Copiii se pot îmbolnăvi asimptomatic. Însă în ultimul timp, formele grave devin tot mai multe. De aceea am fost nevoiți să mai deschidem o secție cu 12 paturi în Spitalul „Em. Coțaga”.


Cu regret, unii copii sunt mai mult predispuși la infecția de coronavirus decât alții. Ei suferă de boli cronice ori imunitatea este slăbită – se întâmplă și așa ceva. La ei, coronavirusul decurge și cu pneumonii. Cel mai periculos lucru ce se poate întâmpla este că după o infecție de coronavirus, apare așa-numitul sindrom inflamator multisistemic și este foarte important ca părinții acestor copii să se adreseze la noi la timp, pentru reabilitare.

Sindromul multisistemic este atunci când Covid afectează nu numai plămânii, dar și sistemul nervos, diferite părți ale acestuia. La copil apar tulburări motorii, apare pareza (scăderea forței musculare cauzată de afectarea sistemului nervos. – NM), paralizia picioarelor sau a mâinilor, este afectată materia cenușie a creierului, din care cauză sunt afectate capacitățile intelectuale ale copilului.

Dacă alveolele (unitate respiratorie în plămân. – NM) au posibilitatea de a se restabili până la vârsta de 10-12 ani, celulele nervoase nu au astfel de capacități. Afectarea sistemului nervos se produce mult mai târziu și nu întotdeauna poate fi depistată. Cel mai adesea, copiii ajung în staționar atunci când nu mai putem stabili un diagnostic pozitiv privind însănătoșirea deplină, fără consecințe.

Orice medic, inclusiv pediatru, lucrează visând la un miracol, sperând că fiecare copil bolnav se va vindeca. Aceste dorințe și speranțe există și în condiții de pandemie, însă există cazuri clinice, când posibilitățile medicilor și gravitatea bolii nu ne permit să vedem acest miracol.


Cu părere de rău, mai devreme, noi [medicii] acordam cea mai mică atenție epuizării emoționale, dar aceasta a fost mereu undeva alături. Toți colegii mei menționează că în ultimele decenii, nu a mai fost o asemenea povară asupra sistemului și a personalului medical.


Orice organism are propriile posibilități și orice posibilitate are o limită. Nu ne rămâne altceva decât să așteptăm zilele de sâmbătă și duminică ca să ne restabilim pentru săptămâna viitoare. E bine pentru cei care au aceste zile.

A fost o perioadă în care am închis secția. Atunci, a fost un fel de „liniște înaintea furtunii”. Acum câteva săptămâni, ne-am redeschis, dar de data aceasta, pentru copiii cu forme de gravitate medie. Timp de patru zile, toate paturile (aproape 20) erau deja ocupate, de aceea am fost nevoiți să mai deschidem o secție.


Un lucru nu putem înțelege: de ce unii oameni sunt atât de sceptici față de vaccinare, fie aceasta planificată sau de urgență? Oare de ce nu vrem să credem în știință? Câte persoane ar trebui să moară ca oamenii să înțeleagă că vaccinarea este una dintre soluții? Acum puțini sunt cei care știu ce înseamnă poliomielită, iar eu am văzut consecințele acestei maladii. Exact la fel, noi vedem și consecințele coronavirusului la copii.


În acești aproape doi ani de lucru cu copiii bolnavi de Covid, s-au acumulat atâtea momente pe care nicicum nu reușim să le ștergem din memorie.

Din fericire, am reușit să-l salvăm datorită eforturilor medicilor. Bineînțeles, toate acestea nu au trecut fără consecințe. Însă acesta este unul dintre cazurile în care îți dai seama, cât de fragilă este viața omului și cât de responsabil ești, ca medic, de această viață. E greu atunci când nu știi la ce să te aștepți peste o oră. E greu când vezi că în fața ta nu este un copil, ci un chip care a uitat ce înseamnă zâmbetul.

Noi nu avem aici psihologi, de aceea ne susținem reciproc cine și cum poate. O susținere și căldură deosebită ne dăruiesc părinții copilașilor bolnavi. În toată perioada de activitate a secției de Covid a fost un singur caz când o fată de 16 ani a decedat din cauza insuficienței respiratorii. Toți ceilalți copii au fost externați.