Pe 3 iunie s-au împlinit 100 de zile de război declanșat de Rusia în Ucraina. Atunci când a anunțat începutul „operațiunii militare speciale”, dar și ulterior, președintele rus Vladimir Putin a menționat mai multe obiective. Liderul de la Kremlin și-a declarat în repetate rânduri convingerea că acestea vor fi atinse (de exemplu, la mijlocul lunii aprilie și pe 9 mai). Portalul belarus Zerkalo.io a realizat o analiză a „victoriilor” obținute de armata rusă timp de 100 de zile de război și a ajuns la concluzia că majoritatea scopurilor anunțate de Moscova nu au fost atinse, iar în unele cazuri – situația s-a înrăutățit pentru Kremlin.
Demilitarizare
Unul dintre cele mai cunoscute scopuri anunțate de Rusia public a fost „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei. În adresarea din 24 februarie, Putin a formulat acest țel astfel: „Scopul – protecția oamenilor, care timp de 8 ani sunt supuși bătăii de joc, genocidului din partea regimului de la Kiev. Și pentru asta, vom tinde spre demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și deferirea justiției a persoanelor care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor pașnici, inclusiv și cetățeni ai Federației Ruse”.
Începem cu demilitarizarea. Termenul este unul foarte clar – înseamnă nimicirea sau confiscarea tehnicii militare și a infrastructurii oponentului, ceea ce ar face imposibilă participarea sa pe viitor la acțiunile militare. Cel mai simplu sinonim este „dezarmarea”.
Ce-i drept, în istorie nu există exemple de demilitarizare absolută a unui stat, așa cum se pare că planifica să facă Rusia cu Ucraina. Au existat și există doar zone demilitarizate (zona demilitarizată a Renaniei între anii 1919-1936, zona demilitarizată dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, frontiera dintre Kuwait și Irak, Serbia și Kosovo, etc.). Chiar și Germania a reușit să își păstreze parțial armata și infrastructura militară după înfrângerile din Primul și cel de-al Doilea Război Mondial.
Este dificil de estimat obiectiv amploarea daunelor provocate de forțele armate ruse Ucrainei: părțile raportează regulat despre nimicirea unor obiective militare ale inamicului, însă practic nu comentează și nu publică informații despre propriile pierderi. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul rus al Apărării, infrastructura militară ucraineană este în stare critică – a fost practic lichidată, iar unele dintre ținte – distruse chiar în mod repetat.
Date despre numărul unităților de tehnică militară de care dispunea Ucraina la începutul anului 2022 a publicat The Military Balance 2022, editat de Institutul internațional de cercetări strategice de la Londra. Potrivit instituției, în acel moment, armata ucraineană dispunea de peste 4 000 de tancuri și mașini blindate (Rusia susține că a nimicit 3 371 dintre ele) circa 1 500 sisteme de artilerie, obuziere și mortiere (Rusia anunță despre distrugerea a 1 752 de unități), 354 de lansatoare multiple de rachetă (ar fi fost nimicite 460), circa 100 de sisteme de rachete antiaeriene (ar fi fost nimicite 327), 58 de elicoptere (Rusia susține că ar fi nimicit 129).
În teorie, cifrele pe care le publică Rusia sunt explicabile: de exemplu, dacă presupunem că în lista tehnicii nimicite, care figurează în rapoarte, intră și cea transmisă de țările occidentale Ucrainei după începerea războiului. Cu toate acestea, în practică, numărul impresionant de tehnică militară distrusă ar fi influențat semnificativ rezistența armatei ucrainene. Însă situația nu pare critică pentru Ucraina. Trupele ruse au părăsit nordul și nord-vestul țării, iar în sud au trecut în defensivă, potențialul de atac fiind pe moment concentrat în regiunile Lugansk și Donețk – și chiar și acolo tempoul este lent. Potrivit datelor din surse deschise, Rusia suferă pierderi semnificative în ceea ce privește tehnica militară grea, dar și în rândul soldaților, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă armata ucraineană ar fi rămas fără armament. În același timp, Kievul bate alarma cu privire la insuficiența echipamentelor, în special al sistemelor de artilerie, apărare antiaeriană și aviație.
La mijlocul lunii mai, Pentagonul a publicat lista echipamentelor furnizate Ucrainei. Printre acestea se numără blindate, elicoptere, drone, radare, etc. De asemenea, în Ucraina a fost anunțată livrarea tehnicii militare grele americane, cum ar fi obuzierul M777 (Kievul va primi circa 100 de unități). La sfârșitul unii mai, SUA a aprobat un pachet financiar în valoare de 40 miliarde de dolari, o parte din care va fi utilizată pentru furnizarea armamentului, iar altă parte pentru compensarea tehnicii cedate Ucrainei de alte țări. Acum câteva zile, presa a anunțat despre acordul cu privire la livrarea a patru drone de atac americane, dar și despre informația cu privire la furnizarea sistemelor de rachete de artilerie de mare mobilitate M142 HIMARS și М270 MLRS.
Contribuie activ în procesul de înarmare a Ucrainei și țările europene, dar nu numai. Recent, Danemarca și-a anunțat intenția de a transmite Ucrainei rachete antinavă Harpoon, produse în SUA. Cehia a transmis elicoptere Mi-35, tancuri Т-72М1 și lansatoare de rachetă multiplă autopropulsat modificate local „Grad”. De asemenea, planifică să transmită sisteme de apărare aeriană autopropulsate Germania, care a furnizat anterior câteva sisteme de artilerie. Polinia a furnizat Ucrainei sisteme „Grad” și „Gvozdika”, Estonia – obuziere D-30, Franța – sisteme de artilerie Caesar, Australia și Canada – obuziere menționate mai sus M777. Și nu este întreaga listă.
În concluzie, putem spune că „demilitarizarea” Ucrainei de către Rusia este încă departe și posibil chiar mai departe decât era până pe 24 februarie 2022.
Denazificare
Este dificil de evaluat acest obiectiv anunțat de conducerea Rusiei, întrucât termenul este foarte ambiguu. Acesta a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial în Austria și Germania prin interzicerea Partidului Național-Socialist și al ideologiei acestuia, prin condamnarea funcționarilor de partid, restrângerea drepturilor tuturor membrilor NSDAP sau partidului nazist. Propaganda rusă și Kremlinul susține că Ucraina este guvernată de „naziști” sau „fasciști”, ceea ce nu este adevărat – ideologia fascistă este interzisă în Ucraina prin lege și chiar și acele partide de dreapta, care sunt deseori calificate drept „fasciste” de propaganda rusă, nu se prea bucură de popularitate. În cadrul celui mai recent scrutin legislativ, coaliția partidelor naționaliste și de dreapta (inclusiv Pravîi Sektor) a adunat doar 2,15% din voturi și nu a acces în Radă. Partidul radical de drepta „Svoboda” a obținut un singur mandat în parlament, datorită sistemului majoritar.
Însă din declarațiile oficialilor ruși termenul poate fi explicat drept schimbarea puterii ucrainene și distrugerea statului ucrainean așa cum acesta există în prezent. Publicistul Timofei Sergheițev a interpretat în modul cel mai radical, probabil, termenul pentru agenția RIA Novosti: este vorba despre represiuni față de ucraineni și chiar distrugerea fizică a acestora.
O altă interpretare a propus pe 6 martie propagandistul rus Dmitrii Kiseliov, în una dintre emisiunile sale de autor:
„Denazificarea este un proces dificil și de lungă durată. Trebuie pentru început să recunoaștem și să interzicem ideologia nazismului ucrainean. (…) Întrucât regimentul criminal Azov este o structură a Gărzii Naționale a Ucrainei din cadrul MAI, rezultă că nazismul ucrainean este deja o caracteristică a statului. (…) Naziștii ucraineni trebuie judecați pentru crime concrete. Va trebui să începem de la vârf. Turcinov – autoproclamatul șef de stat interimar după lovitura de stat sângeroasă din februarie 2014. Parubii – oameni arși în Casa Sindicatelor din Odesa și împușcarea de către sniperi a oamenilor din piața Maidan. Poroșenko – tentativa de asalt asupra Donbasului, crime de război și ucideri în masă, turturi și genocid. (…) Manualele care slăvesc naziștii, pe adepții lui Hitler în cel de-al Doilea Război Mondial trebuie interzise, iar în loc să fie editate cele care reflectă valorile antifasciste, valorile culturii noastre comune. La fel ca în Germania, organizațiile naziste trebuie destrămate. Simbolurile naziste – în afara legii. Străzile denumite în amintirea naziștilor – redenumite”.
Dmitrii Kiseliov, moderator rus
Astfel, obiectivul Rusiei privind „denazificarea” Ucrainei poate fi împărțit în două părți:
– acapararea teritoriului întregii țări sau a majorității acesteia;
– nimicirea structurilor statului ucrainean, schimbarea conducerii și judecarea foștilor conducători.
În ceea ce privește primul punct, Rusia a obținut un succes parțial. După invazia din 24 februarie, trupele ruse au fost nevoite să părăsească nordul și nord-vestul Ucrainei, iar obiectivul privind ocuparea Kievului a eșuat. Însă potrivit declarației președintelui ucrainean Vladimir Zelenski, Rusia controlează în prezent circa 20% din teritoriul Ucrainei, adică o suprafață mai mare decât Belgia, Luxemburg și Olanda la un loc.
La sfârșitul lunii februarie, Rusia a ocupat întreaga regiune Herson (Ucraina încearcă un contraatac pe această direcție) și o parte semnificativă din Zaporojie. Tentativa Rusiei de a invada regiunea Nikolaev a eșuat.
Pe teritoriile ocupate întradevăr au loc acțiunile despre care a vorbit Kiseliov. Sunt scoase steagurile Ucrainei și sunt înlocuite cu cele ale ocupanților, sunt redenumite străzile montate monumente sovietice sau altele noi.
În ceea ce privește cel de-al doilea punct, despre rețineri și trimiterea în judecată a conducerii Ucrainei, Rusia nu a înregistrat vreun progres. De la începutul războiului, trupele ruse nu au reușit să captureze niciun oficial de rang înalt ucrainean, cu excepția unor primari, ulterior eliberați. În același timp, Kievul a reușit reținerea unuia dintre principalii politicieni pro-ruși din Ucraina – Viktor Medvedciuk, despre care se spune că ar fi „cumătrul lui Putin”.
Singura victorie care poate fi atribuită Rusiei la acest subiect este ocuparea, după lupte grele și pierderi considerabile, a uzinei Azovstal din Mariupol, unde s-au baricadat luptătorii regimentului Azov. În Rusia aceștia sunt acuzați de crime săvârșite în Donbas, iar deputații Dumei de Stat au propus să fie interzis schimbul lor cu ostaticii ruși. De asemenea, s-a propus revenirea la pedeapsa cu moartea.
În ceea ce privește „denazificarea” – drept nimicire a statului ucrainean, Rusia nu a înregistrat niciun progres. Dipotrivă, drept răspuns la agresiunea Rusiei, poporul s-a unit, iar susținerea pentru conducerea țării și a președintelui a atins cote record. Îndată după invazie, rating-ul lui Zelenski a ajuns la 91%, fiind de trei ori mai mare decât înainte de război. De asemenea, majoritatea cetățenilor cred în victoria Ucrainei și nu sunt gata să accepte cedări față de Rusia.
Extinderea NATO
În afară de denazificare și demilitarizare, Putin a vorbit în discursul din 24 februarie despre extinderea NATO și inadmisibilitatea unor astfel de acțiuni în apropierea frontierei cu Rusia.
„În pofida faptului că în decembrie 2021 am încercat încă o dată să ajungem la un acord cu SUA și partenerii lor despre principiile de asigurare a securității în Europa și neadmiterea extinderii NATO, totul în van. Poziția SUA nu se schimbă. Ei consideră că nu este cazul să ajungă la un consens cu Rusia asupra acestui subiect-cheie pentru noi, își urmăresc interesele și le neglijează pe ale noastre. (…) Extinderea infrastructurii Alianței Nord Atlantice și începutul asimilării teritoriului Ucrainei sunt inadmisibile pentru noi”, spunea Putin.
Astfel, Rusia nu numai că nu a reușit să oprească extinderea NATO, ci dimpotrivă – Alianța s-ar putea alege cu noi membri, aflați în vecinătatea Rusiei – Suedia și Finlanda, două țări care au fost neutre mulți ani, au decis să se alăture NATO. În luna mai, acestea au depus cererile de aderare, iar singurul membru care se opune momentan este Turcia. Ankara impune propriile condiții – suspendarea susținerii pentru partidul muncitoresc din Kurdistan și Mișcarea lui Fethullah Gülen.
În cazul aderării Finlandei la NATO, frontiera Alianței cu Rusia se va mări de două ori. Iar dacă va fi acceptată și Suedia, marea Baltică se va transforma, la modul practic, într-o mare internă a NATO: Rusia va controla doar golful Finlandei și țărmul regiunii Kaliningrad.
Singura victorie a Rusiei în acest subiect poate fi considerată doar acordul potențial al Ucrainei de a menține statutul de neutralitate enunțat în timpul negocierilor și renunțarea la aderarea la NATO. Însă negocierile stagnează în prezent.
În ceea ce privește securitatea Rusiei, trebuie ținut cont și de aspectul economic. Iar la acest capitol situația este alarmantă: sancțiunile fără precedent, introduse de țările occidentale după invazie, au pus Rusia într-o situație dificilă. Mai multe companii multinaționale au părăsit piața rusă, iar importurile de accesorii de importanță majoră pentru industria rusă, cum ar fi de exemplu procesoarele electronice sau echipamentele medicale, au fost interzise.
În pofida faptului că sancțiunile încă nu și-au atins efectul maximal asupra economiei ruse, nivelul inflației a atins 17%. Majoritatea experților consideră că Rusia intră într-o criză de amploare cu o căderea a PIB-ului cu câteva zeci de procente și cu un posibil default parțial sau total.
„Ajutorul oamenilor din Donbas”
Un alt obiectiv, formulat de Vladimir Putin pe 12 aprilie, este „ajutorul oamenilor din Donbas”.
„Scopul principal – ajutorul oamenilor din Donbas. Al poporului republicilor din Donbas, pe care le-am recunoscut. Am fost nevoiți să o facem, pentru dă, din păcate, puterea de la Kiev, care este susținută de Occident, a refuzat să îndeplinească prevederile Acordului de la Minsk”, a spus Putin.
O declarație similară a fost făcută pe 24 februarie.
„Nu putem privi fără empatie la ceea ce se întâmplă în Donbas. Nu mai puteam răbda așa ceva. A fost nevoie să punem punct fără întârziere acestui coșmar – genocidul față de milioanele de locuitori de acolo, care își pun speranța în Rusia, în noi toți. Anume aceste convingeri, sentimente, durerea oamenilor au fost principala motivație să adoptăm decizia privind recunoașterea republicilor populare ale Donbasului”, a spus președintele Rusiei.
Însă invazia rusă nu numai că nu a adus pacea în regiunile Donețk și Lugansk, ci dimpotrivă: conflictul s-a acutizat, soldându-se cu mii de morți și noi distrugeri. În prezent, anume regiunea Donbas este punctul fierbinte de pe teritoriul Ucrainei, iar localnicii se confruntă cu consecințele groaznice ale războiului.
După aproape trei luni de ocupație, Mariupolul este practic distrus. Locuitorii orașului au devenit victimele unei catastrofe umanitare. Mulți dintre ei nu au supraviețuit, însă morții nu au putut fi nici măcar înmormântați în cimitire și deseori au fost îngropați în curțile blocurilor. Tentativele de a părăsi orașul i-a costat viața pe unii dintre ei. Potrivit Kievului, în Mariupol au murit „zeci de mii” de oameni.
Iar Mariupol nu este singurul exemplu. O soartă similară au avut și alte orașe din Donbas. În încercarea de a le ocupa, armata rusă a utilizat artileria grea, distrugând infrastructura. „Al doilea Mariupol” este numit orașul Severodonețk, unde luptele se desfășoară chiar și acum (Kievul susține că a fost distrus 90% din fondul locativ). O situație similară este în orașul Popasnaia, ocupat de ruși în mai. A fost grav afectat Lisiciansk, sunt distrugeri semnificative în Slaveansk.
Una dintre cele mai groaznice situații s-a produs la gara din Kramatorsk. În momentul evacuării civililor, a fost lansat un atac cu rachetă. Au murit 50 de oameni. Mor oamenii și în orașele republicilor separatiste. De exemplu, pe 14 martie, un atac cu rachetă a ucis 20 de oameni la Donețk.
Prietenie cu Ucraina
Un alt obiectiv enunțat de Putin, drept că nu la modul direct, a fost „normalizarea” relațiilor dintre Rusia și Ucraina.
„În acest context mă adresez către cetățenii Ucrainei. Vă rog să înțelegeți și fac apel la colaborare, pentru a întoarce cât mai curând această pagină tragică și să mergem înainte, să nu permitem nimănui să se implice în treburile noastre, în relațiile noastre, să le reglementăm în mod independent, astfel încât să fie create condițiile necesare pentru depășirea problemelor și, în pofida frontierelor de stat, să ne întărim din interior ca un tot unitar. Cred în asta – anume într-un astfel de viitor”, a spus Putin în discursul din 24 februarie.
Nu este clar pe ce miza conducerea de la Moscova atunci când se referea la „un viitor comun” invadând Ucraina. Însă dacă au existat planuri în acest sens – acestea s-au ruinat. În orașele ocupate, localnicii continuă să protesteze, chiar dacă sunt dispersați de soldați înarmați.
Conform unui sondaj recent, desfășurat de Institutul internațional de la Kiev, 92% dintre ucraineni au în prezent o atitudine negativă față de Rusia și doar 2% – pozitivă. În februarie 2022, înainte de război, recunoaștea o atitudine negativă față de Rusia doar 50% din populația Ucrainei, iar înainte de conflictul din estul țării, izbucnit în 2014 – puțin peste 10% dintre ucraineni (iar pozitivă – aproape 80%).
Timp de 8 ani, Vladimir Putin a reușit să modifice radical opinia poporului ucrainean. Indiferent de cum se va încheia războiul, este greu de crezut că în următorii câțiva ani relațiile dintre Ucraina și Rusia vor putea fi calificate drept „prietenești” sau măcar „neutre”.
