Fermierii polonezi au fost, inițial, printre cei mai mari sceptici ai integrării europene. Însă, după două decenii de apartenență a Poloniei la Uniunea Europeană, tocmai ei s-au dovedit a fi cei care au avut cel mai mult de câștigat. Jurnalistul polonez Miłosz Szymański a analizat acest fenomen și ce poate învăța Republica Moldova din experiența lor.
Polonezii și-au pus mari speranțe în aderarea la Uniunea Europeană. Pe lângă faptul că Polonia se alătura „familiei europene” și „revenea în Occident”, așa cum proclamau sloganurile de atunci, oamenii mizau pe o creștere economică rapidă, pe reducerea șomajului și pe creșterea salariilor, dar și pe o modernizare a țării — drumuri mai bune, mai puțină corupție și transformarea Poloniei într-un stat care să semene mai mult cu Germania sau Olanda. Drept beneficii suplimentare, se așteptau la eliminarea controlului la frontieră, la o migrație de muncă mai ușoară și la atragerea investițiilor străine. Grupul cel mai sceptic, care nutrea temeri serioase, era format din fermieri. Interesant este că, după 20 de ani de apartenență a Poloniei la UE, s-a dovedit că tocmai ei au avut cel mai mult de câștigat.
După mai bine de 20 de ani, se pot trage anumite concluzii. Polonia s-a alăturat „familiei europene”, în cadrul căreia vocea sa se face auzită uneori mai mult, alteori mai puțin — ceea ce, de altfel, depinde mult de poziția și de abilitatea politicienilor polonezi. În ceea ce privește creșterea economică, nu există nicio îndoială: PIB-ul Poloniei între 2004 și 2024 a crescut de patru ori. În 2004, PIB-ul pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare (PIB la PPC), reprezenta 47% din media UE, iar acum este de 79%. După acest indicator, Polonia a depășit Grecia (70%) și se apropie de Portugalia (82%). Salariul minim a crescut de la 824 zloți brut la 4666 zloți brut (conform cursului euro din anii 2004 și 2025 — de la 168 la 1095 de euro). Rata șomajului a scăzut de la 19% la 5%. Lungimea totală a drumurilor rapide și a autostrăzilor a crescut de la 441 la 1850 de kilometri. În plus, au fost reabilitați 1000 de kilometri de drumuri locale, au fost construite sute de poduri și viaducte, precum și renovate sute de gări. Din punct de vedere al infrastructurii, diferența este atât de mare, încât este foarte ciudat să te uiți acum la filme vechi de douăzeci de ani: vezi locuri familiare care arată complet diferit.
În această perioadă, aproximativ 2,5 milioane de oameni au emigrat din Polonia, ceea ce reprezintă aproape 7% din populație. În mare parte, este vorba despre persoane aflate la vârsta de muncă. Inițial, plecarea lor a contribuit la reducerea ratei șomajului, însă, în timp, a generat un fenomen care până atunci era necunoscut în Polonia: migrația forței de muncă spre Polonia, în special din Ucraina, Belarus, Republica Moldova și Georgia. Nivelul de susținere a apartenenței Poloniei la Uniunea Europeană rămâne ridicat, chiar dacă a scăzut în ultimii ani. Cea mai mare rată de aprobare a fost înregistrată în iunie 2022 – atunci atingea 92%, iar în prezent este de 77%. Interesant este că exact același rezultat a fost în timpul referendumului privind aderarea Poloniei la UE, desfășurat în 2003. În total, în cei 20 de ani de apartenență, nivelul de susținere a scăzut sub cel de la referendum o singură dată: în 2013 acest indicator a fost de 72%. Așadar, se poate spune că, în general, polonezii sunt mulțumiți că țara lor face parte din Uniunea Europeană. Desigur, nu toți în aceeași măsură. Un nivel mai mare de sprijin este arătat de persoanele cu un nivel de educație mai ridicat și care locuiesc în orașe mari. În același timp, euroscepticismul este mai caracteristic pentru polonezii mai în vârstă și pentru tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani.
Totuși, o atenție deosebită atrage un alt grup de locuitori ai țării, care constant, pe parcursul acestor 20 de ani, s-a raportat la UE mai sceptic decât polonezul mediu — și anume fermierii. Atât în timpul referendumului din 2003, cât și în următorii 20 de ani, sprijinul pentru apartenența Poloniei la UE în rândul fermierilor s-a menținut la un nivel cu aproximativ 20% mai mic decât media națională. Acest indicator nu a scăzut niciodată sub 50%, dar nici nu a depășit 70%. Acest fapt este cu atât mai interesant, cu cât anume fermierii sunt principalii beneficiari ai apartenenței Poloniei la UE. Cheltuielile UE pentru Politica Agricolă Comună au fost întotdeauna cea mai mare parte a bugetului său, iar în anii ’80 chiar reprezentau mai mult de jumătate din acesta.
Înainte de aderarea Poloniei la Uniunea Europeană, opozanții acestui proces invocau numeroase argumente, dintre care cele legate de agricultură pot fi grupate în mai multe categorii. În primul rând, se afirma că integrarea europeană ar fi doar un pretext pentru acapararea economiei poloneze de către capitalul occidental. Se făcea referire atât la preluarea companiilor poloneze de către investitorii străini, cât și la cumpărarea terenurilor agricole de către aceștia. În plus, se credea că aderarea la UE va duce la destrămarea modelului tradițional de funcționare a satului polonez și, în cele din urmă, la dependența Poloniei de importurile de produse alimentare.
Să începem cu „modelul tradițional de funcționare al satului polonez”. Nu este pe deplin clar ce înseamnă asta, de fapt. Agricultura se schimbă la fel ca orice alt domeniu și astăzi este imposibil să desfășori activități agricole așa cum se făcea acum cincizeci sau o sută de ani, păstrând în același timp o rentabilitate ridicată.
În anii ’30 ai secolului XX, în sate locuia două treimi din populația Poloniei, iar marea majoritate a acestor oameni trăiau din agricultura de subzistență. Acest model nu era orientat spre profit, ci spre supraviețuire fizică. În următorii șaptezeci de ani, pe măsura industrializării și urbanizării, numărul locuitorilor de la sate a scăzut constant, la fel ca și numărul persoanelor ocupate în agricultură. Aceasta a dus la diminuarea importanței satului și a culturii rurale pentru polonezi, în favoarea culturii urbane, care, din multe puncte de vedere, este influențată de tendințele globale.
Depopularea satului este inevitabilă. O singură persoană care operează o combină poate îndeplini munca a câtorva zeci de oameni care lucrează manual. Mai mult, munca sa necesită costuri mai mici, ceea ce îi face pe acei câțiva zeci de oameni inutili în agricultură. Iar dacă nu există muncă pentru ei la sat, ei pleacă în orașe. În țările dezvoltate și bogate, doar un procent mic dintre locuitori se ocupă de agricultură. De exemplu, în Italia — 3,8%, în Japonia — 3%, în Franța — 2,5%, iar în Germania — 1,2%.
La momentul aderării Poloniei la UE, persoanele care lucrau în agricultură reprezentau 18% din populație. De atunci, ponderea lor scade constant. În prezent, acest indicator este de 8%, adică de două ori mai mare decât media UE. Numărul persoanelor care lucrează în agricultură în Republica Moldova este de 27% — în Polonia acest procent exista în 1990. Atât în Polonia, cât și în Moldova, acest procent va continua să scadă. Aceasta nu înseamnă că va ajunge vreodată la 3%, deoarece Polonia și Moldova nu trebuie neapărat să se dezvolte în același mod ca Germania sau Italia, dar și 8%, și 28% — reprezintă foarte mult.
Este dificil de spus ce procent din economia poloneză se află acum în mâinile proprietarilor străini. Pe de o parte, aceștia dețin în mare parte cele mai mari lanțuri de magazine alimentare, ceea ce face fenomenul vizibil de la sine. Pe de altă parte, pe piața europeană activează multe firme poloneze care concurează cu succes cu cele occidentale, mai ales în sectoarele alimentar și al construcțiilor. Pe de altă parte, cei mai mari dezvoltatori imobiliari din Polonia sunt companii înregistrate, de exemplu, în Luxemburg, dar care aparțin unor proprietari polonezi ce profită de faptul că în unele țări ale UE impozitele pentru antreprenori sunt mai mici.
Merită de asemenea analizate datele recensămintelor agricole efectuate în Polonia în anii 2002 și 2020. Datorită acestora, se poate observa că în Polonia a scăzut atât numărul fermelor, cât și suprafața totală a terenurilor utilizate în scopuri agricole. În 2002, în Polonia existau în total 2,933 milioane de ferme, care activau pe o suprafață de 19,3 milioane de hectare. În 2020, această cifră s-a înjumătățit și a fost de 1,317 milioane de ferme, care activau pe 18,4 milioane de hectare. Se vede cu ochiul liber că scăderea numărului de ferme a fost uriașă, în timp ce diminuarea suprafeței agricole a fost nesemnificativă. În același timp, suprafața medie a unei ferme a crescut de la 8,33 la 12,4 hectare. În 2002, exact o treime din fermele din Polonia aveau o suprafață mai mică de 1 hectar — o suprafață mult prea mică pentru cei care intenționează să obțină venituri reale. În plus, 32% dintre ferme se aflau pe o suprafață de 2–5 hectare, ceea ce, de asemenea, nu permite desfășurarea unei activități agricole profitabile.
Astfel, o anumită consolidare a fost inevitabilă. În plus, temerile că fermele vor fi cumpărate în masă de capitalul străin nu s-au confirmat. 98% din terenurile agricole se află, în continuare, în mâini poloneze. De asemenea, merită menționat că 91,3% dintre terenuri aparțin fermierilor individuali. Așadar, asistăm la apariția unor ferme mari, dar totodată, fermierii individuali cu exploatații de dimensiuni medii continuă să domine.
Și, în cele din urmă, merită analizată problema securității alimentare a țării după 20 de ani de apartenență la UE. În anul 2004, Polonia exporta produse agricole în valoare de 5,2 miliarde de euro și importa în valoare de 4,4 miliarde de euro. Soldul comercial, astfel, era ușor pozitiv. Pe parcursul celor douăzeci de ani, exportul de produse agricole a crescut de zece ori și a ajuns la 53 de miliarde de euro, adică aproximativ 10% din valoarea totală a exporturilor poloneze. În aceeași perioadă, importurile au crescut de opt ori și au atins 35 de miliarde de euro. Astfel, Polonia rămâne un exportator net de produse alimentare: își acoperă necesarul de produse alimentare în proporție de 150%, ceea ce îi oferă o marjă semnificativă pentru export.
Republica Moldova poate învăța multe din exemplul Poloniei. Ambele țări au o istorie și o cultură similare, așa că se poate presupune că moldovenii, aflați într-o situație similară, se vor comporta asemănător polonezilor, iar Moldova se va transforma în același mod în care s-a schimbat Polonia. Astfel, se poate presupune că, dacă Republica Moldova ar adera la Uniunea Europeană, numărul fermierilor și al exploatațiilor agricole ar începe să scadă. În același timp, în acest caz ar crește atât productivitatea fermelor mai mari și consolidate, cât și prosperitatea generală a populației. Totodată, agricultura ar deveni mai specializată și mai mecanizată.
Privind, de-a lungul întregii mele vieți conștiente, cum s-a transformat „satul polonez” după anul 2004, nu pot decât să le doresc moldovenilor astfel de schimbări.
Traducere: Valentina Ciubarova
Miłosz Szymański — jurnalist, autor al podcasturilor „Dincolo de granițe. Istorie și politică” și al cărților-reportaj, inclusiv „Cine va stinge lumina? Povești din Moldova”.
Articolul este publicat în cadrul proiectului Piața europeană, realizat cu sprijinul Centrului Mieroszewski.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
