NM publică un articol de autor (op-ed) al Înaltului comisar al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de securitate, Josep Borrell – despre sancțiunile impuse Federației Ruse după agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei, despre rolul lor, costuri, consecințe pentru Rusia și întreaga lume
Sunt utile sancțiunile împotriva Rusiei? Da, acestea deja îl lovesc puternic pe Vladimir Putin și complicii săi și efectele lor asupra economiei ruse vor crește în timp.
Din moment ce Rusia a încălcat în mod deliberat dreptul internațional prin invadarea Ucrainei, UE a adoptat șase pachete de sancțiuni împotriva Moscovei. Măsurile noastre vizează acum aproape 1.200 de persoane și 98 de entități din Rusia, precum și un număr semnificativ de sectoare ale economiei ruse. Aceste sancțiuni au fost adoptate în coordonare cu membrii G7. Eficacitatea lor este sporită de faptul că peste patruzeci de țări (inclusiv țări tradițional neutre) le-au adoptat sau au întreprins măsuri similare.
Până la sfârșitul anului 2022 vom reduce importurile de petrol din Rusia cu 90%, de asemenea reducem rapid importurile de gaze. Aceste decizii ne eliberează treptat de o dependență care ne-a inhibat de multă vreme alegerile politice în fața agresivității lui Vladimir Putin. Probabil credea că Europa nu va îndrăzni să aplice sancțiuni din cauza dependenței sale energetice. Aceasta este una dintre multiplele greșeli de calcul semnificative ale regimului rus pe parcursul acestui conflict. Desigur, renunțarea noastră atât de rapidă la energia rusă creează și dificultăți serioase pentru multe țări UE și pentru mai multe sectoare economice. Dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru apărarea democrațiilor noastre și a dreptului internațional și luăm măsurile necesare pentru a face față acestor probleme în deplină solidaritate.
Unii se pot întreba dacă aceste sancțiuni au într-adevăr un impact asupra economiei ruse? Răspunsul este simplu – da. Deși Rusia exportă o mulțime de materii prime, nu are de ales decât să importe multe produse cu valoare adăugată mare, pe care nu le fabrică. În ceea ce privește tehnologiile avansate, este dependentă în proporție de 45% de Europa și 21% de Statele Unite, comparativ cu doar 11% față de China.
În domeniul militar, care este crucial în contextul războiului din Ucraina, sancțiunile limitează capacitatea Rusiei de a produce sisteme de rachete de înaltă precizie precum Iskander sau KH 101. Aproape toți producătorii externi de automobile au decis, de asemenea, să se retragă din Rusia și puținele automobile fabricate de către producătorii ruși vor fi vândute fără airbag-uri sau transmisie automată.
Industria petrolieră suferă nu doar din cauza plecării operatorilor străini, ci și din cauza dificultății de a accesa tehnologii avansate precum forajul orizontal. Capacitatea industriei ruse de a pune în funcțiune noi puțuri petroliere este probabil limitată. În cele din urmă, pentru a menține traficul aerian, Rusia va trebui să își retragă din circulație majoritatea aeronavelor pentru a recupera piesele de schimb necesare care le-ar permite celorlalte aeronave să zboare.
La acestea se adaugă și pierderea accesului la piețe financiare, fiind deconectată de la principalele rețele globale de cercetare și exodul masiv de creiere.
Cât despre alternativa oferită de China pentru economia rusă, aceasta rămâne de fapt limitată, mai ales pentru produsele de înaltă tehnologie. Până în prezent, guvernul chinez, care este foarte dependent de exporturile sale către țările dezvoltate, nu a ajutat Rusia să eludeze sancțiunile occidentale. Exporturile chineze către Rusia au ajuns la nivelul țărilor occidentale.
Aceste efecte semnificative și în creștere îl vor determina pe Vladimir Putin să-și modifice calculele strategice? Probabil că nu în viitorul apropiat: acțiunile sale nu sunt ghidate în mod prioritar de logica economică. Cu toate acestea, forțându-l să aleagă dacă investește în arme sau în bunăstarea populației, sancțiunile îl închid într-un cusur care se înăsprește treptat.
În ceea ce privește impactul acestor sancțiuni asupra țărilor terțe, în special a țărilor africane, care depind de grâul și îngrășămintele rusești și ucrainene, este evident cine se face responsabil de criza alimentară. Sancțiunile noastre nu vizează sub nicio formă exporturile rusești de grâu sau de îngrășăminte, în timp ce Ucraina este împiedicată să-și exporte grâul de blocada și distrugerea Mării Negre cauzate de agresiunea rusă. Dacă ar apărea astfel de probleme legate de sancțiunile noastre, suntem gata să punem în aplicare mecanismele adecvate pentru a le soluționa. I-am informat pe omologii mei africani despre acest lucru și le-am cerut să nu se lase păcăliți de neadevărurile autorităților ruse cu privire la sancțiunile noastre.
Adevăratul răspuns la dificultățile de pe piețele mondiale de energie și alimente este încheierea războiului. Acest lucru nu se poate realiza prin acceptarea dictatului rusesc, se poate realiza doar prin retragerea Rusiei din Ucraina. Respectul pentru integritatea teritorială a statelor și neutilizarea forței nu sunt principii occidentale sau europene. Ele stau la baza întregului drept internațional. Rusia îl călcă în picioare. Acceptarea unei asemenea încălcări ar deschide ușa către legea junglei la scară globală.
Spre deosebire de ceea ce credeam destul de naiv cu doar câțiva ani în urmă, interdependența economică nu implică automat o pacificare a relațiilor internaționale. Acesta este motivul pentru care tranziția către o Europă în calitate de putere, pe care am solicitat-o încă de la începutul mandatului meu, este imperativă. Confruntați cu invazia Ucrainei, am început să trecem de la intenție la acțiune arătând că, atunci când este provocată, Europa poate răspunde. Deoarece nu vrem să intrăm în război cu Rusia, sancțiunile economice stau acum la baza acestui răspuns. Ele încep deja să aibă efect și o vor face și mai mult în lunile următoare.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției NM.
