Stanford Law School – cea mai prestigioasă facultate de drept din SUA – a elaborat un raport pentru Procuratura Anticorupție (PA) cu propuneri și strategii pentru depășirea tacticilor de tergiversare în judecarea dosarelor penale de corupție. Raportul, care este intitulat „Justiție Amânată: Contracararea Tacticilor Dilatorii în Procesele de Judecată Anticorupție din Moldova”, are 25 de pagini. Acesta a fost realizat în cadrul unui proiect pro bono, condus de Erik Jensen, directorul Programului de Stat de Drept la Stanford Law School, și o echipă de studenți.
Raportul a fost realizat la solicitarea Procuraturii Anticorupție. Într-un comunicat publicat pe 11 octombrie, PA a menționat că necesitatea acestui studiu a fost determinată de tendința de tergiversare de către instanțele de judecată a cauzelor penale aflate în gestiunea Procuraturii Anticorupție.
„Chiar dacă în ultimul an, Procuratura Anticorupție a finalizat urmărirea penală și trimis în judecată multe cauze penale împotriva subiecților de rang înalt, inclusiv un fost președinte al țării, un fost prim-ministru, fost ministru, foști și actuali deputați, procurori, judecători și alții, judecarea cauzelor nu progresează în ritmul în care ne dorim. Deseori, ședințele de judecată sunt amânate repetitiv, inclusiv în mod abuziv din punctul de vedere a procurorilor. (…) Astfel, pentru a propune careva soluții concrete și a îmbunătăți eficiența sistemului nostru de justiție, am apelat la Stanford Law School”, au comunicat reprezentanții PA.
Raportul propriu-zis se întinde pe 25 de pagini. Acesta este structurat în Rezumat, Introducere, Metodologie, Analiză, patru capitole și concluziile autorilor.
„În toată Europa, țările găsesc echilibre diferite între menținerea accesului deschis la instanțe și consolidarea puterii de apreciere a justiției de a respinge cererile nefondate sau nefondate. Din punct de vedere normativ, Comisia de la Veneția trasează o cale de mijloc: în ceea ce privește recuzarea judiciară și transferul cauzelor, ea subliniază independența judiciară și necesitatea ca judecătorii să nu fie demiși fără un motiv întemeiat. În ceea ce privește excepțiile constituționale, pare să încline puțin mai mult spre susținerea capacității indivizilor de a-și afirma drepturile constituționale, totuși recunoaște necesitatea unor măsuri de bază de control al calității. Acesta avertizează că termenele limită foarte strânse sau taxele de înaltă instanță ar putea împiedica accesul la justiție, dar pare ambivalent sau chiar susține instrumente precum amenzile și limitele de timp moderate pentru a se asigura că justiția este făcută în fața tacticilor dilatorii.
Practic, multe țări din Europa pun în aplicare o serie de măsuri de protecție împotriva întârzierilor, cum ar fi standarde de probă, termene, amenzi și alte sancțiuni, excepții pentru chestiuni procedurale urgente. În plus, o serie de țări au prevederi generale în codurile lor de procedură penală pentru a viza în mod flexibil comportamentul dilator. Aceste politici ar putea fi utile pentru Moldova în reducerea la minimum a întârzierilor judiciare în urmăririle penale anticorupție. Merită să țineți cont de faptul că discreția judiciară este întotdeauna o sabie cu două tăișuri: ceea ce poate fi folosit astăzi împotriva justițiabililor abuzivi ar putea fi folosit abuziv mâine împotriva părților legitime. Este necesară o analiză atentă a guvernanței locale și a contextului anticorupție. În orice caz, aceste exemple pot servi, sperăm, drept ghid practic pentru a ajuta Moldova să atingă obiectivul unui proces echitabil și la timp pentru toți”, au concluzionat autorii raportului.
***
