Tatiana (numele de familie nu este indicat, în scopuri de securitate), originară din Moldova, s-a mutat în Belarus în anul 2015, când a primit o ofertă să lucreze la un hotel din Minsk. La Minsk, Tatiana s-a căsătorit, are doi copii. Cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, ea a decis să-și schimbe locul de muncă, însă după ultimele evenimente din Belarus, nu știe ce va fi mai departe. Tatiana a povestit pentru NM despre ceea ce se întâmplă acum în Minsk, cum au supraviețuit ei ziua alegerilor și a protestelor, de ce belarușii „au înnebunit” și ce se va întâmpla dacă „nu se vor sparge cătușele”.
Despre atmosfera electorală
Atmosfera electorală era tensionată. Cu mult înainte de alegeri, s-au format grupuri de opoziție, s-au făcut sondaje, s-au realizat spoturi video. Oamenii erau tensionați, dar hotărâți.
Eu am cu ce compara. Este cel de-al doilea scrutin pentru mine aici. Nici nu am observat alegerile anterioare: alegeri și alegeri. De data aceasta, totul a fost impunător și înfricoșător. Oamenii erau pregătiți de proteste. Foarte multe s-au schimbat.
Despre alegeri
La 9 august, am ieșit afară, era o liniște asurzitoare. De dimineață, oamenii băteau deja pragurile secțiilor de votare. În fața unei secții din Lebiajie (cartier mare din Minsk. – NM), era un rând enorm. În principiu, nu am văzut asemenea cozi la alegeri. Acesta era de câțiva kilometri, oamenii stăteau câte șase ore în rând! Am văzut că o femeie era intervievată – ea l-a găsit în liste pe soțul său decedat. Și imediat a scris cerere la procuratură.
Aici, alegerile sunt organizate cam straniu, ca pe timpul URSS: cu bufete, gherete, unde se vând tot felul de lucruri, copiilor le sunt împărțite bomboane. La secții erau mulți milițieni. A fost și un grup de observatori, care numărau voturile în mod independent.
Au fost depistate abateri încă înainte de începutul alegerilor. Cunoștințele mele, care lucrau în calitate de observatori, spuneau că au calculat că în secție au intrat 27 de persoane, iar CEC a raportat că au intrat 159 de persoane.
Apropo, soțul meu a plecat duminică la serviciu. El a văzut și trupe de militari mobilizate, și drumuri blocate la intrarea și la ieșirea din oraș.
Despre începutul protestelor
Protestele au început imediat după alegeri. Eu trăiesc în sectorul Pervomaisk, nu departe de locul unde s-au construit baricade (CC „Riga”). Automobilele au început să claxoneze, s-a pornit o asemenea gălăgie… Aproape de ora unu – două noaptea, au început împușcăturile.
Noi aproape că nu am dormit pentru că era gălăgie, nu puteam răzbate la niciun portal informațional, pentru a afla ce se întâmplă. Bineînțeles, ne era frică să ieșim afară.
Iar luni, orașul pur și simplu s-a ridicat. Pentru că totul este dependent de internet, lucrul s-a oprit, oamenii au început să iasă în stradă, comunicând unii cu alții.
În sectorul în care lucra soțul meu, dimpotrivă, străzile erau aproape pustii, dar cei care erau afară, aveau panglici albe, tricouri cu inscrițiile ПСІХОЗ%.
În general, în cartierele rezidențiale era cât de cât liniștit, nu era frica de a ieși afară, însă după ora trei ziua, eu nu mai lăsam copiii afară. E clar ce fac toți: stau, beau, comunică, dezbateri politice în curți. De aceea nou nici nu prea plecam undeva decât doar până la magazin și atât.
Despre accesul la internet
La mine, acesta a dispărut încă duminică, la ora patru. Soțul a mai avut o vreme oarecare, el a reușit cumva să pătrundă pe site-uri ascunse, unde erau plasate instrucțiuni, cum se poate face conectarea. I-a ajuns aceasta pentru două ore, apoi s-a blocat absolut totul. Ce-i drept, televizorul funcționa.
Despre ziua de astăzi
Acum încă este greu să vorbim despre restricțiile vieții. Noi încă nu am depășit această situație. Încă în noaptea trecută au fost împușcături, baricade, motocicliști, toate acestea provocau gălăgie, toți goneau încolo-încoace. Astăzi au conectat internetul, la ora 6:50 dimineața. Nici nu ne-am așteptat că va fi conectat. Credeam că azi toate vor continua.
Și s-ar părea că trupele militare sunt retrase din oraș, dacă e să credem știrilor noastre interne. Deci încă nu-i clar ce se întâmplă și ce va fi în continuare. Noi încă nu am ieșit în oraș.
Dar, probabil, toate vor fi reluate după ora șase seara. Acum apar deja avertismente, postări, mulți lucrează până la 5-6 seara. Însă militarii, se pare, au fost retrași.
Despre dramă
Noi într-adevăr ne facem griji pentru continuarea dramatică a evenimentelor. Pentru că poporul este atât de revoltat. Soțul meu, care a trăit în Belarus 40 de ani, nu a văzut niciodată așa ceva. L-a durut, s-a simțit jignit că belarușii merg împotriva belarușilor. Este îngrozitor cum erau doborâți oamenii, târâți în aceste dube. Era groaznic să te deplasezi prin oraș.
Ce va fi mai departe, nu se știe. Poate vor face vreo pauză și apoi iar vor începe protestele. Deși, dacă ne uităm cum sunt curmate, nu se știe cu ce se va termina toate acestea.
Cel mai mult este afectat businessul privat. Și cum vor evolua evenimentele, nu-i clar. Pentru că nu există niciun fel de relaxări, iar în situația cu COVID, nu a dat nimeni nimic. Și nici acum nu vor fi indulgențe. Piața a cedat, abundă de șomaj. Oamenii nu au unde să meargă la muncă.
E o situație stranie în ce privește prețurile: au scăzut prețurile produselor de primă necesitate, iar la cele alimentare – cresc.
Despre belaruși
Belarușii sunt un popor foarte pașnic, nu sunt predispuși la proteste. Ei nu prea au fost vreodată împotriva guvernării. I-aș numi chiar un pic limitați – nu vor zâmbi o dată în plus, nu vor face nimic în plus. Dar ei au obosit foarte tare. Timp îndelungat, au fost sub o opresiune atât de grea, încât s-au săturat. Belarușii doar au dorit să-și expună sincer opinia și să fie auziți. De aceea a și apărut această situație.
Era amuzant să vezi, cum, până la ora 8 seara, s-au anunțat rezultatele alegerilor la care a câștigat actualul președinte. Chiar e amuzant.
În acest sens, moldovenii au fost „aprinși”, mai emotivi. Repet, ca belarușii să fie aduși în această stare, trebuia să fie ceva foarte grav.
Foarte mulți prieteni de-ai mei au participat la aceste acțiuni, unii au fost observatori. Ei sunt foarte mult implicați în acest proces. Și cred că nu se vor opri. Acum, s-a deschis rana adâncă a poporului belarus. A fost o rană care se cicatriza, dar acum s-a deschis și poporul pur și simplu a încetat să se mai teamă. Pedagogii stau lângă școli, numără voturile și înțeleg că mâine, ei ar putea fi concediați. Au fost doi băieți, care au interpretat piesa «Перемен!» („Transformări!”) și care au fost închiși. Belarușii au colectat pentru ei 25 mii de dolari în doar două zile, pentru a-i ajuta cumva, pentru că ei au fost concediați imediat. În general, oamenii se susțin foarte mult unii pe alții, ei sunt acum uniți.
Despre divergențe
Divergențe deosebite nu sunt. Știu o singură persoană care și-a exprimat poziția civică în susținerea guvernării, pe internet, dar s-a lovit de o rezistență dură. Ceilalți au o poziție unică, nu există divergențe. Da, toți discută despre această situație, este clar.
Despre reguli
Belarușii s-au obișnuit să trăiască respectând regulile, s-au obișnuit să se supună. Aici sunt multe ordine, decrete, indicații, legi, toate sunt respectate. Însă cătușele în care au fost strânși oamenii în toată această perioadă trebuie sparte și atunci ei se vor liniști. Ei au fost constrânși pre amult, au obosit să aștepte transformări și acum pur și simplu au înnebunit, este îngrozitor.
