„Pentru prima dată în ultimii 10 ani, procuratura nu are nicio legătură cu politicul"
Interviu NM cu procurorul general Alexandru Stoianoglo
După numirea lui Alexandru Stoianoglo în funcția de procuror general a trecut aproape o jumătate de an. În această perioadă, mai mulți procurori au plecat din sistem, Procuratura Generală a revizuit și a clasat mai multe dosare politice și nu a arestat niciun om de afaceri. Într-un interviu acordat pentru NM, Stoianoglo a explicat, ce caută procurorii la Banca Națională după cinci ani de la furtul miliardului, de ce acuzațiile de urmărire a judecătorilor de la Curtea Constituțională nu sunt nimic altceva decât niște declarații politice, e posibilă oare în Moldova o procuratură profesionistă și corectă și de ce el nu este „omul lui Dodon".
Noi nu am făcut nicio faptă eroică, doar le-am aranjat pe toate la locurile lor
Dvs. conduceți Procuratura Generală de aproape o jumătate de an. Este mai dificil decât presupuneați sau dimpotrivă, mai simplu?
Este deosebit de dificil. Dar eu am știut unde merg și cu ce mă voi ocupa. Doream foarte mult să redau procuraturii imaginea și conținutul de odinioară. Imaginea unei instituții în care oamenii cred și care le poate oferi susținerea juridică necesară.
În opinia dvs., care sunt cele mai importante realizări pe care ați reușit să le obțineți în această perioadă?
Devenind procuror general, mi-am stabilit câteva priorități. Principala – de a asigura în activitatea noastră respectarea drepturilor omului. Noi am renunțat la acțiunile de intimidare: „show-urile mascate", pechezițiile de amploare și arestările în masă. Ne-am convins că toate acestea nu sunt necesare.

În primele patru luni ale anului 2019, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale a reținut 131 de persoane, a arestat 114. În perioada similară a anului curent – 58 de persoane reținute și 39 arestate, deci, de aproape trei ori mai puține. Aceeași situație este și la Procuratura Anticorupție: în primele patru luni ale anului 2019, au fost reținute 94 de persoane, au fost arestate 37, iar anul acesta – 36 și, respectiv, 9.

Aceasta nu înseamnă că noi nu-i arestăm și nu-i reținem pe cei care trebuie. Am început să aplicăm această măsură în cazuri excepționale, când este vorba despre securitatea cetățenilor: pentru ucigași sau violatori, arestul este absolut justificat.

Un alt detaliu principial – procuratura a încetat să intervină în activitatea businessului. Cu părere de rău, pe acest segment noi aveam o moștenire proastă. Au existat sute de dosare împotriva oamenilor de afaceri, am clasat deja câteva zeci din ele. O asemenea practică nu va mai fi. În ultimele șase luni, nu am avut niciun caz intentat împotriva antreprenorilor la inițiativa procuraturii. Sunt cazuri noi despre evaziuni fiscale sau încălcarea legislației vamale, însă ele au fost deschise în baza constatărilor organelor de control.

O altă parte a proastei moșteniri o constituie cauzele „despre recuperarea banilor", când persoanele juridice sau fizice se adresau după recuperarea datoriilor la procuratură și nu la judecătorie. În aceste cazuri era vorba despre milioane de lei și sute de mii de dolari. De obicei, astfel de cauze sunt despre corupție, deoarece în procuratură, acestea erau soluționate pentru o anumită sumă. Eu am interzis să fie deschise și investigate asemenea dosare penale la procuratură, pentru că astfel de litigii trebuie să fie soluționate în judecată.

Dacă e să facem totalurile, într-o jumătate de an, noi nu am făcut nicio faptă eroică: doar le-am aranjat pe toate la locurile lor și am organizat corect activitatea procuraturii.
Un alt detaliu principial – procuratura a încetat să intervină în activitatea businessului.
Noi nu am deschis niciun dosar la comandă
La începutul lunii mai, Curtea Constituțională s-a adresat către Procuratura Generală cu solicitarea de a verifica informația cu privire la urmărirea judecătorilor CC. Această urmărire este posibilă astăzi?
Cu mare părere de rău, mulți din societatea noastră suferă de mania persecuției. Sunt și acestea niște rămășițe ale trecutului. Dacă e să vorbim despre partea juridică a întrebării, cineva poate fi urmărit sau interceptat doar în cadrul unui dosar penal și doar cu autorizația instanței. Eu declar cu toată responsabilitatea: în ultima jumătate de an, procuratura nu a deschis niciun fel de dosare penale împotriva politicienilor, activiștilor civici, jurnaliștilor. Și nu a fost nicio adresare din partea procurorilor către instanța de judecată pentru a obține autorizație de urmărire. Acest lucru poate fi ușor de verificat la Judecătoria Ciocana (la Chișinău, doar la Judecătoria Ciocana se eliberează autorizații pentru aplicarea acțiunilor de urmărire penală. – NM). Aceasta se referă și la judecătorii Curții Constituționale.

Acuzațiile de urmărire a membrilor CC au venit din partea unor politicieni și chiar ale judecătorilor CC. Noi am verificat acest lucru și nu am depistat ca membrii CC să fie urmăriți sau interceptați – nimic. Cu regret, acestea au fost doar niște declarații care mai degrabă aveau scopuri politice. Declarații fără niciun fel de dovezi, cu referire la unii agenți și persoane suspecte.

Cu toate acestea, săptămâna trecută, am prezidat o ședință cu șefii forțelor de ordine și i-am rugat să atragă atenția asupra posibilităților de a organiza astfel de acțiuni (urmărire, interceptare. – NM) de către structurile neautorizate. Noi vom monitoriza această situație. Nu exclud că în condițiile în care oamenii încă nu au scăpat de frica ce i-a urmărit ani în șir, anumite companii private ar putea să profite de acest lucru, să urmărească o anumită persoană pentru a-i provoca disconfort și frica de a fi urmărită.

Dacă se vor întâmpla astfel de lucruri, vom lua măsuri: îi vom depista pe cei care se ocupă cu așa ceva și îi vom trage la răspundere.
În ultimul timp, politicienii din opoziție au declarat de mai multe ori despre temerile lor precum că Procuratura Generală ar putea fi folosită ca instrument de intimidare a opoziției. Ce ați răspunde în acest caz?
Vreau să-i liniștesc pe toți – uitați de aceasta. Astfel de mijloace erau folosite în trecut. În șase luni de activitate, noi nu am intentat niciun dosar la comandă. Este exclus. Noi nu vom deschide niciodată asemenea dosare.

Totodată, noi continuăm să analizăm cauzele care au fost deschise împotriva diferiților politicieni, înainte de venirea noastră la conducerea procuraturii. Acum câteva săptămâni, a ieșit la iveală dosarul penal împotriva lui Mark Tkaciuk. M-am mirat, dar, se pare, noi avem sute de astfel de dosare. De regulă, nimeni nu a făcut nimic în aceste dosare. Ele erau deschise și păstrate pe polițe așa, în caz de necesitate. Noi am clasat cauza în care este vizat Tkaciuk, pentru că nu am găsit dovezi.

Un procuror a venit la mine recent și mi-a spus: „Noi avem un dosar împotriva lui Sergiu Sârbu [deputat al grupului parlamentar Pro Moldova]". Și acest dosar a fost clasat, pentru că a fost deschis fără motive legale.

Și iarăși, este vorba despre moștenirea care ne-a revenit.
În șase luni de activitate, noi nu am deschis niciun dosar la comandă.
Noi am schimbat filozofia investigației jafului bancar
În ultimele șase luni, procuratura a efectuat câteva percheziții la Banca Națională. Ce speră să găsească acolo procurorii după mai mult de cinci ani de la furtul miliardului?
Anume Banca Națională trebuia să monitorizeze activitatea băncilor care, timp îndelungat, au înregistrat indicatori financiari suspecți [și din care s-a sustras miliardul]. Însă după depistarea furtului, întreaga activitate a BNM s-a redus la comanda investigației și raportul Companiei Kroll. După ce a obținut răspunsul, Banca Națională l-a transmis imediat organelor de drept și s-a spălat pe mâini. Eu consider că în multe privințe, Banca Națională nu numai că este vinovată de cele întâmplate, dar și că a fost obligată să ofere susținere metodică în procesul de investigație. Pentru că aceasta este unica structură care deține informația despre modul în care se efectuau tranferurile în fiecare din aceste bănci, cum se creditau companiile și unde plecau banii. Banca Națională pur și simplu s-a îndepărtat de această investigație.

Noi înțelegem de ce s-a întâmplat așa: până în prezent, acolo activează persoane care au lucrat la BNM în perioada când s-a furat miliardul. Cu regret, nu putem aștepta sinceritate din partea lor. Am rugat de câteva ori Banca Națională să ne ofere auditori și informația necesară. Ne-am ciocnit de o neînțelegere și chiar cu o anumită rezistență. Acest lucru ne-a impus să recurgem la acțiuni mai active și să confiscăm singuri unele documente.

Nici până acum nu pot înțelege, de ce în toți acești ani, Banca Națonală a fost în afara ariei de verificări și chiar de investigații. La o anumită etapă, am ajuns până la aceea că ne-am făcut xerocopii ale raportului Kroll și l-am returnat Băncii Naționale. Acest lucru a provocat o reacție violentă: de ce, de fapt, ni l-ați restituit? Pentru că voi, la fel ca și noi, ar trebui să lucrați cu acest raport. Noi suntem juriști, nu putem evalua operațiunile bancare. Această evaluare poate fi efectuată doar de bancheri. Altă întrebare este cât de interesați sunt ei.
În general, care este situația privind investigația furtului miliardului? S-a schimbat ceva după ce ați preluat conducerea Procuraturii Generale?
Noi am schimbat totalmente filozofia investigației jafului bancar. Dacă mai devreme, în acest dosar lucrau cinci procurori și cinci anchetatori, acum – cel puțin patru grupuri de procurori. În acest dosar sunt atât de multe episoade, că este de lucru pentru o sută de grupuri. Până acum, cazul a fost examinat în mod unilateral și nu a cuprins tot cercul de persoane implicate în jaf. Și cel mai important – nu a fost un răspuns la întrebările: cine a fost beneficiarul furtului miliardului și unde sunt banii? În acest dosar au fost doar minciuni. De aceea acum trebuie să verificăm totul.

Câte puțin, noi am început să dezlegăm aceste noduri și în timpul apropiat, ne vom strădui să răspundem la o parte din întrebări. Noi nu am avut nicio zi, chiar și în perioada pandemiei, în care să nu fi lucrat în acest caz. Vreau să menționez că este vorba despre un volum de lucru enorm: mii de companii dintre care majoritatea au fost lichidate deja; numeroase tranzacții care, timp de o singură zi, au trecut prin șase-șapte-zece conturi înainte de a ajunge în offshore; bănci prin care au fost spălați banii; traseul ulterior al acestor bani. Toate acestea trebuie nu numai să fie urmărite, dar și demonstrate.
Când ați prezentat în parlament raportul despre investigația furtului miliardului, ați spus că, de rând cu grupările lui Platon și Șor, în acest jaf a fost implicată și gruparea lui Plahotniuc. Procuratura are dovezi în acest sens?
Dacă vă mai amintiți, primele mențiuni despre „grupul de interese al lui Plahotniuc" au fost în raportul Kroll 2. Acest grup este unul dintre subiecții investigației noastre. În timpul apropiat, noi vom oferi destul de multe informații în acest sens.
Banca Națională pur și simplu s-a îndepărtat de investigația furtului miliardului.
Verificările au depistat sute de încălcări grave ale legii și drepturilor oamenilor
La adunarea generală a procurorilor, ați declarat că în procuratură nu trebuie să fie „grupări și intrigi". Aceste grupări sunt și acum?
În ultimii câțiva ani, conducerea procuraturii s-a schimbat frecvent. Pe acest fundal, la procuratură s-au format câteva grupuri care își promovau propriile interese. Acestea vedeau o anumită configurație a viitoarei conduceri în procuratură și doreau să se regăsească în ea. Am încercat să-mi conving colegii că la procuratură este loc pentru toți și fiecare se poate afirma dacă va lucra onest. De aceea eu cred că astăzi, la procuratură nu sunt grupări, iar procurorii sunt axați pe oportunitatea de a se afirma.

În același timp, am spus că la procuratură nu este loc pentru „oamenii de afaceri", pentru oamenii care s-au obișnuit să-și rezolve aici problemele și să-și promoveze propriile interese. Am rugat mulți procurori din ăștia să plece din sistem. Vreo zece au plecat deja, dar mai sunt oameni care ar trebui să plece, însă au ocupat poziția de așteptare.
Fiind procuror general, dvs. nu puteți să demiteți procurorii?
Da, așa e legislația noastră, procurorul general nu are împuterniciri serioase în privința cadrelor. Eu nu pot să angajez pe cineva la muncă ori să concediez. Aceste chestiuni țin de competența Consiliului Superior al Procurorilor. Și aceasta este o procedură bună pentru situațiile obișnuite. Ea permite să se ia niște decizii mult mai echilibrate și transparente. Dar în situațiile care necesită reacții urgente, desigur, ne-am dori să avem posibilitatea de a lua decizii mai operative.

În raport cu persoanele care au încălcat legea și care nu-și au locul în procuratură, ar trebui mai întâi să fie inițiate proceduri disciplinare. Este un proces destul de îndelungat, dar oricum, cred că până la urmă, acești oameni vor pleca totuși din sistem. Criteriile de evaluare a procurorilor ar trebui să fie aceleași întotdeauna: ei ar trebui să conștientizeze nu doar importanța lor, dar și responsabilitatea pe care o au față de societate și față de lege.
Mulți avocați consideră că verificările inițiate de dvs. în procuraturile specializate și demiterea procurorilor este o încercare „de a lua totul sub control". Așa este?
Bineînțeles, nu e așa. Întreaga societate simțea, înțelegea că la procuratură se întâmplă ceva urât: se încălcau drepturile cetățenilor, oamenii de afaceri se aflau cu anii în arest, împotriva multor politicieni se deschideau dosare penale.

Eu am inițiat verificările la procuraturile care provocau cele mai multe semne de întrebare (Procuratura Anticorupție și PCCOCS. – NM). Procuratura Generală nici nu controla activitatea acestor procuraturi, ceea ce este inadmisibil. Acestor procuraturi le-a fost oferită posibilitatea de a face tot ce doresc, iar permisivitatea întodeauna depășește cadrul legal.

Sarcina mea este de a înțelege, ce se întâmplă în aceste procuraturi. Și s-a dezlănțuit reacția: nu vă băgați aici, pentru că aceasta este eparhia noastră și în general, noi suntem atât de independenți, mult mai independenți decât Papa de la Roma. Băieți, eu nu intervin în independența procesuală a procurorilor. Poftim, acesta nu este doar dreptul vostru, dar și obligațiunea. Dar, fiind procuror general, eu am dreptul să controlez acest lucru. Când cer să mi se prezinte lista persoanelor care au fost arestate anul trecut, se constată că nu pot să mi-o ofere. Pentru că în general, nici nu se face o evidență.

Verificările au relevat sute de încălcări grave ale legii, drepturilor și intereselor oamenilor. Noi încă nu putem scăpa de această moștenire, pentru că avem sute de cauze dubioase. Câte cinci, ier uneori și câte zece ani, oamenii au stat sub învinuire, câte un an și mai mult – în arest preventiv, însă dosarele lor nu au fost nici azi transmise în instanță. Și astfel de situații au fost anume în aceste două procuraturi.
Întreaga societate simțea, înțelegea că la procuratură se întâmplă ceva urât: se încălcau mereu drepturile cetățenilor, oamenii de afaceri se aflau cu anii în arest, împotriva multor politicieni se deschideau dosare penale.
Dacă eu clasez dosarul împotriva lui Renato Usatîi, înseamnă că sunt omul lui Usatîi?
După numirea dvs. în funcția de procuror general, politicienii din opoziție au început să declare că procuratura este controlată de PSRM și președintele Dodon. Ce ați putea spune în acest sens?
S-o luăm de la un capăt. Eu am participat la concursul anunțat încă de guvernul Maiei Sandu. Îmi este greu să spun dacă în comisia de concurs au fost oameni de-ai dlui Dodon. Însă după acest concurs, am trecut în etapa următoare (procesul de votare în Consiliul Superior al Procurorilor. – NM). Și chiar dacă destul de mult timp nu am activat în sistemul procuraturii, m-au votat și procurorii.

Eu nu am și niciodată nu am avut angajamente față de nicio formațiune politică. Dar problema nici măcar nu constă în părtinirea mea, ci în mentalitatea noastră. Majoritatea politicienilor și-ar dori să mențină Procuratura Generală sub influența lor. Întreaga elită politică de la noi este încărcată cu aceasta, dorindu-și să foloseascî procuratura ca o bâtă pentru soluționarea problemelor cu oponenții lor.

Spun încă o dată: noi nu ne implicăm în activitatea politică și nu vom permite ca politicienii să intervină în activitatea noastră. Vom examina toate declarațiile politicienilor care ajung la noi, dar nu vom interveni în procesele politice ale pluralismului. În fiecare zi, primesc zeci de plângeri, cele mai multe fiind despre actuala guvernare. Reprezentanții opoziției scriu că cineva trebuie tras la răspundere pentru faptul că a spus una, iar altul alta. Deci, nu mă interesează cine și ce a spus. Procuratura oferă o notă juridică doar acțiunilor.

Mai spun o dată: probabil, pentru prima dată în ultimii zece ani, procuratura nu are nicio legătură cu politicul. Ba mai mult, independența de astăzi a procuraturii se datorează faptului că noi nu avem niciun fel de legături politice. Dacă până acum procurorul general era numit de parlament și era de așteptat că majoritatea parlamentară va face presiune asupra lui, acum nu sunt niciun fel de pârghii.

Și eu nu înțeleg, cum anume unii mă leagă de domnul Dodon. Doar pentru că el, ca președinte, a semnat decretul cu privire la numirea mea? El a semnat decretul cu privire la numirea procurorului general care a fost ales de Consiliul Procurorilor. De aceea toate aceste acuzații sunt doar niște insinuări și speculări. Relațiile mele cu președintele țării sunt limitate prin platforma oficială – Consiliul Suprem de Securitate, din care fac parte. Nu am alte relații nici cu președintele, nici cu prim-ministrul, nici cu președintele parlamentului. Aceeași situație este și cu alte instituții ale puterii.
Zvonurile despre influența lui Dodon s-au intensificat după ce procuratura a clasat unul dintre dosarele cu privire la finanțarea Partidului Socialiștilor. Care este situația privind investigațiile în cel de-al doilea caz?
În primul rând, acesta nu a fost un dosar penal, ci un proces penal. Sunt lucruri diferite. Când este inițiat un proces penal, nu înseamnă că oamenii care au vreo legătură cu aceasta chiar sunt de vină. Procesul penal despre care vorbiți a fost oprit de mai multe ori, inclusiv în luna august anul trecut. Oare de ce atunci nimeni nu s-a revoltat? Noi am reluat, am verificat tot ce am putut, însă dovezile acumulate au fost insuficiente pentru a înainta acuzații.

În ce privește cel de-al doilea dosar, până la numirea mea, procuratura nu a efectuat niciun fel de acțiuni în acest sens. Sespre el s-au făcut doar declarații politice. Cazul a fost deschis în anul 2016, în baza unui raport prezentat de Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. Fiți atenți – era vorba despre spălare de bani și nu de finanțarea partidului. Pur și simplu pe conturile companiei au ajuns bani dintr-un offshore suspect. A fost inițiată o investigație care s-a redus la deschiderea unui dosar și la expedierea unei solicitări în Elveția. Peste două luni, am primit răspuns că trebuie să întocmim demersul altfel, dar nimeni nici nu s-a ostenit să facă acest lucru.

După numirea mea, au apărut forțe care trebuiau să abordeze acest subiect într-un context cu totul diferit. În acest dosar, noi am audiat deja 26 de persoane (până la aceasta, nu a fost nicio audiere). Am expediat un nou demers în Elveția, pentru a afla dacă în spălarea de bani au fost implicate companiile vizate în dosar.

Într-o investigație, totul depinde de dovezile care sunt și nu de politicienii cărora place acest lucru. Da, în dosar sunt deputați din parlament, însă astăzi, noi nu-i putem trage la răspundere. Când vorbim despre spălare de bani, putem vorbi despre firmă. În ce privește deputații, noi examinăm lipsa declarației [mijloacelor]. Promit că în acest dosar, noi vom desfășura o investigație deplină și vom lua o decizie legală.

Un jurnalist mi-a spus cândva direct: „Înțelegeți că dacă veți înceta acest dosar, vă vor considera omul lui Dodon?". Eu zic: „Și dacă eu clasez dosarul împotriva lui Renato Usatîi, înseamnă că eu sunt omul lui Usatîi? Sau dacă noi am încetat cauza împotriva [președintelui Fundației „Open Dialog" Liudmila] Kozlovska, înseamnă că eu sunt omul Maiei Sandu sau al lui Andrei Năstase?".
Și s-a dezlănțuit reacția: nu vă băgați aici, pentru că aceasta este eparhia noastră și în general, noi suntem atât de independenți, mult mai independenți decât Papa de la Roma.
Când dosarul despre expulzarea profesorilor turci a fost expediat în judecată, el era deja secretizat
În cazul despre expulzarea profesorilor turci a rămas un singur acuzat – fostul director al SIS Vasile Botnari. Se poate întâmpla așa ceva, ca o persoană să fie vinovată de modul în care a funcționat un sistem întreg?
Și în acest dosar se speculează mult. Când am venit la conducerea Procuraturii Generale, am întrebat care este situația privind investigația acestui caz. Mi s-a spus că investigația s-a încheiat și dosarul urmează să fie expediat în instanță. Dar s-a constatat, de exemplu, că domnul Botnari nici nu a fost audiat. Am dat indicații suplimentare în acest caz.

În ce privește persoanele vinovate. În acest caz, sunt importante consecințele. Deci, cine, până la urmă, a dat indicații ca cetățenii turci să fie expulzați? Ceea ce au făcut unii funcționari în limitele competenței lor nu poate fi examinat ca acțiuni infracționale. De exemplu, printre acuzați a fost doamna [Olga] Poalelungi (directorul Biroului Migrație și Azil. – NM). Am întrebat [procurorul care instrumentează acest caz]: ce decizie putea lua ea dacă avea o indicație cu caracter obligatoriu de la SIS?

Teoretic, puteau fi mult mai mulți acuzați în acest dosar, însă noi am pus la îndoială perspectiva juridică a acestui fapt. Oamenii își îndeplineau obligațiunile. Să zicem, unul dintre adjuncții directorului SIS desfășura în acest caz activități de căutare operațională. Da, el se ocupa de colectarea informației ș.a., însă aceasta este misiunea SIS. Ei aveau informație generală precum că sunt anumite elemente de activități teroriste. Însă acțiunile acestei persoane nu aveau vreo legătură cu hotărârea despre expulzare. Domnul Botnari a luat această decizie.
Dacă e să revenim la Olga Poalelungi, în presă au fost publicate documente care confirmă că ea a semnat retroactiv autorizația despre expulzare.
Știți, eu cred că acest lucru nu corespunde realității. Olga Poalelungi a fost deja sancționată disciplinar și atunci au suspendat-o din funcție.
Instanța examinează acest dosar în regim închis. Avocații bănuiesc că datorită acestui fapt, Botnari va scăpa cu o pedeapsă ușoară. Cum putem crede că dosarul va fi examinat în mod obiectiv dacă presa nu are acces la ședințe?
Sunt categoric împotriva ședințelor de judecată cu ușile închise. Consider că ședințele de judecată trebuie să se desfășoare în mod transparent, cu respectarea tuturor normelor democratice și cu posibilitatea oamenilor de a urmări procesul. Dar există o categorie de dosare despre secretele de stat: care agenți au lucrat, ce au făcut, cum au făcut. Iată aceste lucruri nu pot fi făcute publice. Și apropo, acest dosar poate fi examinat doar de un procuror cu nivelul de acces corespunzător. Când dosarul despre expulzarea profesorilor turci a fost expediat în instanță, el era deja secretizat.
Eu sper foarte mult că aceasta va fi o lecție bună pentru noi toți
În luna februarie, la Procuratura Generală a fost creat un grup special care monitorizează investigația „cauzelor politice" deschise anterior. Dvs. ați afirmat că dosarul Kozlovska a fost deja clasat.
Noi am reexaminat practic toate dosarele. Am clasat dosarele împotriva lui Tatevik Davitean și a lui Valentin Eșanu la faza de urmărire preliminară.

Noi avem o poziție pregătită în dosarele care se află în instanțe, însă de două luni, judecătoriile practic nu activează. Am solicitat examinarea unor dosare în regim de urgență, mai ales a celor în care oamenii se află în arest. Însă cu părere de rău, judecătoriile au stabilit propriul orar de muncă pe perioada carantinei. Cred că odată cu reluarea activității depline a judecătoriilor, vor apărea cu mult mai multe informații. Majoritatea absolută a faptelor de urmărire ilegală a persoanelor în aceste cauze s-au confirmat.
A fost pedepsit vreun procuror din cei care au deschis aceste dosare?
Da, unii procurori vor fi sancționați, alții au demisionat deja. Este vorba în special despre dosarele care au fost examinate de două procuraturi specializate în care noi am efectuat verificări. Dacă oamenii și-au dat demisia, ce ar putea să pățească? Cea mai mare pedeapsă pentru un procuror, în opinia mea, este demiterea. Pentru că procedura disciplinară și cea penală sunt într-atât de îndelungate, că spre încheierea lor, se pierde deja actualitatea sancțiunilor aplicate. Însă oricum, noi vom iniția aceste cauze disciplinare. Altceva e că ulterior, acestea vor înceta, pentru că persoanele respective au demisionat.
Credeți că este suficient?
Nimic nu este absolut ideal. Chiar și în aceste cauze au fost elemente ale acuzației. Altceva e că procurorii nu au gestionat întodeauna cauzele în mod adecvat: în unele dintre ele, ei luau o poziție foarte dură, uneori – categorică. Au fost și excese. Dar cel mai important nu e doar să se recunoască aceasta, ci să fie eliminate cauzele. Eu sper foarte mult că aceasta va fi o lecție bună pentru toți și pe viitor, așa ceva nu se va repeta.
La mijlocul lunii martie, Igor Dodon a anunțat că Moldova a expediat în SUA documentele pentru extrădarea lui Plahotniuc. Care este situația în acest sens?
Documentele pentru extrădarea lui Plahotniuc au fost expediate în SUA încă până la venirea mea la Procuratura Generală. Acest lucru era legat de acuzația în dosarul despre spălarea de bani. Odată cu venirea mea, noi am reluat dialogul în acest subiect cu Ambasada SUA. Am reiterat cerințele noastre. Ne-au promis că autoritățile competente vor examina aceste documente. Vom vedea.
Ultimul lucru pe care voiam să vă întreb. La adunarea generală a procurorilor, dvs. ați spus că „procuratura trebuie să se rupă irevocabil de trecut". Dar sunt oare în Moldova oportunități pentru a crea o procuratură nouă, corectă? De exemplu, de unde să se ia procurori competenți și onești?
Pot să vă asigur că la procuratură există potențialul necesar pentru ca ea să funcționeze normal. Sunt convins de aceasta. Am văzut oamenii și cunosc capacitățile lor. Sunt suficiente persoane care au nu numai dorință, dar și calitățile și cunoștințele necesare pentru a-și îndeplini misiunea cu onoare. Multe depind de cât de independent este procurorul general și cât de capabil este el să se opună provocărilor de astăzi.

Procurorilor trebuie să le fie stabilite sarcinile și indicațiile corecte. Fiecare procuror lucrează în mod individual. În fața lui se stabilește obiectivul că acest dosar trebuie să fie investigat. Nu există niciun fel de comenzi, niciun fel de ordine. Și această independență procesuală pe care o avem, precum și stabilirea corectă a sarcinilor și obiectivelor oferă oamenilor posibilitatea de a lucra în mod independent și de a se autoafirma.
Text: Nadejda Coptu
Prezentare: Cristina Demian
Foto: Maxim Andreev
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: