„M-ați auzit vreodată să spun: „Executând indicațiile președintelui…”?” Interviu NM cu premierul Ion Chicu

Într-un interviu acordat reporterului NM Alexandra Batanova, prim-ministrul Republicii Moldova Ion Chicu a spus de ce reacționează atât de emotiv la comentariile din rețelele sociale, la fel, dacă se supune sau nu președintelui Igor Dodon, vor continua închiderile judecătoriilor din centrele raionale și de ce e mai convenabilă privatizarea „Metalferos” decât să fie lăsată în proprietatea statului.

„Eu nu simt nici tensiune, nici piedici”

Dvs. personal vă administrați pagina de Facebook și răspundeți în comentarii celor care vă critică. Mult veți reuși în acest regim?

Nopțile de iarnă sunt lungi, este timp pentru a reacționa. Și aceasta nu este o reacție la critică, eu fac acest lucru pentru a-i informa mai bine pe cei care își expun opinia, fie ea și critică. Pentru ca ei să afle mai multe din prima sursă despre starea de lucruri reală, așa cum o văd eu. Nu neapărat că eu am dreptate. Însă scopul este de a informa societatea despre starea de lucruri din țară, despre succese, despre probleme. Eu salut orice critică. În limitele raționalului, desigur.

Până a deveni prim-ministru, pe pagina dvs. din rețelele sociale a fost o postare în care v-ați expus o opinie critică la adresa partenerilor europeni. Mai târziu, ați eliminat această postare. De ce? Ați scris-o sub influența emoțiilor?

*** Textul postării: „Eu cred că un „Danke shon“ aparte (germ. „mare mulțumesc” – NM) trebuie spus „comisarilor” europeni, care au scris și au dictat „istoria de succes” a Moldovei după anul 2009, care s-a terminat cu jaful secolului”.      

Eu nu scriu și încerc nici să nu vorbesc sub influența emoțiilor. În primul rând, această postare a fost pe pagina mea personală și nu pe cea a unei persoane oficiale. În al doilea rând, acolo nu era scris așa cum s-a interpretat mai târziu, că ei ar fi fost implicați în mod direct în jaf. Eu aveam în vedere faptul că, cu părere de rău, a fost o perioadă în care activitatea autorităților moldovenești nu era apreciată în mod esențial și anume în acea perioadă au avut loc asemenea lucruri urâte. Cineva a considerat că aceasta este o acuzație la adresa cuiva. Întrucât eu am devenit persoană oficială, dar și pentru că din cauza postării apăreau atât de multe semne de întrebare, am decis că e mai bine să elimin textul. Însă ideea nu era de a învinui pe cineva. Din prima zi de când sunt în funcție, îi rog pe colegi să aprecieze autoritățile Moldovei în mod obiectiv și prin prisma rezultatelor – și acest guvern, și următoarele.

În ce privește aprecierea obiectivă. Igor Dodon a declarat la APCE că simte tensiuni, piedici din partea Bruxelles-ului. […] în timp ce Moldova este deschisă pentru dialog și este pregătită să meargă mai departe. Dvs., ca șef al guvernului, simțiți această tensiune și piedici?

Eu nu simt nici tensiune, nici piedici. Reieșim din faptul că actuala Comisie Europeană va fi chiar mai tânără decât actualul guvern al Moldovei. Componența CE a fost aprobată abia la 1 decembrie. Ei, și noi toți știm că în ultimii doi ani, bătaia de cap și problema Comisiei Europene a fost Brexit-ul. În sfârșit, această chestiune a fost soluționată. Și, probabil, Bruxelles a auzit rugămințile noastre de a aprecia guvernul Moldovei în baza acțiunilor și nu a declarațiilor.

Dar pentru că acțiunile sunt apreciate mai greu, cei de acolo așteaptă probabil și privesc. Dar eu nu văd tensiune. Practic, în fiecare zi, eu comunic cu șeful Delegației UE în Moldova, domnul Michalko, cu ambasadorii europeni. Noi dialogăm, discutăm toate problemele. Eu vorbesc despre activitatea guvernului.

Poate că președintele a avut altceva în vedere. Desigur, între noi și Bruxelles nu sunt chiar atât de multe vizite bilaterale, însă, așa cum am mai spus, așa a fost perioada.

Am o invitație la Bruxelles pentru mijlocul lunii februarie, de la doamna Ursula von der Leyen, care conduce Comisia Europeană. Acolo va fi un eveniment despre seismul din Albania, sunt chemați toți șefii de guverne din Europa. Vom vedea dacă voi avea posibilitatea să plec încolo. Noi comunicăm, însă deocamdată fără întrevederi bilaterale la nivel înalt. A trecut puțin timp din momentul reînnoirii componenței Comisiei Europene.

Cum s-au desfășurat negocierile cu FMI? Vor prelungi programul?

Negocierile nu s-au desfășurat, ci se desfășoară. Acum misiunea se află aici. Este pentru aproape trei săptămâni. Au mult de lucru. Negocierile sunt constructive. Cred că la sfârșitul misiunii, noi vom avea un acord la încheierea actualului program. Dvs. știți că programul actual se încheie în luna martie. Această misiune are sarcina de a efectua ultima evaluare în cadrul programului și de a-l finaliza. Cred că noi avem toate posibilitățile de a finaliza cu succes acest program.

Desigur, unele discuții sunt anevoioase, noi suntem negociatori dificili pentru FMI, însă e bine că ambele echipe conștientizează faptul că trebuie să avem un acord.

Care este piatra de poticnire din discuțiile dvs.?

Încă în toamna din anul trecut eu spuneam că sunt două pietre de poticnire serioase: cerința FMI de a majora tariful la gaze (aceasta a fost una dintre obligațiunile guvernului precedent) și a doua – FMI monitorizează foarte atent deficitul bugetar. Din câte se știe, investițiile în infrastructură din mijloacele împrumutate se includ în deficitul bugetar. FMI acordă o atenție deosebită acestui parametru.

Dacă va fi flexibilitate din partea fondului, atunci va fi încheierea programului, iar dacă nu va fi flexibilitate, înseamnă că nu va fi. Deocamdată însă noi găsim limbaj comun cu ei. Acum, de exemplu, nu este vorba despre majorarea tarifelor la gaze. Este vorba despre un scenariu rațional de rambursare a datoriei istorice a întreprinderii „Moldovagaz” pe termen mediu. În această privință, la noi totul e bine. În anul 2019, „Moldovagaz” a găsit 200 de milioane de lei din resursele interne. Acest lucru a permis să achităm zilnic pentru gazele livrate din Rusia la acel preț ridicat.

Reiese că „Moldovagaz” acoperă cheltuielile sale curente și nu a acumulat o datorie nouă?

Da, datorită acestor bani, compania n-a acumulat o datorie nouă. Iar acum, de la 1 ianuarie, întrucât prețul de import al gazelor este mai mic, nu este nicio necesitate de a majora tariful. Noi discutăm cu FMI un scenariu de rambursare a datoriei, însă fără majorarea tarifului.

Discutați cu FMI despre un nou program?

Pentru a semna un nou program cu FMI, trebuie să-l încheiem cu succes pe cel precedent. Aceasta este condiția cea mai importantă. Dacă noi vom încheia cu bine programul curent, ei vor reveni în luna aprilie și vom începe să discutăm despre cel nou.

Maxim Andreev, NewsMaker

„Oricine poate da indicații”

Încă de la începutul mandatului, dvs. spuneați că orizontul activității acestui guvern este până la alegerile prezidențiale. Ce aveați în vedere?

Într-adevăr, noi spuneam că orizontul guvernului cu programul pe care l-am prezentat în parlament este până la toamna următoare, când trebuie să aibă loc alegerile președintelui. Apoi vom vedea, care vor fi prioritățile. Eu reieșeam din faptul că ar trebui să fie o cooperare între ramurile puterii. Dacă va veni un alt președinte cu care eu, de exemplu,  nu voi avea posibilitatea de a coopera, voi fi nevoit să schimb programul ș.a. Însă peste o lună după numire, noi am aprobat planul de acțiuni până în anul 2023.

Ce măsuri nepopulare ar putea fi luate? Veți fi prudenți înainte de alegerile prezidențiale?

Măsurile cele mai nepopulare înseamnă să iei doar măsuri populare și să fii populist.

Oamenii înțeleg mai târziu acest lucru, însă pe termen scurt, aceasta funcționează excelent.

Dar eu nu doresc să fie doar pe termen scurt. Dacă trebuie să faci o anumită operație, e mai bine s-o faci imediat, altfel, va avea loc amputarea. Și iată un exemplu elocvent – majorarea tarifelor pentru transportul interurban. Dacă din anul 2013 s-ar fi majorat tariful măcar cu un bănuț, acum nu ar fi trebuit să crească dintr-odată cu 10-12 bani.

Ajustarea elementară a prețurilor la nivelul inflației – iată ce trebuia să se facă. Toți recunosc că au crescut prețurile carburanților, pieselor de schimb. Și salariile șoferilor au crescut din anul 2013 până în 2020. Salariul pedagogilor s-a dublat din 2014 până în 2020. Iar șoferii nu sunt cetățeni? Dacă n-ar mânca, nu s-ar spăla, cum ar transporta oameni? Dar cum să fie schimbat transportul care se distruge? Este o măsură nepopulară.

Guvernul actual se poziționează ca un guvern al tehnocraților. Opoziția îl numește guvernul lui Igor Dodon, argumentând prin faptul că în cabinetul de miniștri sunt foști consilieri ai președintelui. Iar la ultima ședință, guvernul l-a demis pe șeful Agenției Proprietății Publice și în locul acestuia l-a numit pe avocatul lui Dodon. Guvernul pe care îl conduceți este liber de influența politică?

Anul este electoral? La începutul anului, ați văzut deja că guvernul a luat unele măsuri nepopulare. De exemplu, a majorat prețul de călătorie în transportul interurban. Credeți că guvernul lui Dodon care, ca politician, va participa probabil la alegeri, ar fi luat o asemenea decizie?

Până la alegeri, oamenii vor uita.

Nu. Din anul 2013, niciun guvern nu și-a asumat așa ceva. Oare un guvern care ține totul sub control și execută absolut toate indicațiile, ar fi majorat tarifele? Cred că nu.

Haideți să ne axăm pe acțiunile guvernului și nu pe declarații. Eu încerc să nu reacționez la toate acestea. Noi trebuie să muncim. Puteți numi guvernul cum doriți. În ce-i privește pe foștii consilieri, oamenii au fost selectați pentru calitățile lor profesionale și toate trebuiau făcute repede.

E clar că în procesul de lucru, sunt apreciate capacitățile și rezultatele fiecărui membru al echipei. Peste 100 de zile, după ce va trece primăvara, vor fi posibile anumite transformări. Pentru că presupunerea precum că o persoană poate lucra eficient nu întotdeauna se confirmă în practică. E valabil și în cazul șefului Agenției Proprietății Publice. Persoana este foarte capabilă. Dar scopurile și sarcinile de creștere a eficienței întreprinderilor nu erau executate așa cum dorea prim-ministrul, de aceea omul a plecat. Aceasta nu înseamnă că el este rău. Eu nici nu am știut că noul director este avocat. Noi toți am fost consilierii cuiva, cineva a fost avocat. Haideți să vedem. Dacă în două luni nu vor fi rezultate, va pleca după predecesorul său.

Într-un interviu de la începutul lunii ianuarie, și Igor Dodon a vorbit despre eventuale remanieri în guvern. Primăvara este aproape, dvs. știți deja ce remanieri vor fi în afară de demiterea lui Russu?

La 24 februarie, se vor împlini 100 de zile de activitate a guvernului. Zic să mai așteptăm trei săptămâni. Sunt anumite pretenții față de fiecare membru al guvernului, inclusiv față de prim-ministru, însă deciziile se iau ținându-se cont de un complex de factori.

Să revenim la înrebarea despre influența politică. Mulți se întreabă, cum se respectă astăzi principiul separației puterilor în stat. Mai ales în contextul în care, după întrevederile comune ale președintelui cu conducerea parlamentului și a cabinetului de miniștri, președintele iese și spune: „Eu am dat indicații”.

Dar m-ați auzit vreodată să spun: „Executând indicația președintelui”? Orice cetățean al Moldovei poate da indicații, aceasta este esența guvernului – să execute ceea ce-și doresc cetățenii. Însă este foarte important de menționat faptul că fără o interacțiune constructivă dintre ramurile puterii – instituția prezidențială, parlamentul și guvernul – este imposibil să obții rezultate. În plus, întrevederile de la ora 8 dimineața, în fiecare luni, nu sunt ceva nou. Din anul 2014, astfel de întrevederi aveau loc întotdeauna cu participarea președintelui, speakerului parlamentului, prim-ministrului și ministrului afacerilor interne. Ei se întruneau și discutau probleme.

În ultimul timp, negocierile și relațiile cu Tiraspolul au devenit mult mai complicate. S-ar părea că acum, autoritățile nu vin cu declarații antirusești, dar situația negocierilor pare mai rea decât în perioada lui Plahotniuc, când în fiecare zi se auzeau declarații antirusești. De ce?

Vedeți o legătură dintre relațiile noastre cu Rusia și Transnistria?

Desigur.

Transnistria reacționează mereu la atacurile antirusești din partea autorităților moldovenești. Iar noi nu avem asemenea atacuri.

Dar relațiile se înrăutățesc.

Acest lucru confirmă faptul că nu există o legătură directă. Eu înțeleg reacția Tiraspolului sau, poate, a Comratului, la atacurile antirusești, cum le-ați numit, atunci când acestea erau. În primul rând, eu nu sunt de acord că relațiile noastre cu Tiraspolul se înrăutățesc. Președinții discută direct, nu e nevoie de zece intermediari pentru a le face legătura telefonică. Haideți să privim real la starea de lucruri.

În afară de cazul cu numerele de înmatriculare pentru autovehicule, noi am avut buna intenție de a pregăti o bază pentru a nu fi dificultăți ce țin de deplasarea cetățenilor noștri care trăiesc acolo. Dacă poziția Tiraspolului este de a reacționa așa, este treaba lor. Noi am creat toate condițiile, instituțiile noastre le oferă plăcuțe de înmatriculare neutre pe care le-am coordonat cu organizațiile internaționale, i-am convins să accepte, pentru că acesta este totuși un număr non-standard. Ne-am dorit ca toți să aibă posibilități egale. Cu părere de rău, dacă nu există pregătire și înțelegere, de la 1 aprilie, dar poate și mai târziu, în Ucraina vor fi probleme. Noi am dorit să le soluționăm, dar a urmat această reacție. Cred că este pentru consumul intern, dar noi nu dorim să participăm la aceste acțiuni.

„Acum, cazurile sunt examinate acolo ani în șir”

Să revenim la chestiunea cu privire la separația puterilor. În luna octombrie, i-ați dat indicații consilierului dvs. Nicolae Eșanu să se întâlnească cu membrii CSM și să-i convingă să-și dea demisia, pentru a evita blocarea situației în justiție? Sursele noastre afirmă că Eșanu se apropia de ei făcând referire la dvs.

Puteți să-l întrebați pe dl Eșanu. Însă această întrebare nu este corectă în raport cu el. Despre mine puteți să mai credeți ceva, pentru că nu mă cunoașteți. Însă dacă dl Eșanu ar fi auzit de la mine o asemenea indicație, nu ar mai fi intrat niciodată în această clădire [a guvernului]. Credeți-mă. Iar zvonurile, probabil, sunt lansate de cei care nu-l cunosc deloc. Pentru ca puterea judecătorească să funcționeze normal, guvernul alocă bani din buget, elaborează legi și parlamentul le aprobă. Puterea executivă și cea judecătorească nu au alte subiecte de discuții comune. Pentru că și noi suntem subiect de drept, se judecă și activitatea guvernului, uneori ne impun să plătim.

De ce optimizarea hărții instanțelor de judecată nu mai este o prioritate a guvernului?

Optimizarea constă în reducerea instanțelor de judecată? În luna decembrie, am fost la Basarabeasca, afectată de această optimizare. Acolo au închis judecătoria, poșta, alte instituții. O localitate în care trăiesc câteva mii de oameni a rămas fără nimic. Acum, pentru a se adresa în instanță, oamenii sunt nevoiți să plece la Cimișlia. Și în alte raioane au redus totul. La Cimișlia a rămas același număr de judecători și acum, cauzele sunt examinate acolo ani în șir. Eu nu sunt sigur că o asemenea abordare ne-a oferit economisire de mijloace bănești și că a crescut satisfacția cetățenilor de pe urma acestei reforme. Chiar sunt convins de viceversa. Nu văd sensul de a continua în acest mod. Am promis că voi pleca încă o dată la Basarabeasca la începutul lunii martie. Haideți să mergem împreună și veți întreba părerea oamenilor: ce cred despre faptul că nu au judecătorie, nu au nimic.

Această optimizare a fost inițiată pentru a fi distribuite mai eficient mijloacele în domeniul justiției și pentru a îmbunătăți situația. Actualul guvern are o viziune în acest sens?

Guvernul are o viziune, cum să facă acest lucru în așa fel ca să nu se cheltuiască mulți bani și pentru ca oamenii să aibă posibilitatea de a obține serviciile necesare. Eficiența trebuie să crească.

În programul de activitate al cabinetului de miniștri, la capitolul „reforma justiției”, primul punct se referă la reforma CSJ și atestarea judecătorilor și a procurorilor. Dar în proiectul prezentat de Ministerul Justiției, procurorii nici nu sunt menționați. De ce?

Ministerul Justiției nu a prezentat un proiect de lege. Acesta este un proiect al strategiei care se referă anume la judecători. Noi am discutat-o cu Consiliul Europei. Experții CE ne-au recomandat să discutăm mai larg această chestiune, cu toți, și atunci când va fi un consens larg, să mergem mai departe. În ce privește procurorii, mecanismul este absolut identic. Dacă vom conveni asupra mecanismului de evaluare a judecătorilor, procurorii vor fi evaluați conform acelorași reguli. Comisia specială constă din cinci persoane străine și cinci experți locali, exact aceeași comisie, 5+5, va fi și pentru procurori.

De ce procurorii au dispărut din varianta primară a acestei ecuații?

Vă spun încă o dată, acesta nu este un proiect de lege, este un proiect de strategie. Sunt lucruri diferite.

Deci, procurorii ar putea să apară în proiectul de lege?

Desigur, ei vor fi acolo.

Acum reiese că noi nu avem încredere în Autoritatea Națională de Integritate. Noi creăm o structură (comisie) care, de fapt, va exercita funcțiile acestei autorități. De ce ar mai trebui să fie păstrată?

Cinci plus cinci, despre care am vorbit, nu înseamnă comisia care apreciază. Este comisia care va înainta candidați pentru comisia de evaluare. Ei vor monitoriza activitatea lor (a comisiei de evaluare). Experții locali vor fi cei care vor aprecia. Ei pot fi și din Autoritatea Națională de Integritate sau ar putea fi un alt format, vom vedea. De aceea trebuie să discutăm despre aceasta.

„În orice întreprindere de stat, managementul este ineficient”

Cât de rațională este privatizarea „Metalferos”, ținând cont de faptul că această întreprindere este profitabilă? Doar pentru a scăpa de „o durere de cap”?

Haideți să operăm cu cifre. Ce înseamnă, în opinia dvs., întreprindere profitabilă?

O întreprindere care este în plus, în comparație cu „Calea Ferată”, care de mult e în pierdere.

În anul 2018, această întreprindere a avut vânzări de 1,3 miliarde de lei. Știți câte dividende au fost plătite statului? 18 milioane de lei. Dacă e să ținem cont de faptul că aceasta înseamnă 50% din profit, înseamnă că a avut un profit de maximum 36 milioane, pe care l-a indicat (Conform raportului financiar, în anul 2018, compania „Metalferos” a avut un profit de 46,4 milioane de lei. – NM). Comparați acest profit cu suma vânzărilor și veți vedea că ei, practic, nu au rezultate.

Dar sunt sume enorme care pleacă prin diferite scheme…

La aceasta și vreau să ajung. Statul, în esență, nu are nimic din acești bani.

Dar problema constă în managementul ineficient, schemele frauduloase.

Corect. Și eu sunt, practic, convins că în orice întreprindere de stat, managementul este ineficient. Acest lucru nici nu trebuie demonstrat, este o axiomă, și nu numai la noi. De ce statul ar trebui să se ocupe de colectarea fierului uzat și a maculaturii? Aceasta nu este funcția statului. Este funcția sectorului privat. În plus, vara, s-a luat o decizie despre demonopolizarea pieței metalelor. Au apărut noi participanți ai pieței. Credeți-mă, după aceasta, întreprinderea de stat nu va mai avea profit. Ea va pierde piața, va pierde posibilitățile pentru scheme. Și în anul 2020, în cazul unui management de stat, profit ar putea nici să nu mai fie, iar la agenții privați, acesta va fi.

De ce agenții privați pot asigura profit și pot administra eficient, iar statul nu?

Dvs. doriți să vă explic axioma? Așa este, cu părere de rău.

Aș vrea să înțeleg.

Este un guvern care dorește eficiență, va veni altul care nu va dori eficiență. Așa ceva a mai fost la noi. De ce să repetăm? Acum ne apropiem de durerea de cap despre care am vorbit. Trebuie să înțelegeți că întreprinderile de stat sunt o durere de cap atunci când sunt ineficiente. Dacă vor fi pierderi, statul va răspunde pentru ele. În cazul lichidării unei întreprinderi falimentare, statul este nevoit să se răsplătească cu creditorii. La ce ne trebuie așa ceva? În plus, săptămâna trecută, eu i-am convocat pe toți operatorii noi de pe piață, în afară de „Metalferos”, și știți ce spun aceștia? Că „Metalferos” îi intimidează. Eu înțeleg temerile ce țin de privatizare. De aceea m-am adresat și către Uniunea Europeană, și către alți parteneri, pentru ca aceștia să monitorizeze procesul. Noi avem o abordare transparentă – cine va oferi mai mulți bani, acela va privatiza. „Metalferos” a fost profitabilă doar pentru că deținea monopolul pe piață, așa ceva nu va mai fi.

De ce în cazul întreprinderii „Calea Ferată”, care este în pierdere deja de mai mulți ani, este o altă abordare?

Statul nu trebuie să colecteze fier uzat. Să se ocupe de energetică și domeniile strategice – este cu totul altă istorie. Da, este Germania, unde calea ferată este o afacere privată, este Franța, în care este de stat. La această etapă, noi nu vedem posibilități de a privatiza CFM. Este un proces de lungă durată, trebuie să ne ocupăm de acesta. În plus, una e să ne ocupăm de căile ferate, „Moldtelecom” și alte două-trei întreprinderi. Iar să ne ocupăm și de miile de tone de fier uzat – nu ne-ar ajunge forțe pentru toate celelalte. Haideți să lăsăm statului domeniile strategice și să le rezolvăm acolo pe toate, ca să funcționeze ca ceasul.

Ce se întâmplă cu concesionarea aeroportului? Guvernul a calculat riscurile ce țin de rezilierea contractului?

Poziția noastră referitoare la concesionarea aeroportului este cunoscută. Noi considerăm că în anul 2013, acesta a fost dat în concesiune într-un mod fraudulos. Guvernul precedent a considerat la fel și s-a adresat în instanță, pentru a declara nelegitim contractul de concesiune. Adresarea a fost depusă în luna septembrie, iar la 24 ianuarie, în sfârșit, instanța a răspuns că cererea a fost formulată greșit. I-a acordat Agenției Proprietății Publice 20 de zile pentru a reformula cererea. Noi vom face acest lucru în decurs de două-trei zile și ne vom adresa din nou în instanță. Chiar dacă am considera că acest contract a fost încheiat corect, concesionarul și-a asumat angajamente investiționale. Noi vom evalua modul în care investitorul a făcut acest lucru. Mai sunt întrebări în acest sens. În anexa contractului e scris că în direcția A trebuie să se investească atâtea milioane, în direcția B – atâtea și așa mai departe. Dar sunt cazuri când în A s-a investit mai mult decât în B.

Pentru a scăpa de monopol, veți deschide al doilea aeroport? Într-un interviu afirmați că municipiul Bălți este locul potrivit pentru aceasta.

Din punct de vedere comercial, municipiul Bălți, mai exact aeroportul de pe șoseaua Leadoveni, este atrăgător. Este comod să ajungi aici. Dar sunt necesare investiții mari. Eu nici nu pot spune, cât ar fi. E clar că la nordul țării, aeroportul principal ar trebui să fie anume acolo. Și e clar că nu trebuie să fie investiții de stat. Pentru a construi acest aeroport, noi efectuăm studii de fezabilitate. Ele vor dura un an și după aceasta, vom putea spune, cât costă aeroportul, care sunt condițiile parteneriatului public-privat. Și doar după aceasta vom anunța concursul pentru a atrage investitorul. Aceasta este o perspectivă pentru trei, patru, cinci ani.

Până atunci, noi avem aeroportul din Mărculești. Am evaluat situația. Acolo sunt de toate, dar nu este un terminal și mai e nevoie de câteva elemente de infrastructură. Investițiile au fost estimate la maximum 50-60 de milioane de lei. Noi putem oferi acești bani și nici măcar nu din bugetul de stat, ci din contul companiilor. Acest lucru se poate face rapid. Dacă vom lucra, acolo vor apărea condiții pentru un nou port aerian până în luna iulie. Pentru operatorii low-cost, pentru cursele charter. Bineînțeles, aeroportul principal va fi la Chișinău. Dar și două-trei curse de la Mărculești ar fi pentru comoditatea cetățenilor. Mai ales că acolo este o zonă economică liberă, iar prezența unui aeroport funcțional va oferi imediat oportunități pentru dezvoltarea și atragerea investitorilor. În orice caz, noi avem nevoie de un aeroport acolo.

Care este soarta programului de dobândire a cetățeniei prin investiții? În general, ce credeți despre astfel de programe?

Înainte de acest interviu, i-am convocat pe conducătorii instituțiilor, pentru a discuta despre acest program. Ca întotdeauna, sunt și avantaje, și dezavantaje. Noi ne-am rezervat o săptămână pentru a le studia pe toate. Acum nu pot spune, ce scenariu vom alege. Dacă îl vom continua, vor apărea riscuri ce țin de spălarea de bani, pot apărea întrebări către țară, ar mai putea apărea și alte semne de întrebare. Pe de altă parte, astfel de programe sunt în majoritatea țărilor europene. Totul trebuie bine chibzuit. Dacă noi vom decide să închidem programul imediat, vor fi probleme financiare: va trebui să plătim penalități și nu se știe cât de mari vor fi acestea. Noi avem cel mult două săptămâni pentru a lua o decizie.

Curtea de Conturi a efectuat auditul activității „Air Moldova” după privatizare și a depistat încălcări. Consiliul Suprem de Securitate a decis că acest contract de privatizare trebuie reziliat. Guvernul a luat măsuri în acest sens? Aveți numeroase contracte care trebuie reziliate.

Cu părere de rău, foarte multe contracte s-au încheiat uitând de interesele țării. Situația privind „Air Moldova” este un pic altfel decât cea a aeroportului. Sunt întrebări față de modul în care s-a făcut privatizarea și cum investitorii și-au îndeplinit angajamentele privind rambursarea datoriei. Din datoria istorică a companiei, s-a rambursat un miliard, în schimb, s-a acumulat unul nou. Pur și simplu s-au schimbat creditorii. Nu a fost o decizie de reziliere a contractului. Decizia este următoarea: în termeni cât mai mici, investitorii trebuie să-și îndeplinească angajamentele și să ramburseze datoria din propriile mijloace și nu din vânzările de bilete, pentru că întreprinderea are nevoie de aceste mijloace suplimentare. Noi deținem o informație precum că ei intenționează să investească bani și nouă ne convine acest lucru. Noi nu avem sarcina de a rezilia contractul cu orice preț. Dacă au fost încălcări în procesul de privatizare, organele de drept trebuie să se ocupe de cei care au admis aceste abateri. Din start, noi considerăm că orice investitor este onest dacă el îndeplinește condițiile înaintate.

Conducerea „Air Moldova” a învinuit statul de faptul că guvernul nu a majorat capitalul social al companiei și nu a investit 151 de milioane de lei. Așa este?

Nu este adevărat, eu le sugerez celor care scriu mesaje și comunică cu presa să-și îndeplinească angajamentele. Dacă nu vor fi îndeplinite angajamentele privind investițiile, întrebarea va fi pusă altfel.

Guvernul are vreo viziune privind dezvoltarea „Moldexpo”?

Chiar astăzi (interviul a fost realizat în seara de 27 ianuarie. – NM) am fost acolo. A fost lansată expoziția „Fabricat în Moldova”. N-am fost singur, ci cu întreg cabinetul de miniștri. Îi îndemn pe toți cetățenii să viziteze această expoziție și să susțină producătorii autohtoni. Și să facă acest lucru nu numai la expoziție, ci în permanență. Anul acesta, la expoziție participă peste 400 de producători. L-am întrebat pe președintele Camerei de Comerț și Industrie dacă e posibil să fie mai mulți participanți. El a spus că au fost 700 sau 800 de cereri, însă spațiul nu permite acceptarea tuturor. Primul lucru care trebuie întreprins e să fie create condiții pentru expoziții. Cu regret, în toți acești ani, acolo au apărut restaurante, încă ceva, în parc s-au ridicat construcții, au fost multe atacuri. Acestea trebuie stopate. Vom face ordine acolo. Sperăm că puterea judecătorească va lua decizii legale, pentru că acesta este teritoriul nostru.