Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a făcut ca problema securității să nu mai fie un subiect abstract pentru locuitorii Republicii Moldova. Încălcările spațiului aerian, căderea dronelor și știrile constante de pe front le dau oamenilor motive reale de îngrijorare. Însă tocmai această teamă devine tot mai des parte a luptei politice. Orice decizie legată de consolidarea apărării este însoțită de declarații despre „militarizare”, „pregătirea pentru război” sau „atragerea Moldovei în conflict”.
De ce modernizarea armatei provoacă atât de multe temeri? Unde se află granița dintre riscurile reale și interpretările politice? Și de ce tema apărării a devenit una dintre cele mai polarizante în societatea moldovenească? Despre toate acestea – în analiza NewsMaker.
De ce tema securității a devenit atât de sensibilă
După începutul războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, Moldova s-a confruntat în repetate rânduri cu consecințele acțiunilor militare. Rachetele și dronele rusești au încălcat de mai multe ori spațiul aerian al țării, iar pe teritoriul acesteia au fost găsite fragmente de drone. În acest context, autoritățile au început să accelereze modernizarea Armatei Naționale – un domeniu care, timp de mulți ani, a rămas unul dintre cele mai slab finanțate.
Potrivit expertului în domeniul securității Ion Tăbîrță, problemele armatei s-au acumulat timp de decenii.
„Starea armatei era deplorabilă, deoarece timp de mulți ani aceasta nu a fost o prioritate pentru partidele aflate la guvernare și pentru guvernele Moldovei. La noi practic nu se făcea nimic sub pretextul neutralității. Dacă se întreprindea ceva, atunci în principal în cadrul cooperării cu NATO prin programul «Parteneriat pentru Pace». Abia în ultimii patru-cinci ani, după începutul războiului din Ucraina, a început procesul de reformare și modernizare a Armatei Naționale”, spune Tăbîrță.
Una dintre cele mai vulnerabile sfere rămâne protecția spațiului aerian. În ultimii ani, Moldova a început să creeze un sistem modern de supraveghere radar, însă capacitățile țării de a contracara amenințările aeriene rămân, deocamdată, limitate.
„Cea mai mare problemă pentru noi este securitatea aeriană și apărarea antiaeriană. Anume aici se află cele mai vulnerabile puncte: practic nu avem mijloace de apărare. În prezent este creat un sistem de radare, însă, din cauza cerințelor de securitate și secretizare, nu există informații complete despre capacitățile de care dispune țara pentru a contracara dronele”, menționează expertul.
Anume în acest context, practic fiecare decizie a autorităților în domeniul apărării devine subiectul unor dispute politice aprinse.
În ultimii ani, autoritățile au anunțat mai multe proiecte majore de modernizare a armatei. În mod formal, acestea vizează direcții diferite – protecția spațiului aerian, modernizarea infrastructurii militare și planificarea pe termen lung a apărării. Însă discuția publică din jurul lor se desfășoară după unul și același scenariu.
Exemplul nr. 1. Apărarea antiaeriană
În iulie 2026, Consiliul UE a aprobat alocarea a 120 de milioane de euro Moldovei, prin intermediul Instrumentului European pentru Pace, pentru dezvoltarea unui sistem de apărare antiaeriană cu rază medie de acțiune. Aproape imediat după aceasta, în spațiul public au apărut declarații potrivit cărora crearea unui astfel de sistem ar contraveni statutului de neutralitate al țării și ar însemna pregătirea pentru război.
Potrivit lui Ion Tăbîrță, o asemenea interpretare substituie însăși esența apărării antiaeriene.
„Prezența acestor radare nu înseamnă că intenționăm să atacăm pe cineva. Ele sunt necesare pentru a ne apăra. Și Elveția este o țară neutră, dar acordă o atenție foarte mare securității militare”.
Expertul atrage atenția că neutralitatea, în sine, nu este capabilă să protejeze spațiul aerian al țării.
„Obiectele zburătoare care pătrund în spațiul aerian al Moldovei și reprezintă o amenințare reală la adresa securității nu se uită la articolul din Constituție. Creând capacități de apărare, nu vom încălca neutralitatea, ci o vom proteja”.
Exemplul nr. 2. Tabăra militară de la Băcioi
O reacție similară a însoțit și construcția noii tabere militare de la Băcioi. Acolo urmează să fie transferați militarii Brigăzii 2 Infanterie Motorizată „Ștefan cel Mare” și cadeții Academiei Militare „Alexandru cel Bun”. Potrivit datelor Ministerului Apărării, la începutul anului 2026, obiectivul era finalizat în proporție de aproximativ jumătate, iar încheierea construcției este planificată pentru anul 2027.
Proiectul a fost însoțit de afirmații potrivit cărora la Băcioi s-ar construi o „bază NATO” sau chiar un „laborator biochimic secret”. Ministerul Apărării a respins aceste afirmații, precizând că este vorba despre un obiectiv militar național, destinat exclusiv pentru amplasarea militarilor moldoveni.
Necesitatea construirii unei noi tabere, Tăbîrță o explică, în primul rând, prin starea infrastructurii existente.
„Baza militară, construită la Chișinău încă în perioada sovietică, nu corespunde cerințelor moderne. În plus, unitatea existentă se află, de fapt, în interiorul orașului. Atunci când militarii trebuie să reacționeze rapid, apare problema transportului”.
Exemplul nr. 3. Strategia militară
Un alt motiv pentru acuzațiile de „militarizare” a fost Strategia națională de apărare pentru anii 2025–2035, care a fost aprobată. După adoptarea acesteia, fostul președinte Igor Dodon a declarat că autoritățile au făcut din cheltuielile militare o prioritate, în pofida problemelor sociale și economice existente.
Potrivit evaluării lui Tăbîrță, strategia în sine reflectă provocările reale din domeniul securității, deși eficiența acesteia va depinde deja nu de conținutul documentului, ci de implementarea lui.
„Documentul reflectă destul de bine situația din domeniul securității naționale și al apărării, precum și acțiunile care trebuie întreprinse pentru consolidarea apărării Moldovei. Vom vedea cum toate acestea vor putea fi realizate în practică”.
În pofida diferențelor dintre aceste proiecte, discutarea lor a fost însoțită de teze practic identice. Dezvoltarea sistemului de apărare antiaeriană, construcția unei noi tabere și adoptarea strategiei militare au fost prezentate drept semne că Moldova ar renunța la neutralitate, s-ar înarma pentru participarea la război și ar acționa în interesele NATO.
„Faptul că aducem armata în conformitate cel puțin cu parametrii de bază este numit militarizare. Dar acest lucru nu corespunde realității”, spune Ion Tăbîrță.
De ce aceste argumente se dovedesc convingătoare
Sistemul de apărare antiaeriană, noua tabără militară și strategia militară vizează diferite aspecte ale politicii de apărare. Însă, în spațiul public, acestea sunt adesea îmbinate într-un singur scenariu: Moldova este „înarmată pentru război”, „renunță la neutralitate” și este „subordonată intereselor NATO”.
Astfel de declarații găsesc ecou nu doar pentru că sunt repetate de politicieni sau răspândite pe rețelele sociale. Ele se bazează pe temeri reale ale oamenilor.
Potrivit ultimului „Barometru al Opiniei Publice”, aproximativ 40% dintre locuitorii Moldovei numesc riscul unui război în regiune drept una dintre principalele îngrijorări. După începutul invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, teama unei posibile escaladări a încetat să mai fie abstractă. De aceea, orice știri legate de armată sunt percepute de mulți, în primul rând, prin prisma întrebării: înseamnă oare acest lucru că războiul devine mai aproape?
Potrivit lui Ion Tăbîrță, anume pe această teamă sunt construite multe narațiuni politice.
„Exploatarea politică a fricii de război a existat întotdeauna la noi. Timp de două-trei decenii, neutralitatea a fost folosită drept argument pentru a nu acorda atenție apărării. În același timp, încă de la început a existat regimul separatist de pe malul stâng al Nistrului – un regim foarte militarizat, care a reprezentat întotdeauna o amenințare”, spune expertul.
Potrivit acestuia, în ultimii ani, la argumentele anterioare s-au adăugat altele noi – despre „militarizare”, „ucrainizare” și transformarea Moldovei într-un „instrument al NATO”.
„Ni se spunea: de ce este nevoie de armată, dacă suntem o țară mică și oricum nu vom putea face nimic în cazul unui atac? Mai bine să direcționăm acești bani către domeniul social. Apoi au apărut narațiunile potrivit cărora Moldova ar urma scenariul «ucrainizării» și ar fi un instrument în mâinile NATO”, menționează Tăbîrță.
De ce se discută anume despre neutralitate
Una dintre principalele cauze ale acestor dispute, expertul o consideră a fi înțelegerea diferită a însuși principiului neutralității.
Constituția Moldovei consfințește statutul de neutralitate permanentă al țării. Însă, în discuția publică, această noțiune este adesea interpretată mai larg decât este formulată în Legea Supremă – ca și cum un stat neutru nu ar avea nevoie deloc de forțe armate sau de investiții în apărare.
În opinia lui Tăbîrță, anume o astfel de percepție s-a format în politica moldovenească în ultimele decenii.
„Neutralitatea nu înseamnă că nu trebuie să avem armată. Ea înseamnă că nu trebuie să facem parte din blocuri militare. Dar la noi această noțiune a fost denaturată, iar un rol în acest sens l-a avut influența Federației Ruse asupra partidelor politice din Moldova. Neutralitatea a început să fie interpretată ca și cum un stat neutru nu ar avea deloc nevoie de armată”.
Potrivit expertului, anume din acest motiv, orice consolidare a capacității de apărare este prezentată de o parte dintre politicieni drept o renunțare la neutralitate, deși este vorba despre lucruri diferite.
Cum frica devine un instrument politic
Tăbîrță leagă răspândirea unor asemenea narațiuni, în primul rând, de interesele Rusiei. În opinia sa, Moscova este interesată ca Moldova să rămână cât mai vulnerabilă din punct de vedere militar.
„Federația Rusă vrea ca noi să avem o armată slabă, pentru a ne putea impune voința sa, inclusiv prin intermediul regiunii transnistrene, care reprezintă o amenințare militară directă pentru Moldova. În același timp, Rusia nu vorbește despre faptul că în regiunea transnistreană există de peste 30 de ani o structură militarizată. Dar atunci când Moldova începe să-și pună în ordine propria armată, acest lucru este numit militarizare”.
În același timp, expertul precizează că asemenea mesaje funcționează nu doar din cauza propagandei externe. Ele găsesc ecou pentru că coincid cu percepțiile deja existente ale unei părți a societății.
„Mulți continuă să vadă în Rusia o forță care trebuie să ne protejeze. Există percepția că suntem o țară săracă și mică, că nu ne vom putea apăra singuri, de aceea este mai bine să direcționăm banii către necesitățile economice și sociale. La aceasta se adaugă neutralitatea și amintirea despre NATO, rămasă din perioada sovietică”.
Potrivit lui Tăbîrță, atitudinea față de armată a devenit, în mare parte, o consecință a lipsei de atenție acordate apărării timp de mulți ani. Totodată, el atribuie responsabilitatea pentru acest lucru nu doar forțelor proruse.
„Nici partidele proeuropene nu au acordat suficientă atenție armatei pentru o perioadă îndelungată. Drept urmare, astăzi trebuie, practic, să explicăm din nou societății de ce un stat are nevoie, în general, de forțe armate moderne.”
Între frică și manipulare
Frica de război în Moldova de astăzi nu poate fi numită artificială. Ea are cauze cât se poate de reale: țara se află în apropierea celui mai mare război din Europa din ultimele decenii și se confruntă periodic cu consecințele acestuia. Problemele de securitate au devenit parte a vieții de zi cu zi.
Dar anume din acest motiv, această frică devine un teren convenabil pentru manipulări politice. Atunci când orice discuție despre consolidarea apărării se transformă automat într-o discuție despre „pregătirea pentru război”, dezbaterea publică se deplasează de la întrebarea despre modul în care statul trebuie să-și asigure propria securitate la disputa despre dacă acesta are, în general, nevoie de o armată modernă.
În același timp, modernizarea armatei are loc în condiții care cer o prudență deosebită din partea autorităților. Războiul continuă în apropierea granițelor Moldovei, iar societatea rămâne divizată în ceea ce privește securitatea, neutralitatea și relațiile cu partenerii militari.
De aceea, contează nu doar deciziile în sine, ci și cât de consecvent, transparent și clar explică autoritățile scopurile acestora. În caz contrar, chiar și măsurile necesare pot amplifica îngrijorarea și pot deveni material pentru noi manipulări politice.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.