatea. Astfel, noi îi facem pe copii hipersensibili la desfrâu. Și ne alegem cu sex prematur, când tinerii se bucură că pot să nu se îmbolnăvească și să nu rămână însărcinate.

Educația sexuală în școală ar putea deveni un provocator al interesului sexual. Pentru că, predând-o, atenția este accentuată, de obicei, nu atât pe promovarea abstinenței cât pe ideea „sexului protejat". Copiilor li se spune că ei au drepturi sexuale, că nimeni nu poate să le interzică ceva.

Pastilele contraceptive de urgență, care sunt promovate acum, sunt aceleași preparate hormonale care dăunează sănătății. Ele pot chiar să provoace cancer. De asemenea, ele provoacă avortul spontan. Iar în religia noastră, acesta este un păcat – să omori omul conceput. Și noi le supunem acestui pericol pe fetele noastre care au câte 14-15 ani. În multe țări, femeile care au trecut printr-un avort, încep să regrete acest lucru. Psihologii susțin că la femei apare starea post-avort: depresiile, ele devin agresive. Iar acest lucru provoacă probleme sociale și de familie.

Introducerea unei astfel de discipline în programul școlar ar putea influența negativ asupra copiilor și adolescenților. Sunt trei tipuri de consecințe. Morale: în timpul lecțiilor, accentul se pune pe relațiile din afara căsătoriei. Copiilor li se creează impresia că totul este permis, din această cauză, au de suferit relațiile cu părinții (aceștia din urmă își pierd autoritatea), sunt denaturate viziunile asupra vieții, se devalorizează valorile familiei.

Consecințe somatice: tulburări și îmbolnăviri neurologice, boli cu transmitere sexuală. Și consecințe psihice: dispare atitudinea romantică față de dragoste, cresc cazurile de homosexualitate, impotență, depresie, suicid și criminalitate.

Doctorul Alfred Kinsey nu s-a preocupat de probleme de educație sexuală a copiilor, ci de cercetări în domeniul comportamentului sexual al omului. „Rapoartele lui Kinsey" înseamnă două monografii despre comportamentul sexual al omului, scrise de Alfred Kinsey, Wardell Pomeroy ș.a. „Rapoartele lui Kinsey" au fost criticate de conservatorii care au văzut în acestea un pericol pentru morala publică. Pretenția principală față de „Rapoarte" a fost că, în opinia criticilor, Kinsey a atentat la cel mai sacru lucru: el a încercat să distrugă principiile care s-au format de-a lungul deceniilor. Relațiile de până la căsătorie care, în opinia lui Kinsey, nu prezentau pericol erau aspru condamnate. A fost revoluționar și faptul că în „Rapoartele lui Kinsey" sunt informații despre orgasmele copiilor de vârstă prepubertală.

Criticii lui Kinsey afirmă că astfel de informații puteau fi obținute doar prin urmărirea sau participarea la molestarea copiilor. Institutul „Kinsey" afirmă fără echivoc pe site-ul său: „Kinsey nu a efectuat experimente cu copiii; el nu a angajat, nu a colaborat și nu a rugat alți oameni să facă experimente cu copiii". El a obținut cele mai multe informații despre aceasta de la maturii care și-au amintit propria copilărie. Unele date au fost obținute de la părinții care își observau propriii copii, iar altele – de la pedagogii care urmăreau copiii care își manifestau sexualitatea. La fel, Kinsey a indicat faptul că a discutat cu nouă bărbați pedofili care i-au descris, cum reacționau copiii și cum răspundeau la seducție.

La 7-8 ani, copiii știu deja foarte multe despre sex, din internet, și discută despre aceasta cu semenii lor. Adesea ei obțin informații din filmele porno. De aceea este foarte important să li se explice nu doar ce e sexul, dar și ce înseamnă un viol. Trebuie să li se explice că sexul este parte a relațiilor, oamenii se ocupă cu aceasta de bună voie, iar violul este atunci când un om este impus să facă sex și acest lucru este inadmisibil.

Noi trăim niște vremuri în care, pe de o parte, în familii mai predomină conservatismul și ideologia tradițională, iar pe de altă parte, copiii ajung într-un flux de informații liberale. Așa se creează o disonanță: în special platformele online, rețelele sociale și presa oferă copiilor informații despre care nu se vorbește în familie. De acolo, ei află despre sex și cum acesta este perceput de lumea modernă. Acest lucru provoacă un comportament greșit care duce la traume psihologice: sex prematur, sex neprotejat, violuri, hărțuire sexuală, bullying-ul. În multe privințe, acesta este efectul disonanței din societate. Educația sexuală în școli este necesară pentru a depăși acest conflict.

Cu cât mai mult ne va fi teamă de acest subiect și îl vom evita, cu atât mai mulți oameni cu o sexualitate nesănătoasă vor profita de naivitatea copiilor. Știți că printre violatori sunt doar 3% pedofili adevărați? Toți ceilalți sunt persoane apropiate care comit acte de violență atunci când sunt în stare de ebrietate sau pentru a-și demonstra superioritatea. Același lucru se întâmplă și atunci când adolescenții își bat joc de copii. Dacă unui copil în vârstă de la doi până la 11 ani i s-ar povesti despre toate acestea, numărul unor astfel de crime ar fi mai mic.

Eu sunt sigur că datorită educației sexuale în școală, cazurile de violență sexuală vor fi mai puține. Copiii vor înțelege cum „funcționează" corpul lor și cum trebuie să comunice unii cu alții. Vor înțelege ce înseamnă violul.

În tradițiile fiecărui popor sunt suficiente elemente ale educației sexuale care se transmit în familie, în societate. În principiu, acest lucru este suficient. Mai devreme, asemenea lecții se organizau în școli în timpul orelor de dirigenție. Venea medicul și organiza lecții separat pentru băieți și fete. Educația sexuală în școli trebuie să fie, însă e mai bine să se lucreze cu fiecare copil individual. Numai dirigintele știe cum, când și cât trebuie să vorbească la acest subiect cu un copil concret.

Desigur, cel mai bine e atunci când aceste obligațiuni și responsabilități și le asumă părinții. Însă dacă ei nu fac acest lucru, atunci școala trebuie să fie sursă de informație corectă. Profesorul trebuie să răspundă la toate întrebările copiilor, fără timiditate, dar și fără a veni în contradicție cu sensul științific modern al acestei chestiuni.

Psihologul Blonski din Rusia afirma că educația sexuală nu trebuie inițiată mai devreme decât la 14-15 ani. Aici, responsabilitatea este a părinților. Ei își cunosc copilul și simt când trebuie să facă acest lucru. În plus, acesta este dreptul lor prevăzut în Declarația pentru drepturile omului. Ca alternativă, eu propun introducerea în școală a educației de gen. Aceasta trebuie să includă nu numai fiziologia, dar și toate tipurile de relații (prietenie, relații cu colegii, părinții). Iar disciplina ar trebui să se numească „Educația valorilor familiale". Aceasta ar trebui să se orienteze către normele morale, distribuția rolurilor, asumarea responsabilității, satisfacerea așteptărilor, relațiile dintre bărbat și femeie care sunt uniți prin căsătorie, familie, dragoste, fidelitate. Doar educând copiii în acest spirit, noi putem conta pe dezvoltarea lor armonioasă, creativitate, familii bune și nașterea unor generații sănătoase.

Educația sexuală a copilului trebuie să înceapă de la doi-trei ani, pentru că victime ale pedofililor devin, de obicei, copiii de până la 10 ani. Deja la trei-patru ani, copilul trebuie să știe multe despre corpul său și despre limitele admisibile în relații: cine poate să-l atingă, cine nu ș.a.

Dacă e să vorbim despre disciplina școlară, unui copil de 6-7 ani deja poate să i se ofere informații de bază despre raportul sexual, explicându-i-se că natura a creat corpul bărbatului și cel al femeii în așa fel ca acestea să se potrivească la fel ca niște piese de puzzle. Pentru ca să fie pe înțelesul copilului. Lui i se poate explica faptul că sexul este una dintre modalitățile de a demonstra dragostea unuia față de celălalt, însă aceasta se referă la maturi.

Totodată, noi putem să stabilim limite de vârstă. De exemplu, că sex pot face persoanele care au depășit vârsta de 18 ani, deși la noi, vârsta acordului sexual este de 16 ani. Tabuizarea se poate solda cu apariția unui interes și mai mare față de acest subiect din partea copilului.

O asemenea disciplină este în strânsă legătură cu dezvoltarea fiziologică a copiilor. Deci, totul depinde de vârstă. Dacă acest obiect s-ar introduce doar în clasele liceale, nu sunt împotrivă. Dar nu mai devreme.

Ministerul nu preconizează să introducă o asemenea disciplină școlară în timpul apropiat. Noi nu avem elaborat nici curriculumul pentru ea. Însă tot ce ține de informația despre aceasta este în noul program la biologie. Noi ne străduim să nu introducem obiecte noi, ci să creăm module integrate în baza disciplinelor actuale.

Noi avem un curs opțional care se numește Educație pentru sănătate. Avem curriculumuri pentru clasele a 5-a, a 10-a și a 12-a. Anul trecut, acesta a fost un proiect-pilot pe care l-am realizat în 22 de școli. Anul acesta el a fost introdus în alte 15 școli. Copiii se înscriu cu plăcere la el. La unele lecții vin și părinții.

Mai este și disciplina opțională „Dezvoltarea personală". Și în cazul acesteia este un modul despre modul de viață sănătos. De exemplu, analiza consecințelor sexului neprotejat din punctul de vedere al riscurilor pentru sănătate și al riscurilor sociale.