Atacul Rusiei asupra Ucrainei, eșecurile militare ale acesteia, incapacitatea armatei ruse de a ajunge la frontiera Moldovei pe segmentul transnistrean, scăderea colosală a autorității FR pe arena internațională și rolul sporit al Ucrainei în reglementarea transnistreană – toate acestea schimbă cardinal coraportul de forțe în procesul de negocieri în privința regiunii transnistrene. În viitorul apropiat, toate aceste premise ar putea să creeze o nouă oportunitate pentru un progres în reglementarea transnistreană.

Situații în care contextul politic intern și cel extern au creat premise pentru soluționarea conflictului au fost și până acum. De cele mai dese ori, nimeni nu a reușit să profite de aceste oportunități în Moldova.

Ex-ministrul pentru reintegrare Vasilii Șova a comunicat pentru NM că, de la începutul procesului de negocieri, au fost câteva astfel de situații. Prima oportunitate de a soluționa conflictul a apărut încă în perioada președintelui Mircea Snegur, la mijlocul anilor 90 – peste câțiva ani de la războiul de pe Nistru.

Acesta mai spune că mai târziu, la fiecare cinci-șase ani, a apărut câte o nouă oportunitate. Și doar în ultimii zece ani, nimeni nu a vorbit despre o posibilă soluționare politică a conflictului.

Ultima dată când s-a discutat serios despre o reglementare politică cuprinzătoare și durabilă a conflictului transnistrean, așa cum se obișnuiește să se vorbească la diplomați, precum și despre restabilirea integrității teritoriale a Moldovei, a fost în anul 2010. Și nu s-a discutat la Chișinău și nici la Tiraspol, ci peste capetele acestora.

De aproape 18 ani deja, nimeni de la Chișinău nu s-a gândit serios, cum să formuleze un model de reglementare și să propună regiunii transnistrene un statut în componența Republicii Moldova. Autoritățile actuale continuă să se bazeze pe proiectele legislative din perioada „Planului Iușcenko”: a Legii din anul 2005 „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)” și Declarația-răspuns a Parlamentului Republicii Moldova la planul președintelui Iușcenko.

În loc să caute soluții pentru o reglementare politică și definitivă, timp de mai mulți ani s-a pus accent pe programul de consolidare a măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului. Se presupunea că acest program trebuia să creeze condiții pentru un salt politic și, cu timpul, să permită părților să treacă la discuții despre reglementarea definitivă a conflictului și despre statutul Transnistriei în componența Republicii Moldova.

Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, acum este evident faptul că promovarea procesului politic prin măsuri de încredere a fost o poziție ireală, utopică. Fostul ministru mai spune că o asemenea lipsă de progres a fost favorabilă pentru mulți.

Astăzi, războiul din Ucraina schimbă regulile jocului pe care părțile implicate și intermediarii le-au respectat de la începutul anilor 90.

Viitoarele oportunități pentru regiunea transnistreană au fost descrise mai detaliat, într-o discuție cu NM, de către Serghei Sidorenko, redactorul-șef al publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”) și autorul controversatului articol «Пришло время ликвидировать Приднестровье» („E timpul să lichidăm Transnistria”).

Acesta susține că, mai devreme sau mai târziu, războiul se va termina cu victoria Ucrainei și cu negocieri multilaterale de pace, unde vor fi stabilite principiile viitorului sistem de securitate regională.

Potrivit afirmațiilor jurnalistului, la nivel internațional, tot mai frecvent se folosește o abordare unică, la pachet, în ce privește toate teritoriile controlate de Rusia – în Georgia, Ucraina și Moldova.

În același timp, Sidorenko menționează că în Moldova, chiar și la nivel oficial, nu se obișnuiește ca regiunea transnistreană să fie numită teritoriu ocupat. Jurnalistul mai spune că „abordarea la pachet” nu este în interesele Chișinăului.

Jurnalistul mai menționează că acest argument nu funcționează pentru oficialii de la Chișinău. „Timp îndelungat, politica Moldovei ce vizează reglementarea transnistreană se reducea la principiul „să se rezolve fără noi”. Trebuie să înțelegem că, dacă se unesc cazurile Georgiei, Ucrainei și Moldovei, vor fi aplicate principii unice, iar acest lucru nu va fi pe placul Moldovei”, consideră Sidorenko.

Poziția pasivă a autorităților moldovenești de-a lungul ultimelor decenii poate fi explicată. În acești 30 de ani, cea mai mare parte a populației de pe ambele maluri ale Nistrului s-a obișnuit cu actuala stare de lucruri și nu formează un demers politic pentru relgementarea definitivă a problemei transnistrene.

Pentru un moldovean obișnuit, conflictul transnistrean pur și simplu nu există. Există o circulație relativ liberă a oamenilor, a mărfurilor, întreprinderile din stânga Nistrului pot desfășura legal activități economice externe. Există un dialog între malurile Nistrului, există legături economice și energetice strânse, nimeni dintre participanții la procesul de negocieri nu tinde spre escaladarea conflictului. Din cauza acestui „sentiment de normalitate”, majoritatea absolută a cetățenilor Moldovei nu vede vreo problemă semnificativă în conflictul nesoluționat.

Pe de o parte, cei din dreapta Nistrului, care ar fi susținut ideea unei presiuni excesive asupra Tiraspolului sau, mai ales, un scenariu de forță pentru rezolvarea conflictului transnistrean, au fost întotdeauna foarte puțini. Există un consens politic și național în privința unei soluționări pașnice a problemei transnistrene prin negocieri.

Pe de altă parte, orice compromisuri sau cedări în relațiile cu Tiraspolul sunt măsuri extrem de nepopulare în rândul unei părți importante a politicului moldovenesc și a alegătorilor care votează partidele de dreapta. Iar fără acestea, e greu să ne imaginăm un model viabil de reglementare, care ar fi acceptat pe malul stâng și de toți participanții la procesul de negocieri.

Prin urmare, menținerea status-quo-ului din ultimele decenii de pe Nistru a devenit pentru autoritățile moldovenești cea mai puțin costisitoare strategie politică. Pentru unii politicieni, prezența Transnistriei și a tot felul de scheme ilegale a fost și foarte profitabilă.

Vasilii Șova susține că oamenii s-au învățat să trăiască fără a observa conflictul și dificultățile care pot fi depășite. Iar politicienii din Moldova au sacrificat, cel mai adesea, interesul statului, care constă în reglementarea conflictului, pentru propriile ambiții politice.

Dar de la începutul războiului din Ucraina, situația din interiorul țării ar putea să se schimbe – la fel ca și contextul regional. La mijlocul anului trecut, Moldova, în același timp cu Ucraina, a obținut statutul de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană și, odată cu aceasta, o perspectivă europeană clară și o susținere fără precedent din partea statelor UE în această direcție. Președintele Sandu a declarat că Moldova ar putea să devină membru al UE chiar în acest deceniu.

Ar putea oare problema regiunii transnistrene să devină un obstacol în calea integrării europene? Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, pentru ca declarațiile demnitarilor de rang înalt din Moldova despre integrarea europeană să nu rămână doar niște lozinci, guvernarea trebuie să urnească din loc procesul de reglementare transnistreană.

În toată această perioadă, reprezentanții administrației transnistrene nu puteau să nu se bucure de pasivitatea Chișinăului. Anume ei sunt principalii beneficiari ai actualei situații „gri” din regiune. Și acum, în pofida condițiilor care se schimbă rapid, Tiraspolul încearcă să mențină status-quo-ul existent, formatele existente ale negocierilor și continuă să insiste asupra negocierilor la nivel înalt între liderul regiunii transnistrene și președintele Moldovei.

Vladimir Iastrebciak, fostul negociator din partea Tiraspolului, a comunicat pentru NM că nu există nimic pozitiv în încercarea Chișinăului de a profita de situația din Ucraina. Însă acesta recunoaște că din cauza războiului, Chișinăul s-a pomenit într-o situație mult mai avantajoasă și are un set mult mai mare de pârghii de presiune asupra regiunii.

Vladimir Iastrebciak admite ideea că reglementarea transnistreană ar putea fi parte a unui acord mai amplu după războiul din Ucraina, dar atunci, spune el, și Chișinăul ar trebui să fie îngrijorat de consecințe.

Odată cu începutul invaziei ruse în Ucraina, problema transnistreană, care până atunci a fost ignorată de-a lungul deceniilor, a apărut în prim plan.

În primele săptămâni ale războiului, când nu era clar, unde se vor opri coloanele de tancuri rusești, autoritățile moldovenești au făcut totul pentru a nu admite destabilizarea în interiorul țării și pentru a nu provoca Rusia.

Guvernul a elaborat și a promovat activ pe rețelele de socializare campania „Moldova pentru Pace”. Funcționarii de rang înalt din țara noastră nu au ratat ocazia de a aminti despre statutul neutralității constituționale a republicii. Și Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, a promis, în timpul vizitei sale la Chișinău, că va respecta acest statut.

La rândul său, și Tiraspolul a transmis mesaje pașnice și pacifiste, doar că la adresa Kievului.

Mai târziu, când armata rusă s-a ales cu cucuie de la apărarea ucraineană și s-a redus considerabil riscul apariției unui coridor terestru până în regiunea transnistreană, pe care, evident, a contat Kremlinul, perspectiva escaladării războiului pe teritoriul Moldovei nu a dispărut totuși.

Potrivit afirmațiilor lui Serghei Sidorenko, în primele luni ale invaziei pe scară largă a trupelor rusești, ideea rezolvării cu forța a problemei transnistrene era discutată serios și constant în Ucraina.

Potrivit afirmațiilor lui Sidorenko, acum, prin eforturile societățeii civile și ale experților, s-a reușit să se explice politicienilor și reprezentanților serviciilor speciale ucrainene că opțiunea privind soluționarea cu forța a problemei transnistrene este inadmisibilă. „Acum, am impresia că serviciile speciale au o conștientizare incomparabil mai mare a acestei chestiuni. Soluționarea cu forța nu mai e atât de populară pentru a considera că ar putea fi realizată”, susține Sidorenko.

Jurnalistul recunoaște că motivul principal pentru care o rezolvare cu forța a problemei transnistrene este imposibilă îl constituie poziția Chișinăului și consensul public larg din Moldova în vederea soluționării conflictului exclusiv pe cale pașnică.

Și reprezentanții guvernării actuale vorbesc mereu despre scenariile exclusiv pașnice de soluționare a conflictului.

Deputatul mai spune că, în perspectivă pe termen scurt, sarcina principală este de a menține stabilitatea, ca toate să rămână într-o direcție pașnică.

La rândul său, Vasilii Șova afirmă că perspectiva soluționării pașnice a conflictului pe calea negocierilor este valoarea incontestabulă, care deosebește Moldova de alte conflicte post-sovietice.

Acum, când riscul escaladării militare în stânga Nistrului a devenit cu mult mai mic decât cu o jumătate de an în urmă, autoritățile Moldovei au o nouă sarcină: să încerce să profite de contextul regional pentru soluționarea definitivă a conflictului.

Toți reprezentanții guvernării, cu care a discutat NM, recunosc că, pe viitor, după conflictul ruso-ucrainean, s-ar putea crea niște împrejurări care vor permite soluționarea conflictului. Și, potrivit declarațiilor lui Mihai Popșoi pentru NM, va fi trist „dacă oportunitatea va fi, iar noi nu vom fi pregătiți sau nivelul de pregătire va fi insuficient”.

Cu toate acestea, ca și până în prezent, la Chișinău încă nu există o strategie oficială de reintegrare sau, mai ales, un consens social sau politic în vederea unui model de reglementare. Ba mai mult, nici reprezentanții guvernării nu au o poziție unică în acest sens.

NM a încercat să afle de la Biroul politici de reintegrare, dacă oficialii de la Chișinău au o strategie de reintegrare a regiunii transnistrene, a discutat cu câțiva deputați PAS despre cum văd aceștia procesul de reintegrare a țării. Și a obținut niște răspunsuri diferite care, pe alocuri, se deosebesc cardinal unul de altul.

Pe lângă un răspuns obișnuit cu privire la „necesitatea reglementării conflictului transnistrean în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional”, cei de la Biroul politici de reintegrare au comunicat că mizează pe faptul că, în situația geopolitică creată, UE va avea un rol semnificativ în procesul de negocieri.

Reprezentanții Biroului nu precizează, cum anume vor fi realizate toate acestea, ci doar fac referire la Constituție, legea din anul 2005 și „alte documente de program”.

În același timp, el vorbește despre necesitatea aplicării metodei „morcov și băț”. Ca și până acum, Nantoi neagă necesitatea negocierilor cu reprezentanții administrației de la Tiraspol. „Ce fel de negocieri? Cu cine? Cu Krasnoselski? De ce să amuzăm poporul? Noi trebuie să propunem malului stâng un plan de acțiuni și să spunem: băieți, dacă sunteți de acord, putem închide ochii”, spune Nantoi.

În caz de refuz din partea celor din stânga Nistrului, autoritățile moldovenești pot pune mâna pe „băț”, sub formă de urmărire penală sau căutare internațională pentru funcționarii din regiunea transnistreană, dar și ca presiune economică asupra regiunii, susține Nantoi.

Totodată, deputatul din partidul de guvernământ subliniază faptul că cei de la Chișinău ar trebui să ofere o perspectivă pozitivă oamenilor, dar adaugă: „celor care nu sunt bolnavi de cap”.

Nantoi nu consideră necesar să i se ofere regiunii transnistrene statut de autonomie ca unitate administrativ-teritorială unică.

Întrebat dacă în PAS există consens și voință politică pentru realizarea unui astfel de plan, Oazu Nantoi nu a oferit un răspuns: „Această întrebare nu e pentru mine”.

Nantoi a declarat public și mai devreme că diferendul transnistrean trebuie soluționat fără participarea Tiraspolului, cerând de la autoritățile locale să accepte planul de acțiuni al Chișinăului. Atunci, cei din serviciul de presă al PAS au respins afirmațiile deputatului, declarând că aceasta nu este poziția oficială a partidului de la guvernare.

Oricât ar respinge cei din PAS ideile lui Nantoi, ei au pregătit deja „bățul” propriu pentru funcționarii transnistreni. Parlamentul Moldovei a aprobat amendamentele la Codul penal, care includ noțiunile „entitate neconstituțională”, „structură informativă ilegală”, „amenințare gravă la adresa securității Republicii Moldova” și răspunderea penală pentru îndemn la separatism. În versiunea autorităților, prin noțiunea „entitate neconstituțională” pot fi subînțelese și quasi-instituțiile puterii autoproclamatei rmn – guvernul și sovietul suprem.

Vicepreședintele parlamentului Mihai Popșoi este mai puțin radical. Potrivit afirmațiilor sale, în guvern se lucrează la câteva scenarii, pentru a profita de o eventuală oportunitate. În calitate de condiții principale de reglementare, Mihai Popșoi numește integritatea teritorială și politica unitară a Moldovei.

Potrivit afirmațiilor lui Popșoi, și alți parametri de reglementare sunt importanți, dar dacă aceste principii de bază vor fi conștientizate de toți cei implicați, pot fi obținute progrese semnificative.

În opinia sa, un progres semnificativ în negocieri va fi posibil doar dacă Ucraina și Federația Rusă vor fi parte a procesului de negocieri.

Întrebat despre un eventual consens politic privind formula reglementării, Popșoi subliniază faptul că e prea puțin probabil ca reprezentanții opoziției să se împotrivească reglementării conform principiilor anunțate, important e ca Moscova să nu încerce să intervină, prin acestea, în proces.

Mai mult decât atât, vicespeakerul pledează pentru negocieri cu deputații sovietului suprem, dar numai atunci când vor apărea premise. „Dacă situația se va schimba în partea bună, e posibil să ne întâlnim, la nivel informal, cu reprezentanții așa-numitului soviet suprem din stânga Nistrului pe platforma comisiei – aceasta a fost și dorința mea. Imediat ce vor fi premisele necesare, voi fi primul care voi susține acest proces”, spune Popșoi. Deputatul mai susține că imediat ce în guvern vor fi finalizate scenariile, autoritățile vor începe să promoveze propria viziune prin intermediul partenerilor externi și să caute compromisuri.

Mihai Popșoi a declarat că înțelege foarte bine că procesul de reglementare politică a problemei transnistrene ar putea avea și costuri de reputație.

În același timp, deputatul promite că va ține cont de critica obiectivă.

La fel ca și alți reprezentanți ai guvernării, Popșoi mizează pe faptul că problema transnistreană va fi una dintre viitoarele subiecte pentru negocierile pașnice care vor urma după terminarea războiului ruso-ucrainean. „Aceasta nu este doar speranța noastră, este și poziția președintelui Zelenski. Aici, mă refer la deschiderea și interesul Ucrainei în soluționarea conflictului, dar și cât de mult a înțeles Ucraina pentru sine importanța acestui subiect”, adaugă Popșoi.

Lipsa unui consens în partidul de la guvernare în chestiunile ce țin de reglementarea transnistreană se răsfrânge și asupra politicii guvernării actuale de la Chișinău. Cu o mână, Chișinăul continuă să achiziționeze energie electrică de la MGRES, prelungind, prin devierea de la propriile reguli, autorizația de activitate a Uzinei metalurgice de la Râbnița. Cu altă mână, aprobă amendamente la legislația penală, care prevede sancțiuni pentru finanțarea separatismului.

Interlocutorii NM din rândul experților nu împărtășesc opinia precum că soluția problemei transnistrene va veni de la sine după războiul din Ucraina.

Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, la Chișinău s-a stabilit astăzi un punct de vedere despre faptul că până la terminarea războiului din Ucraina, noi nu vom putea examina un model anume de reglementare. Șova consideră că această atitudine este greșită, pentru că dacă Chișinăul nu va crea chiar acum premise pentru reglementare, atunci e posibil că nimeni nu se va gândi la Moldova în perioada post-conflict. „Pentru ca jucătorii externi să aibă o atitudine serioasă față de noi, inițiativa ar trebui să vină din partea reprezentanților guvernării, în primul rând, din partea parlamentului”, punctează Șova.

Serghei Sidorenko este de aceeași părere. Acesta susține că Kievul, în care Chișinăul își pune speranțele, este interesat în primul rând de excluderea pericolului războiului.

E greu de imaginat că problema contingentului militar rus, care se află în stânga Nistrului în pofida Constituției, poate fi soluționată până la terminarea războiului ruso-ucrainean. Chiar și ținând cont de faptul că pentru retragerea contingentului rus din regiunea transnistreană sunt suficiente 1-2 microbuze. Se au în vedere ofițerii Grupului operativ al trupelor ruse (GOTR) detașați din Rusia, pentru că cea mai mare parte a ostașilor de acolo sunt localnici. Există problema retragerii și utilizării munițiilor din Cobasna. În plus, în cazul retragerii GOTR, va apărea problema privind asigurarea activității misiunii de menținere a păcii.

Dar Vasilii Șova este sigur că și în condițiile actuale, putem încerca să rezolvăm cel puțin parțial această problemă.

În viitor, o soluție revoluționară ar putea fi reducerea semnificativă a misiunii de menținere a păcii și transferul acesteia de la regimul de patrulare permanent la cel provizoriu, ca primă etapă a transformării. Astfel de propuneri ar putea stabili vectorul potrivit pentru soluționarea problemei. În acest caz, următoarea etapă ar putea fi retragerea misiunii de menținere a păcii din regiunea transnistreană.

Chiar și în cazul în care se va constata un progres semnificativ în reglementarea transnistreană, astăzi nu prea este clar, în ce format ar putea fi consolidate potențialele acorduri inovatoare.

La Moscova și la Tiraspol încă se insistă asupra menținerii formatului „5+2” ca principală platformă de negocieri în privința regiunii transnistrene. Nici cei de la Chișinău nu renunță la ea.

Este și aceasta o problemă, pentru că anume declararea FR ca parte a conflictului și nu ca mediator în soluționarea acestuia, care a fost pronunțată de Ucraina și de participanții occidentali la negocierile în formatul Normandia pentru Donbass, a servit pentru Moscova un motiv formal pentru a renunța la negocieri.

Dacă problema prezenței militare ilegale pe teritoriul Republicii Moldova poate fi rezolvată definitiv cu ajutorul partenerilor externi ai țării noastre, și dacă aceasta chiar poate fi soluționată la viitoarele negocieri de pace, atunci chestiunea privind statutul regiunii transnistrene și a politicii post-conflict a Republicii Moldova este „o temă pe acasă” pe care trebuie s-o îndeplinească Chișinăul.

Vasilii Șova consideră că sarcina principală pentru elaborarea unor abordări politice ale reglementării ar trebui să revină clasei politice: parlament, guvern, președinte, toate partidele politice – parlamentare și neparlamentare. El crede că grație participării celor mai diferiți jucători politici, în țară se va reuși formarea unui larg consens politic, așa cum a fost în anul 2005, când parlamentul a votat unanim Legea „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)”.

În opinia lui Vasilii Șova, bazându-se pe aceste puncte și pe legea din anul 2005, parlamentul ar putea adopta un apel către organizațiile internaționale cu o solicitare de asistență în procesul de negocieri și de reglementare pașnică, precum și pentru a înființa un fond de asistență pentru reconstrucția post-conflict a Republicii Moldova. „Este ceea ce trebuie de făcut anume acum, când, cu mare regret, alături de noi are loc acest conflict sângeros. Înțelegem că doar noi înșine putem întreprinde niște pași care vor atrage atenția partenerilor”, menționează Șova.

Expertul mai spune că nu înțelege, care este scopul includerii în Codul penal a sancțiunilor pentru separatism anume acum, menționând că o asemenea răspundere ar trebui să fie aplicată în perioada post-conflict.

Pe lângă statutul funcționarilor din regiunea transnistreană în cadrul determinării modelului de reglementare și a statutului regiunii, există niște puncte greu de realizat, cum ar fi problema lingvistică, sistemul justiției în tranziție și delimitarea competențelor între autoritățile centrale și cele regionale. În opinia interlocutorilor NM, cu siguranță, acestea nu vor fi soluționate la viitoarele mari negocieri de pace după războiul ruso-ucrainean.

Reintegrarea regiunii transnistrene în spațiul economic și de drept al Republicii Moldova va necesita mijloace financiare considerabile. Acum, economia regiunii se ține pe livrările de gaze naturale practic gratuite din Rusia. Evident, imediat ce regiunea va păși pe calea reintegrării, gazele naturale gratuite în regiunea transnistreană vor înceta să mai vină.

Ba mai mult, în regiunea transnistreană nu există un sistem al asigurărilor în medicină, nu au fost realizate cele mai importante reforme fiscale – de exemplu, în regiune nu se percepe TVA. Salariile bugetarilor sunt acum vizibil mai mici decât în Moldova din dreapta Nistrului.

Cu toate acestea, experții și politicienii nu sunt lipsiți de optimism în privința acestei părți a problemei referitoare la reglementarea transnistreană. „Da, încasările financiare vor trebui să fie considerabile. Știm acest lucru din exemplul Germaniei de Est, dar oricum, regiunea transnistreană nu este RDG, proporțiile sunt un pic altfel. Luând în calcul experiența noastră din ultimul an și faptul, cât de deschiși și generoși au fost partenerii noștri, cred că această situație va fi înțeleasă. Presupun că va fi și o dorință enormă de a ajuta, doar să fie succese politice”, susține Mihai Popșoi.

Deputatul vede o posibilă problemă în plan politic. Potrivit afirmațiilor sale, unii cetățeni ai Moldovei nu vor fi încântați când malul drept va subvenționa regiunea transnistreană.

Vasilii Șova remarcă faptul că negociatorii au înțeles deja de mult timp că reintegrarea Moldovei ar trebui să fie susținută financiar din fonduri special create în acest scop.

Potrivit afirmațiilor sale, procesele economice de pe ambele maluri ale Nistrului ar putea să se comaseze destul de lejer într-un singur organism – grație faptului că, de facto, spațiul vamal comun al Moldovei a fost deja restaurat, dar și grație măsurilor întreprinse în anii 2000 pentru integrarea economică a întreprinderilor din regiunea transnistreană.

Nici politicienii, nici experții nu se îndoiesc de faptul că, contextul regional în jurul reglementării transnistrene se schimbă rapid. Dar oare această conștientizare este suficientă pentru ca cei care iau decizii la Chișinău să aibă voință politică și curajul de a profita de oportunitățile respective?

Serghei Sidorenko spune că nu pare ca Maia Sandu sau echipa șefei statului să înțeleagă, cum trebuie să acționeze în noile condiții.

Despre același lucru amintește și Vasilii Șova. Și-i propune Chișinăului să reia inițiativa.

Șova mai afirmă că există probabilitatea că dacă cei de la Chișinău vor aștepta o tranzacție mare, rezultatele ar putea fi de așa gen că viitoarele alegeri pur și simplu îi vor alunga și pe cei care comandă la Chișinău, și pe cei care se află la putere la Tiraspol.

Serghei Sidorenko mai spune că președintele Maia Sandu, în opinia sa, nu conștientizează faptul că soluționarea conflictului transnistrean ar fi putut deveni realizarea cea mai importantă în cariera sa politică.

Sidorenko menționează că pentru aceasta, președintele Moldovei trebuie să ia inițiativa în mâinile proprii, pentru că dacă, pe neașteptate, problema regiunii transnistrene se va soluționa de la sine, acesta nu va fi meritul ei. „Acesta va fi legacy al președintelui Zelenski”, adaugă el.