Reîntoarcem Transnistria

Cum să reîntregim Moldova în timp ce Ucraina luptă cu Rusia?

Invazia pe scară largă a trupelor rusești în Ucraina a încălcat status-quo-ul creat de zeci de ani în privința problemei transnistrene. Aproape toți politicienii și experții contactați de NM susțin că în viitorul apropiat, s-ar putea crea niște condiții unice pentru soluționarea diferendului transnistrean.

Dar va putea oare Chișinăul și partenerii săi de dezvoltare să propună un plan real de reglementare și să profite de șansa istorică de reintegrare?

Transnistria: rău cu rău,

dar mai rău fără rău

Atacul Rusiei asupra Ucrainei, eșecurile militare ale acesteia, incapacitatea armatei ruse de a ajunge la frontiera Moldovei pe segmentul transnistrean, scăderea colosală a autorității FR pe arena internațională și rolul sporit al Ucrainei în reglementarea transnistreană – toate acestea schimbă cardinal coraportul de forțe în procesul de negocieri în privința regiunii transnistrene. În viitorul apropiat, toate aceste premise ar putea să creeze o nouă oportunitate pentru un progres în reglementarea transnistreană.

Situații în care contextul politic intern și cel extern au creat premise pentru soluționarea conflictului au fost și până acum. De cele mai dese ori, nimeni nu a reușit să profite de aceste oportunități în Moldova.

Ex-ministrul pentru reintegrare Vasilii Șova a comunicat pentru NM că, de la începutul procesului de negocieri, au fost câteva astfel de situații. Prima oportunitate de a soluționa conflictul a apărut încă în perioada președintelui Mircea Snegur, la mijlocul anilor 90 – peste câțiva ani de la războiul de pe Nistru.
  • Vasilii Șova
    ex-ministru pentru reintegrare
    „Atunci, a avut loc o întrevedere, la Holercani, dintre conducerea Moldovei și liderii regiunii transnistrene, s-a propus să fie identificată o soluție după exemplul statutului Republicii Crimeea. A fost propunerea lui Snegur, aceasta provocând o agitație zdravănă în Transnistria. Dar nu s-a reușit realizarea acestei decizii, pentru că nu a existat o consolidare internă și nu a fost suficientă atenție din partea partenerilor externi”, menționează Șova.
Acesta mai spune că mai târziu, la fiecare cinci-șase ani, a apărut câte o nouă oportunitate. Și doar în ultimii zece ani, nimeni nu a vorbit despre o posibilă soluționare politică a conflictului.

Ultima dată când s-a discutat serios despre o reglementare politică cuprinzătoare și durabilă a conflictului transnistrean, așa cum se obișnuiește să se vorbească la diplomați, precum și despre restabilirea integrității teritoriale a Moldovei, a fost în anul 2010. Și nu s-a discutat la Chișinău și nici la Tiraspol, ci peste capetele acestora.
Dmitrii Medvedev și Angela Merkel, la Meseberg
Foto: kremlin.ru
În luna iunie 2010, în orașul german Meseberg, Dmitrii Medvedev, președintele de atunci al FR și cancelarul german Angela Merkel au semnat un memorandum cu privire la înființarea Comitetului Rusia-UE pentru politică externă și securitate. Reglementarea conflictului transnistrean a fost declarată ca fiind unul dintre obiectivele acestei structuri.

Atunci, în anul 2010, „inițiativa de la Meseberg” a lui Merkel și Medvedev nu a fost salutată nici la Chișinău, nici la Tiraspol.

Deși acordul de la Meseberg a oferit un anumit impuls procesului de negocieri, așa și nu s-a ajuns la discuțiile despre parametrii soluționării definitive a conflictului.

Ultima inițiativă ce viza identificarea unui model de soluționare a problemei transnistrene, la care a participat Chișinăul, a fost așa-numitul „Planul Iușcenko” (al președintelui de atunci al Ucrainei, Victor Iușcenko), promovat în anul 2005 de către Kiev și Chișinău ca alternativă a „Memorandumului Kozak”, care a eșuat doi ani mai devreme.
De aproape 18 ani deja, nimeni de la Chișinău nu s-a gândit serios, cum să formuleze un model de reglementare și să propună regiunii transnistrene un statut în componența Republicii Moldova. Autoritățile actuale continuă să se bazeze pe proiectele legislative din perioada „Planului Iușcenko”: a Legii din anul 2005 „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)” și Declarația-răspuns a Parlamentului Republicii Moldova la planul președintelui Iușcenko.

În loc să caute soluții pentru o reglementare politică și definitivă, timp de mai mulți ani s-a pus accent pe programul de consolidare a măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului. Se presupunea că acest program trebuia să creeze condiții pentru un salt politic și, cu timpul, să permită părților să treacă la discuții despre reglementarea definitivă a conflictului și despre statutul Transnistriei în componența Republicii Moldova.

Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, acum este evident faptul că promovarea procesului politic prin măsuri de încredere a fost o poziție ireală, utopică. Fostul ministru mai spune că o asemenea lipsă de progres a fost favorabilă pentru mulți.
„Acest mod de a bate pasul pe loc a fost pe placul multora nu doar la Tiraspol, dar și la Chișinău. Au fost și jucători străini, cărora le-a convenit și această situație, și posibilitatea de a-și urmări propriile interese, dacă circumstanțele se vor schimba”, susține Șova.

„Mișcarea plăcilor tectonice”

Astăzi, războiul din Ucraina schimbă regulile jocului pe care părțile implicate și intermediarii le-au respectat de la începutul anilor 90.
  • Vasilii Șova
    Ex-ministru pentru reintegrare
    „Și eu consider că în această situație dificilă, vor apărea neapărat oportunități pentru anumite decizii revoluționare privind reglementarea transnistreană. Întrebarea este, cât de pregătiți suntem în acest sens. Când apar oportunități, nu înseamnă nicidecum că ai creat suficiente mecanisme pentru a le utiliza”, menționează Vasilii Șova.
Viitoarele oportunități pentru regiunea transnistreană au fost descrise mai detaliat, într-o discuție cu NM, de către Serghei Sidorenko, redactorul-șef al publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”) și autorul controversatului articol «Пришло время ликвидировать Приднестровье» („E timpul să lichidăm Transnistria”).

Acesta susține că, mai devreme sau mai târziu, războiul se va termina cu victoria Ucrainei și cu negocieri multilaterale de pace, unde vor fi stabilite principiile viitorului sistem de securitate regională.
  • Serghei Sidorenko
    redactorul-șef al publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”)
    „Multora nu le place acest lucru, dar tancurile ucrainene nu vor merge pe Piața Roșie. Doar pentru că aceasta este o țară nucleară. Înfrângerea Rusiei în acest război nu va fi una care ar admite semnarea capitulării necondiționate. Nu va fi o capitulare, ci un acord de pace. În acest acord va fi, cred, o prevedere despre teritoriile ocupate ale Georgiei și Moldovei”, subliniază Sidorenko.
Potrivit afirmațiilor jurnalistului, la nivel internațional, tot mai frecvent se folosește o abordare unică, la pachet, în ce privește toate teritoriile controlate de Rusia – în Georgia, Ucraina și Moldova.

În același timp, Sidorenko menționează că în Moldova, chiar și la nivel oficial, nu se obișnuiește ca regiunea transnistreană să fie numită teritoriu ocupat. Jurnalistul mai spune că „abordarea la pachet” nu este în interesele Chișinăului.
„Sunt de acord că abordarea la pachet nu este lipsită de imperfecțiuni. Însă dacă Moldova va continua politica struțului – ignorarea problemei, lipsa oricăror idei constructive în vederea soluționării conflictului – și va încerca să mențină statutul înghețat, în pofida faptului că plăcile tectonice se deplasează, atunci toate se vor decide fără Chișinău”, susține Sidorenko.
Jurnalistul mai menționează că acest argument nu funcționează pentru oficialii de la Chișinău. „Timp îndelungat, politica Moldovei ce vizează reglementarea transnistreană se reducea la principiul „să se rezolve fără noi”. Trebuie să înțelegem că, dacă se unesc cazurile Georgiei, Ucrainei și Moldovei, vor fi aplicate principii unice, iar acest lucru nu va fi pe placul Moldovei”, consideră Sidorenko.

Struțul de la Chișinău

Poziția pasivă a autorităților moldovenești de-a lungul ultimelor decenii poate fi explicată. În acești 30 de ani, cea mai mare parte a populației de pe ambele maluri ale Nistrului s-a obișnuit cu actuala stare de lucruri și nu formează un demers politic pentru relgementarea definitivă a problemei transnistrene.

Pentru un moldovean obișnuit, conflictul transnistrean pur și simplu nu există. Există o circulație relativ liberă a oamenilor, a mărfurilor, întreprinderile din stânga Nistrului pot desfășura legal activități economice externe. Există un dialog între malurile Nistrului, există legături economice și energetice strânse, nimeni dintre participanții la procesul de negocieri nu tinde spre escaladarea conflictului. Din cauza acestui „sentiment de normalitate”, majoritatea absolută a cetățenilor Moldovei nu vede vreo problemă semnificativă în conflictul nesoluționat.

Conform ultimului Barometru al Opiniei Publice, doar 2,4 la sută dintre cetățeni consideră conflictul transnistrean ca fiind o problemă prioritară, care necesită o soluționare urgentă.

Pe de o parte, cei din dreapta Nistrului, care ar fi susținut ideea unei presiuni excesive asupra Tiraspolului sau, mai ales, un scenariu de forță pentru rezolvarea conflictului transnistrean, au fost întotdeauna foarte puțini. Există un consens politic și național în privința unei soluționări pașnice a problemei transnistrene prin negocieri.

Pe de altă parte, orice compromisuri sau cedări în relațiile cu Tiraspolul sunt măsuri extrem de nepopulare în rândul unei părți importante a politicului moldovenesc și a alegătorilor care votează partidele de dreapta. Iar fără acestea, e greu să ne imaginăm un model viabil de reglementare, care ar fi acceptat pe malul stâng și de toți participanții la procesul de negocieri.

Prin urmare, menținerea status-quo-ului din ultimele decenii de pe Nistru a devenit pentru autoritățile moldovenești cea mai puțin costisitoare strategie politică. Pentru unii politicieni, prezența Transnistriei și a tot felul de scheme ilegale a fost și foarte profitabilă.

Vasilii Șova susține că oamenii s-au învățat să trăiască fără a observa conflictul și dificultățile care pot fi depășite. Iar politicienii din Moldova au sacrificat, cel mai adesea, interesul statului, care constă în reglementarea conflictului, pentru propriile ambiții politice.

Dar de la începutul războiului din Ucraina, situația din interiorul țării ar putea să se schimbe – la fel ca și contextul regional. La mijlocul anului trecut, Moldova, în același timp cu Ucraina, a obținut statutul de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană și, odată cu aceasta, o perspectivă europeană clară și o susținere fără precedent din partea statelor UE în această direcție. Președintele Sandu a declarat că Moldova ar putea să devină membru al UE chiar în acest deceniu.

Ar putea oare problema regiunii transnistrene să devină un obstacol în calea integrării europene? Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, pentru ca declarațiile demnitarilor de rang înalt din Moldova despre integrarea europeană să nu rămână doar niște lozinci, guvernarea trebuie să urnească din loc procesul de reglementare transnistreană.
De fapt, potrivit informațiilor NM, reprezentanții Chișinăului au primit un semnal, la Bruxelles, la nivel înalt, că în situația din regiune, problema Transnistriei, care a fost înghețată de Moscova, inclusiv pentru a bloca oportunitățile de politică externă ale Republicii Moldova, nu va mai fi un obstacol pentru procesul de aderare la UE. Și aceasta este o altă „schimbare clară a vremii”.

Opiniile în Transnistria

În toată această perioadă, reprezentanții administrației transnistrene nu puteau să nu se bucure de pasivitatea Chișinăului. Anume ei sunt principalii beneficiari ai actualei situații „gri” din regiune. Și acum, în pofida condițiilor care se schimbă rapid, Tiraspolul încearcă să mențină status-quo-ul existent, formatele existente ale negocierilor și continuă să insiste asupra negocierilor la nivel înalt între liderul regiunii transnistrene și președintele Moldovei.

Vladimir Iastrebciak, fostul negociator din partea Tiraspolului, a comunicat pentru NM că nu există nimic pozitiv în încercarea Chișinăului de a profita de situația din Ucraina. Însă acesta recunoaște că din cauza războiului, Chișinăul s-a pomenit într-o situație mult mai avantajoasă și are un set mult mai mare de pârghii de presiune asupra regiunii.

Vladimir Iastrebciak admite ideea că reglementarea transnistreană ar putea fi parte a unui acord mai amplu după războiul din Ucraina, dar atunci, spune el, și Chișinăul ar trebui să fie îngrijorat de consecințe.
  • Vladimir Iastrebciak
    fost negociator din partea Tiraspolului
    „Admit că reglementarea moldo-transnistreană ar putea fi parte a unor procese globale. Dar nu trebuie să credem că doar Transnistria se va schimba. Dacă e să așteptăm schimbări, atunci și Chișinăul ar trebui să fie îngrijorat în aceeași măsură”, susține Iastrebciak.

Dar PAS?

Imediat după ce a venit la guvernare, în vara anului 2021, partidul de guvernământ PAS nu a deviat prea mult de la practica predecesorilor săi. Nici până la alegeri, nici imediat după acestea, soluționarea problemei transnistrene nu a fost una dintre prioritățile noii guvernări.
În toamna anului 2021, Kremlinul a propus Chișinăului să treacă la discuțiile despre parametrii finali ai reglementării. În august 2021, în timpul vizitei sale la Chișinău, șeful adjunct al administrației prezidențiale a FR, Dmitrii Kozak a discutat cu Maia Sandu problemele privind reglementarea transnistreană, retragerea și utilizarea munițiilor de la depozitele din Cobasna. Dar deja în septembrie-octombrie, ceva n-a mers. „Gazprom” a refuzat prelungirea contractului privind gazele naturale pentru Moldova. Evident, nu fără acordul Kremlinului.
Întrevederea Maiei Sandu cu Dmitrii Kozak, la Chișinău (11.08.2021)

Foto: Facebook/Maia Sandu
Vicepremierul Andrei Spânu a comunicat într-un interviu că, odată cu noul contract de livrare a gazelor naturale în Moldova, Moscova a propus să fie discutate și problemele ce vizează regiunea transnistreană. La etapa inițială a „negocierilor gazelor naturale”, acesta a plecat la Moscova, însoțit de Vladislav Kulminski, vicepremierul pentru reintegrare. Atunci, autoritățile moldovenești au refuzat categoric să discute problemele politice odată cu acordul gazelor naturale, lucru despre care președintele Sandu a declarat de mai multe ori.
La începutul lunii noiembrie, Vladislav Kulminski a demisionat din funcția de vicepremier pentru reintegrare, prin aceasta – intenționat sau nu – a ajutat Chișinăul să saboteze noua rundă de negocieri în formatul „5+2”, care a fost inactiv din anul 2019.
Însă Moscova și Tiraspolul nu au renunțat la încercările de a dezgheța procesul de negocieri chiar și după încheierea contractului privind gazele naturale de către Moldova. La sfârșitul lunii decembrie 2021, Vadim Krasnoselski a publicat o scrisoare adresată Maiei Sandu, în care a propus să fie inițiate imediat negocierile privind reglementarea conflictului și a cerut să fie explicat statutul pe care Chișinăul este gata să-l propună Tiraspolului. Inițiativa lui Krasnoselski a fost susținută imediat la Moscova.
Chișinăul nu a răspuns în niciun fel la aceste apeluri. Vicepreședintele parlamentului Mihai Popșoi a declarat pentru NM că atunci, nepregătirea părții ruse de a se abate de la pozițiile sale din anul 2003 nu a permis să se avanseze în rezolvarea problemelor ce țin de reglementarea politică a conflictului.
În luna noiembrie 2021, parlamentul Moldovei a creat o comisie specială pentru reglementarea transnistreană. Unul dintre membrii comisiei a menționat pentru NM că, din câte își amintește, comisia s-a convocat o singură dată, dar și atunci, pentru o întrevedere cu un expert din străinătate în privința reglementării transnistrene și nu pentru o ședință.

Mihai Popșoi, președintele acestei comisii, a declarat pentru NM că membrii comisiei s-au întrunit de trei ori, dar a recunoscut că aceasta n-a reușit să contribuie la procesul de soluționare a conflictului. Totodată, a făcut referire la faptul că mandatul comisiei se reduce doar la un control parlamentar asupra procesului care este realizat de Biroul politici de reintegrare.
Noul reprezentant politic al Moldovei la negocieri, Oleg Serebrean, a fost numit abia la sfârșitul lunii ianuarie. Iar peste o lună, s-a început războiul.

De ce să nu luăm

Transnistria cu forța?

Odată cu începutul invaziei ruse în Ucraina, problema transnistreană, care până atunci a fost ignorată de-a lungul deceniilor, a apărut în prim plan.

În primele săptămâni ale războiului, când nu era clar, unde se vor opri coloanele de tancuri rusești, autoritățile moldovenești au făcut totul pentru a nu admite destabilizarea în interiorul țării și pentru a nu provoca Rusia.

Guvernul a elaborat și a promovat activ pe rețelele de socializare campania „Moldova pentru Pace”. Funcționarii de rang înalt din țara noastră nu au ratat ocazia de a aminti despre statutul neutralității constituționale a republicii. Și Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, a promis, în timpul vizitei sale la Chișinău, că va respecta acest statut.

La rândul său, și Tiraspolul a transmis mesaje pașnice și pacifiste, doar că la adresa Kievului.

Mai târziu, când armata rusă s-a ales cu cucuie de la apărarea ucraineană și s-a redus considerabil riscul apariției unui coridor terestru până în regiunea transnistreană, pe care, evident, a contat Kremlinul, perspectiva escaladării războiului pe teritoriul Moldovei nu a dispărut totuși.

Potrivit afirmațiilor lui Serghei Sidorenko, în primele luni ale invaziei pe scară largă a trupelor rusești, ideea rezolvării cu forța a problemei transnistrene era discutată serios și constant în Ucraina.
  • Serghei Sidorenko
    redactorul publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”)
    „La sfârșitul primăverii – începutul verii, când Forțele Armate ale Ucrainei au început să demonstreze rezultate și a apărut mai mult armament, subiectul despre „prăbușirea” prin forță a Transnistriei a fost foarte popular printre politicieni. Nu puteau înțelege, de ce nu trebuie de făcut acest lucru. În mare parte, politicienii care promovau aceasă idee erau siguri că Moldova va fi chiar recunoscătoare pentru o asemenea abordare”, menționează jurnalistul.
Sediul MGB transnistrean după atac (25 aprilie 2022)
Foto: MAI din regiunea transnistreană
Acesta mai spune că a fost și mai important faptul că o astfel de soluție era populară în rândul serviciilor speciale ucrainene: „A existat o sinergie de atracție pentru opțiunea de forță”.

Reamintim că exact în lunile aprilie-mai, tensiunile în jurul regiunii transnistrene au atins apogeul. La sfârșitul lunii aprilie 2022, trei persoane neidentificate au atacat cu lansatoare de grenade sediul MGB din regiunea transnistreană și tot atunci a fost distrusă una dintre antenele radio din Maiak. Cei din stânga Nistrului au acuzat Ucraina de provocări, iar Chișinăul insista asupra faptului că provocările armate sunt rezultatul luptei dintre clanurile din interiorul regiunii transnistrene.
Potrivit afirmațiilor lui Sidorenko, acum, prin eforturile societățeii civile și ale experților, s-a reușit să se explice politicienilor și reprezentanților serviciilor speciale ucrainene că opțiunea privind soluționarea cu forța a problemei transnistrene este inadmisibilă. „Acum, am impresia că serviciile speciale au o conștientizare incomparabil mai mare a acestei chestiuni. Soluționarea cu forța nu mai e atât de populară pentru a considera că ar putea fi realizată”, susține Sidorenko.

Jurnalistul recunoaște că motivul principal pentru care o rezolvare cu forța a problemei transnistrene este imposibilă îl constituie poziția Chișinăului și consensul public larg din Moldova în vederea soluționării conflictului exclusiv pe cale pașnică.

Și reprezentanții guvernării actuale vorbesc mereu despre scenariile exclusiv pașnice de soluționare a conflictului.
  • Mihai Popșoi
    deputat PAS
    „În Moldova, nimeni și niciodată nu a luat și nici acum nu ia în considerare oportunitatea reglementării pe altă cale decât cea pașnică. Toate scenariile pe care le examinăm acum reies din aceasta”, susține Mihai Popșoi.
Deputatul mai spune că, în perspectivă pe termen scurt, sarcina principală este de a menține stabilitatea, ca toate să rămână într-o direcție pașnică.

La rândul său, Vasilii Șova afirmă că perspectiva soluționării pașnice a conflictului pe calea negocierilor este valoarea incontestabulă, care deosebește Moldova de alte conflicte post-sovietice.

Acum, când riscul escaladării militare în stânga Nistrului a devenit cu mult mai mic decât cu o jumătate de an în urmă, autoritățile Moldovei au o nouă sarcină: să încerce să profite de contextul regional pentru soluționarea definitivă a conflictului.

Are PAS un plan?

Toți reprezentanții guvernării, cu care a discutat NM, recunosc că, pe viitor, după conflictul ruso-ucrainean, s-ar putea crea niște împrejurări care vor permite soluționarea conflictului. Și, potrivit declarațiilor lui Mihai Popșoi pentru NM, va fi trist „dacă oportunitatea va fi, iar noi nu vom fi pregătiți sau nivelul de pregătire va fi insuficient”.

Cu toate acestea, ca și până în prezent, la Chișinău încă nu există o strategie oficială de reintegrare sau, mai ales, un consens social sau politic în vederea unui model de reglementare. Ba mai mult, nici reprezentanții guvernării nu au o poziție unică în acest sens.

NM a încercat să afle de la Biroul politici de reintegrare, dacă oficialii de la Chișinău au o strategie de reintegrare a regiunii transnistrene, a discutat cu câțiva deputați PAS despre cum văd aceștia procesul de reintegrare a țării. Și a obținut niște răspunsuri diferite care, pe alocuri, se deosebesc cardinal unul de altul.

biroul politici de reintegrare

Pe lângă un răspuns obișnuit cu privire la „necesitatea reglementării conflictului transnistrean în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional”, cei de la Biroul politici de reintegrare au comunicat că mizează pe faptul că, în situația geopolitică creată, UE va avea un rol semnificativ în procesul de negocieri.
„Procesul de reintegrare a țării va fi sincronizat cu vectorul strategic al integrării europene, cu realizarea obiectivelor privind democratizarea și demilitarizarea regiunii transnistrene, implementarea deplină a principiilor statului de drept și protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în raioanele de est ale țării”, se menționează într-un comentariu al Biroului.
Reprezentanții Biroului nu precizează, cum anume vor fi realizate toate acestea, ci doar fac referire la Constituție, legea din anul 2005 și „alte documente de program”.

radu marian, deputat pas

Și Radu Marian a vorbit, într-un comentariu pentru NM, despre „obiectivele de demilitarizare și democratizare a regiunii transnistrene” (formularea hotărârii parlamentului din anul 2005). Potrivit afirmațiilor sale, procesul de reintegrare va include o perioadă de tranziție pentru eliminarea tuturor diferențelor artificiale dintre cele două maluri ale Nistrului. Procesul se va realiza cu susținerea Fondului special de reintegrare și dezvoltare a țării în perioada post-conflict, care va fi format din contribuții naționale și internaționale.

În același timp, potrivit lui Marian, cei din PAS nu cred că reintegrarea se poate realiza pe neașteptate. Deputatul asociază procesul de reintegrare a regiunii transnistrene cu retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Ucrainei.

Radu Marian

deputat PAS

„În același timp, este firesc să credem că atunci când Ucraina va scoate toate trupele rusești de pe teritoriul său recunoscut la nivel internațional, șansele de reintegrare a Republicii Moldova vor crește semnificativ”, consideră Marian.

oazu nantoi, deputat pas

Oazu Nantoi s-a dovedit a fi cel mai original și radical în viziunile sale despre reintegrare. Opiniile sale în privința reglementării transnistrene contravin poziției oficiale a partidului și a Biroului politici de reintegrare. Și chiar mai mult, ignoră consensul privind reglementarea transnistreană, care a fost format anterior la nivel internațional.

Pe de o parte, deputatul susține că, în condițiile actuale, când pozițiile Rusiei au slăbit vizibil și armata sa n-a putut ajunge la frontierele Moldovei, trebuie inițiat un dialog public despre modalitățile de a reîntregi țara și, în baza acestui dialog, să fie construit un plan sectorial de acțiuni.

Oazu Nantoi

deputat PAS

„Nu trebuie să fim însetați de sânge. Oamenilor de pe malul stâng trebuie să le fie oferită o perspectivă pozitivă a Moldovei reîntregite, având în vedere perioada de tranziție, cu garanții de proprietate ș.a. Este necesară demilitarizarea regiunii, iar pentru aceasta, e nevoie de un mecanism internațional”, menționează Nantoi.
În același timp, el vorbește despre necesitatea aplicării metodei „morcov și băț”. Ca și până acum, Nantoi neagă necesitatea negocierilor cu reprezentanții administrației de la Tiraspol. „Ce fel de negocieri? Cu cine? Cu Krasnoselski? De ce să amuzăm poporul? Noi trebuie să propunem malului stâng un plan de acțiuni și să spunem: băieți, dacă sunteți de acord, putem închide ochii”, spune Nantoi.

În caz de refuz din partea celor din stânga Nistrului, autoritățile moldovenești pot pune mâna pe „băț”, sub formă de urmărire penală sau căutare internațională pentru funcționarii din regiunea transnistreană, dar și ca presiune economică asupra regiunii, susține Nantoi.

Totodată, deputatul din partidul de guvernământ subliniază faptul că cei de la Chișinău ar trebui să ofere o perspectivă pozitivă oamenilor, dar adaugă: „celor care nu sunt bolnavi de cap”.

Nantoi nu consideră necesar să i se ofere regiunii transnistrene statut de autonomie ca unitate administrativ-teritorială unică.
„De ce autonomie? Nu pot înțelege, de ce mergem pe calea acestor stereotipuri. Ce au în comun Camenca și Slobozia? Acest intestin trebuie de tăiat în trei bucăți și de îmbinat cu unitățile teritoriale de pe malul drept al Nistrului. Iar din Rezina și Râbnița, să se facă o Budapesta moldovenească”, menționează deputatul.
Întrebat dacă în PAS există consens și voință politică pentru realizarea unui astfel de plan, Oazu Nantoi nu a oferit un răspuns: „Această întrebare nu e pentru mine”.

Nantoi a declarat public și mai devreme că diferendul transnistrean trebuie soluționat fără participarea Tiraspolului, cerând de la autoritățile locale să accepte planul de acțiuni al Chișinăului. Atunci, cei din serviciul de presă al PAS au respins afirmațiile deputatului, declarând că aceasta nu este poziția oficială a partidului de la guvernare.

Oricât ar respinge cei din PAS ideile lui Nantoi, ei au pregătit deja „bățul” propriu pentru funcționarii transnistreni. Parlamentul Moldovei a aprobat amendamentele la Codul penal, care includ noțiunile „entitate neconstituțională”, „structură informativă ilegală”, „amenințare gravă la adresa securității Republicii Moldova” și răspunderea penală pentru îndemn la separatism. În versiunea autorităților, prin noțiunea „entitate neconstituțională” pot fi subînțelese și quasi-instituțiile puterii autoproclamatei rmn – guvernul și sovietul suprem.

mihai popșoi, deputat pas

Vicepreședintele parlamentului Mihai Popșoi este mai puțin radical. Potrivit afirmațiilor sale, în guvern se lucrează la câteva scenarii, pentru a profita de o eventuală oportunitate. În calitate de condiții principale de reglementare, Mihai Popșoi numește integritatea teritorială și politica unitară a Moldovei.

Potrivit afirmațiilor lui Popșoi, și alți parametri de reglementare sunt importanți, dar dacă aceste principii de bază vor fi conștientizate de toți cei implicați, pot fi obținute progrese semnificative.
  • Mihai Popșoi
    Deputat PAS
    „Integrarea europeană ar trebui să fie un sprijin serios pentru rezolvarea conflictului, inclusiv din punct de vedere economic. Acum, producătorii din regiunea transnistreană au posibilitatea de a exporta mărfuri în UE și nu plătesc impozite, iar când va fi vorba despre intrarea în zona pieței libere, întrebarea va fi abordată altfel”, menționează Popșoi.
În opinia sa, un progres semnificativ în negocieri va fi posibil doar dacă Ucraina și Federația Rusă vor fi parte a procesului de negocieri.
„Dacă situația se va schimba și FR va putea fi parte a soluționării problemei, va trebui și ea să devină participantă a procesului. Îmi este greu să-mi imaginez un scenariu în care FR nu va participa la negocieri – atâta timp cât există contingentul trupelor militare ruse. Grupul operativ al trupelor militare (GOTR), pe care Rusia s-a angajat să-l retragă, dar și misiunea de menținere a păcii, care și-a exercitat funcția și s-a epuizat”, susține Popșoi.
Întrebat despre un eventual consens politic privind formula reglementării, Popșoi subliniază faptul că e prea puțin probabil ca reprezentanții opoziției să se împotrivească reglementării conform principiilor anunțate, important e ca Moscova să nu încerce să intervină, prin acestea, în proces.

Mai mult decât atât, vicespeakerul pledează pentru negocieri cu deputații sovietului suprem, dar numai atunci când vor apărea premise. „Dacă situația se va schimba în partea bună, e posibil să ne întâlnim, la nivel informal, cu reprezentanții așa-numitului soviet suprem din stânga Nistrului pe platforma comisiei – aceasta a fost și dorința mea. Imediat ce vor fi premisele necesare, voi fi primul care voi susține acest proces”, spune Popșoi. Deputatul mai susține că imediat ce în guvern vor fi finalizate scenariile, autoritățile vor începe să promoveze propria viziune prin intermediul partenerilor externi și să caute compromisuri.

Mihai Popșoi a declarat că înțelege foarte bine că procesul de reglementare politică a problemei transnistrene ar putea avea și costuri de reputație.
„Desigur, riscurile politice privind procesul de reglementare există, dar acesta este un proces politic obiectiv. Dacă ne-ar fi teamă de aceasta, am avea un alt comportament. Noi am venit în politică pentru a ne asuma responsabilitatea, inclusiv deciziile nepopulare. Nu ne ținem de fotolii. Pentru noi contează rezultatul”, a spus Popșoi.

În același timp, deputatul promite că va ține cont de critica obiectivă.

La fel ca și alți reprezentanți ai guvernării, Popșoi mizează pe faptul că problema transnistreană va fi una dintre viitoarele subiecte pentru negocierile pașnice care vor urma după terminarea războiului ruso-ucrainean. „Aceasta nu este doar speranța noastră, este și poziția președintelui Zelenski. Aici, mă refer la deschiderea și interesul Ucrainei în soluționarea conflictului, dar și cât de mult a înțeles Ucraina pentru sine importanța acestui subiect”, adaugă Popșoi.

Lipsa unui consens în partidul de la guvernare în chestiunile ce țin de reglementarea transnistreană se răsfrânge și asupra politicii guvernării actuale de la Chișinău. Cu o mână, Chișinăul continuă să achiziționeze energie electrică de la MGRES, prelungind, prin devierea de la propriile reguli, autorizația de activitate a Uzinei metalurgice de la Râbnița. Cu altă mână, aprobă amendamente la legislația penală, care prevede sancțiuni pentru finanțarea separatismului.

Ucraina va decide pentru noi?

Interlocutorii NM din rândul experților nu împărtășesc opinia precum că soluția problemei transnistrene va veni de la sine după războiul din Ucraina.

Potrivit afirmațiilor lui Vasilii Șova, la Chișinău s-a stabilit astăzi un punct de vedere despre faptul că până la terminarea războiului din Ucraina, noi nu vom putea examina un model anume de reglementare. Șova consideră că această atitudine este greșită, pentru că dacă Chișinăul nu va crea chiar acum premise pentru reglementare, atunci e posibil că nimeni nu se va gândi la Moldova în perioada post-conflict. „Pentru ca jucătorii externi să aibă o atitudine serioasă față de noi, inițiativa ar trebui să vină din partea reprezentanților guvernării, în primul rând, din partea parlamentului”, punctează Șova.

Serghei Sidorenko este de aceeași părere. Acesta susține că Kievul, în care Chișinăul își pune speranțele, este interesat în primul rând de excluderea pericolului războiului.
  • Serghei Sidorenko
    redactorul publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”)
    Cu o mare probabilitate, componenta militară va fi rezolvată – Grupul operativ al trupelor ruse va fi retras de acolo. Dar mai departe? Sunt foarte sceptic că problema soluționării politice a diferendului transnistrean va fi rezolvată în cadrul unui amplu pachet de acorduri. Va fi un pachet care poate oferi un vector soluției, dar nu va putea rezolva problema politicii de stat a Moldovei”, susține Sidorenko.

Ce-i de făcut?


prezența militară a rusiei
E greu de imaginat că problema contingentului militar rus, care se află în stânga Nistrului în pofida Constituției, poate fi soluționată până la terminarea războiului ruso-ucrainean. Chiar și ținând cont de faptul că pentru retragerea contingentului rus din regiunea transnistreană sunt suficiente 1-2 microbuze. Se au în vedere ofițerii Grupului operativ al trupelor ruse (GOTR) detașați din Rusia, pentru că cea mai mare parte a ostașilor de acolo sunt localnici. Există problema retragerii și utilizării munițiilor din Cobasna. În plus, în cazul retragerii GOTR, va apărea problema privind asigurarea activității misiunii de menținere a păcii.

Dar Vasilii Șova este sigur că și în condițiile actuale, putem încerca să rezolvăm cel puțin parțial această problemă.
„Chișinăul ar putea chiar și acum să propună Moscovei ca Armata Națională să participe la paza depozitelor de la Cobasna. Până la finalizarea utilizării. Cei de la Moscova înțeleg tare bine că aceste depozite prezintă interes pentru cei care ar putea destabiliza situația”, susține Șova.
În viitor, o soluție revoluționară ar putea fi reducerea semnificativă a misiunii de menținere a păcii și transferul acesteia de la regimul de patrulare permanent la cel provizoriu, ca primă etapă a transformării. Astfel de propuneri ar putea stabili vectorul potrivit pentru soluționarea problemei. În acest caz, următoarea etapă ar putea fi retragerea misiunii de menținere a păcii din regiunea transnistreană.

FORMATUL
Chiar și în cazul în care se va constata un progres semnificativ în reglementarea transnistreană, astăzi nu prea este clar, în ce format ar putea fi consolidate potențialele acorduri inovatoare.

La Moscova și la Tiraspol încă se insistă asupra menținerii formatului „5+2” ca principală platformă de negocieri în privința regiunii transnistrene. Nici cei de la Chișinău nu renunță la ea.
Întrevederea ambasadorului Rusiei în Moldova Oleg Vasnețov cu vicepremierul pentru reintegrare Oleg Serebrean

Foto: moldova.mid.ru
La ultima întrevedere a vicepremierului Serebrean cu ambasadorul Rusiei, dacă e să credem serviciului de presă al celui din urmă, „interlocutorii au remarcat importanța menținerii formatului „5+2” în calitate de platformă multilaterală pentru un dialog fără alternative”.

Și Vasile Șova susține că în formatul „5+2” sunt încadrați toți jucătorii care, într-un fel sau altul, sunt interesați de ceea ce se întâmplă în Moldova.

Ucraina se declară acum împotriva continuării negocierilor în acest format. Cel puțin în perioada conflictului militar, Kievul nu vede pentru sine o oportunitate de a participa în formatul „5+2”, unde Rusia și Ucraina au același statut de mediatori. La sfârșitul lunii decembrie 2022, Volodimir Zelenski l-a demis pe reprezentantul special al Ucrainei pentru reglementarea transnistreană și a lăsat vacantă această funcție.

Potrivit afirmațiilor lui Serghei Sidorenko, e prea puțin probabil că Ucraina va accepta vreodată să reia negocierile „5+2”, pentru că Rusia are acolo „un statul fals de mediator”.
„Nu-mi pot imagina – din partea comunității de experți și, sper, a diplomației – reluarea formatului „5+2”. Trebuie să ne împăcăm cu ideea că negocierile se vor desfășura prin altă metodă”, susține Sidorenko.
Este și aceasta o problemă, pentru că anume declararea FR ca parte a conflictului și nu ca mediator în soluționarea acestuia, care a fost pronunțată de Ucraina și de participanții occidentali la negocierile în formatul Normandia pentru Donbass, a servit pentru Moscova un motiv formal pentru a renunța la negocieri.

statutul transnistriei

Foto: NewsMaker
Dacă problema prezenței militare ilegale pe teritoriul Republicii Moldova poate fi rezolvată definitiv cu ajutorul partenerilor externi ai țării noastre, și dacă aceasta chiar poate fi soluționată la viitoarele negocieri de pace, atunci chestiunea privind statutul regiunii transnistrene și a politicii post-conflict a Republicii Moldova este „o temă pe acasă” pe care trebuie s-o îndeplinească Chișinăul.

Vasilii Șova consideră că sarcina principală pentru elaborarea unor abordări politice ale reglementării ar trebui să revină clasei politice: parlament, guvern, președinte, toate partidele politice – parlamentare și neparlamentare. El crede că grație participării celor mai diferiți jucători politici, în țară se va reuși formarea unui larg consens politic, așa cum a fost în anul 2005, când parlamentul a votat unanim Legea „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)”.
„Parlamentul ar putea iniția revenirea procesului de reglementare transnistreană pe agenda internațională. Aceasta lipsește astăzi, dar chiar dacă și există, nu e deloc vizibilă”, menționează Șova.
Potrivit afirmațiilor lui Șova, există deja un consens prealabil la nivel internațional. Este vorba despre declarațiile adoptate la ședințele miniștrilor afacerilor externe ai OSCE. În acestea sunt menționate:
suveranitatea, independența, frontierele Moldovei recunoscute la nivel internațional
statutul special pentru regiunea transnistreană
garanțiile sociale, politice, economice pentru populația din regiune
garanțiile dezvoltării durabile post-conflict pentru Moldova
În opinia lui Vasilii Șova, bazându-se pe aceste puncte și pe legea din anul 2005, parlamentul ar putea adopta un apel către organizațiile internaționale cu o solicitare de asistență în procesul de negocieri și de reglementare pașnică, precum și pentru a înființa un fond de asistență pentru reconstrucția post-conflict a Republicii Moldova. „Este ceea ce trebuie de făcut anume acum, când, cu mare regret, alături de noi are loc acest conflict sângeros. Înțelegem că doar noi înșine putem întreprinde niște pași care vor atrage atenția partenerilor”, menționează Șova.

Expertul mai spune că nu înțelege, care este scopul includerii în Codul penal a sancțiunilor pentru separatism anume acum, menționând că o asemenea răspundere ar trebui să fie aplicată în perioada post-conflict.
„Cei mai mulți funcționari trebuie să primească garanții de drept în cadrul reglementării. Oamenii trebuie să înțeleagă că sunt protejați. Iar orice acțiuni din perioada post-conflict în vederea promovării ideilor separatiste trebuie să fie suprimate cu strictețe”, mai spune Șova.
Pe lângă statutul funcționarilor din regiunea transnistreană în cadrul determinării modelului de reglementare și a statutului regiunii, există niște puncte greu de realizat, cum ar fi problema lingvistică, sistemul justiției în tranziție și delimitarea competențelor între autoritățile centrale și cele regionale. În opinia interlocutorilor NM, cu siguranță, acestea nu vor fi soluționate la viitoarele mari negocieri de pace după războiul ruso-ucrainean.

Cine va plăti pentru reintegrare?

Reintegrarea regiunii transnistrene în spațiul economic și de drept al Republicii Moldova va necesita mijloace financiare considerabile. Acum, economia regiunii se ține pe livrările de gaze naturale practic gratuite din Rusia. Evident, imediat ce regiunea va păși pe calea reintegrării, gazele naturale gratuite în regiunea transnistreană vor înceta să mai vină.
Doar costul actual al gazelor naturale la actualele prețuri de piață este evaluat la
  • $1,5 miliarde

    anual

Ba mai mult, în regiunea transnistreană nu există un sistem al asigurărilor în medicină, nu au fost realizate cele mai importante reforme fiscale – de exemplu, în regiune nu se percepe TVA. Salariile bugetarilor sunt acum vizibil mai mici decât în Moldova din dreapta Nistrului.

Cu toate acestea, experții și politicienii nu sunt lipsiți de optimism în privința acestei părți a problemei referitoare la reglementarea transnistreană. „Da, încasările financiare vor trebui să fie considerabile. Știm acest lucru din exemplul Germaniei de Est, dar oricum, regiunea transnistreană nu este RDG, proporțiile sunt un pic altfel. Luând în calcul experiența noastră din ultimul an și faptul, cât de deschiși și generoși au fost partenerii noștri, cred că această situație va fi înțeleasă. Presupun că va fi și o dorință enormă de a ajuta, doar să fie succese politice”, susține Mihai Popșoi.

Deputatul vede o posibilă problemă în plan politic. Potrivit afirmațiilor sale, unii cetățeni ai Moldovei nu vor fi încântați când malul drept va subvenționa regiunea transnistreană.
„Este un proces politic firesc, va trebui să lucrăm cu cetățenii, să demonstrăm, ce vor câștiga oamenii grație reintegrării. Chiar și fără a ține cont de potențialul economic al regiunii transnistrene, soluționarea conflictului poate deveni un motiv pentru un flux de investiții străine. Este avantajul care depășește orice costuri”, adaugă Popșoi.
Potrivit afirmațiilor expertului economic Veaceslav Ioniță, oricum, va trebui finanțată perioada de tranziție pentru integrarea regiunii, care va avea o durată de la cinci până la zece ani.

Expertul susține că pentru ca subvenționarea regiunii din stânga Nistrului să nu se facă în defavoarea dezvoltării întregii Moldove și să nu provoace critici din partea populației din dreapta Nistrului, va fi necesar un fel de „Plan Marshall” pentru toată Moldova, care va permite și finanțarea reintegrării, și asigurarea investițiilor pentru dezvoltarea țării în ansamblu.

Veaceslav Ioniță
expert economic
„Aceasta înseamnă de la 5 până la 10% din PIB-ul Moldovei anual. De notat că două treimi din această sumă ar fi direcționate spre dezvoltarea infrastructurii de pe malul drept. Aceste fonduri sunt necesare pentru ca Moldova să ajungă la nivelul minim de dezvoltare și calitate a vieții pentru statele UE”, susține Ioniță.
Vasilii Șova remarcă faptul că negociatorii au înțeles deja de mult timp că reintegrarea Moldovei ar trebui să fie susținută financiar din fonduri special create în acest scop.
„Din anii 1997-1998, la negocieri a fost mereu prezentă ideea că aprobarea modelului de reglementare va include o prevedere pentru crearea unui fond de dezvoltare post-conflict. E clar că este necesară asistența internațională pentru ca populația să înțeleagă că soluționarea conflictului constă în îmbunătățirea calității vieții, în special în primii ani de dezvoltare post-conflict”, afirmă Șova.
Potrivit afirmațiilor sale, procesele economice de pe ambele maluri ale Nistrului ar putea să se comaseze destul de lejer într-un singur organism – grație faptului că, de facto, spațiul vamal comun al Moldovei a fost deja restaurat, dar și grație măsurilor întreprinse în anii 2000 pentru integrarea economică a întreprinderilor din regiunea transnistreană.

În loc de încheiere

Nici politicienii, nici experții nu se îndoiesc de faptul că, contextul regional în jurul reglementării transnistrene se schimbă rapid. Dar oare această conștientizare este suficientă pentru ca cei care iau decizii la Chișinău să aibă voință politică și curajul de a profita de oportunitățile respective?

Serghei Sidorenko spune că nu pare ca Maia Sandu sau echipa șefei statului să înțeleagă, cum trebuie să acționeze în noile condiții.
„Am impresia că autoritățile moldovenești au lăsat ca totul să-și urmeze cursul, la fel ca și în deceniile precedente. Maia Sandu are destul de puțin timp. Setul de oportunități este foarte mic, se poate închide foarte rapid”, spune Sidorenko.
Despre același lucru amintește și Vasilii Șova. Și-i propune Chișinăului să reia inițiativa.
„E mai bine să participi activ și să identifici o perspectivă comună pentru o soluție, chiar dacă este cu unele pierderi politice pentru tine însuți, decât să aștepți ca cineva să-ți aducă ceva cu care ești de acord”, susține Șova.
Șova mai afirmă că există probabilitatea că dacă cei de la Chișinău vor aștepta o tranzacție mare, rezultatele ar putea fi de așa gen că viitoarele alegeri pur și simplu îi vor alunga și pe cei care comandă la Chișinău, și pe cei care se află la putere la Tiraspol.

Serghei Sidorenko mai spune că președintele Maia Sandu, în opinia sa, nu conștientizează faptul că soluționarea conflictului transnistrean ar fi putut deveni realizarea cea mai importantă în cariera sa politică.
  • Serghei Sidorenko
    redactorul publicației ucrainene «Европейская правда» („Adevărul European”)
    „Îmi este greu să-mi imaginez, ce aș fi făcut în locul Maiei Sandu. Cine (din echipa sa) se ocupă de problema reglementării transnistrene? Nimeni. Cu toată dragostea mea față de ea, sunt nevoit să constat că nu-i ajunge maturitate politică pentru a înțelege că există o asemenea chestie ca legacy (engl. – moștenire). Ea va fi președinte de țară un mandat sau două mandate. Ce va rămâne în calitate de legacy? Nu l-a închis pe Plahotniuc și nici nu-l va închide. Nici Șor nu va veni. Acești „șor-iști” mărunți nu înseamnă legacy. Iar legacy înseamnă să devii persoana care a reîntregit țara”, spune jurnalistul.