S-a născut în penitenciar, a locuit la internat, a fost nevoit să trăiască timp de 5 ani la Autogara de Nord din Chișinău și a îndurat clipe foarte grele. Este povestea de viață a lui Valeriu Căldăraru, în vârstă de 28 de ani, care luptă pentru a construi un viitor mai bun, nu pentru el, ci pentru cei 3 copii ai săi și, în același timp, continuă să-și caute mama. Într-un interviu pentru jurnalistul Adrian Prodan, bărbatul a povestit despre momentele dificile prin care a trecut, încercările de a o găsi pe cea care i-a dat viață și familia sa.
Valeriu s-a născut în penitenciarul Rusca, care este amplasat în raionul Hîncești. Timp de 3 luni de la naștere a locuit în închisoare alături de mama sa, pentru că aceasta îl alăpta. Ulterior, acesta a fost trimis la o casă de copii din Chișinău.
Până la 9 ani, Valeriu a fost transferat la internatele din localitățile Carpineni, Hîncești și Visoca. La școala internat din Visoca a locuit până a atins vârsta majoratului.
Valeriu a relatat că viața sa la Visoca nu a fost plăcută.
„Își băteau joc de noi. (…) Ne ciupeau, ne luau cheia de la ușă, ne făceau vânătăi, nu puneau la calul bălan, ne băteau cu „varga”. Pe mine de multe ori m-au legat pentru că voiam să fug de la școală. M-au legat de un calorifer. Lângă banca mea era un calorifer și m-au legat acolo. Și stăteam acolo 1-2 ore, până ce nu mă linișteam”, a spus el.
La 18 ani, Valeriu a absolvit școala internat și plănuia să își continuie studiile în Chișinău. Totuși, într-una din zile, directoarea internatului, prin înșelăciune, l-a trimis pe acesta la o stână de oi.
„Doamna Nelea, mi-a spus: „Valerică, pregătește-te, pentru că amuș trebuie să te duci”. M-am dus și mi-a dat o sacoșă cu haine, documentele și banii nu mi ia dat. Trebuia să-mi dea 5 000 de lei, asta la orice copil care termină școala. Nu mi i-a dat mie în mână. A venit o mașină și omul ăla m-a mințit. Mi-a zis: „Hai Valerică, urcă-te că plouă”. Și eu așa fericit mi-am luat rămas bun de la educatoare, copii. Și m-am pus în mașină și am adormit. Și când m-am trezit peste vreo 1-2 ore, m-am trezit pe un deal mare. I-am spus: „Dl. Ulbin, unde sunt acum?”. „O lună, două, o să lucrezi aici la stâna cu oi, până noi o să-ți găsim unde să înveți””, a povestit el.
Astfel, Valeriu a rămas să muncească la stâna de oi la care fusese adus, însă nu pentru mult timp. În scurta vreme cât a lucrat acolo, acesta a fost bătut de bărbatul care-l răpise și a trăit în condiții care nu-i prieau.
„Eu nu eram deprins să dorm în duhoarea aia. Eu eram altfel, eram om educat. Nu eram pentru cioban la oi. I-am spus: „Eu nu vreau să lucrez la dvs., vreau să învâț, să-mi fac un viitor”, a spus el.
După două zile, la ora 04:00, Valeriu a fugit de la stâna cu oi și s-a întors la școala internat din Visoca. A ajuns acolo cu mașini de ocazie, întrucât n-avea niciun ban.
Bărbatul a relatat că, odată ajuns la școala internat, a întrebat-o pe directoare de ce l-a dat acelei persoane, însă aceasta a refuzat să-i dea un răspuns. Valeriu i-a cerut actele sale de identitate și cei 5 000 de lei. Acesta a abordat-o pe femeie circa o lună pentru a o convinge să-i dea banii, însă ea a refuzat. Într-un final, Valeriu a plecat la Chișinău doar cu actele, ajungând acolo, la fel, cu mașini de ocazie.
În capitală, Valeriu a locuit timp de 5 ani într-o gheretă de la Autogara Nord. Acesta a spălat autobuze și microbuze, lucru pentru care oamenii îl remunerau cu bani, haine și mâncare.
A trecut prin clipe greu de imaginat în tot acest timp.
„A fost că am mâncat pâine de pe jos, am băut apă din băltoacă, muream de foame și stomacul mă durea. Au fost foarte multe situații. Și prin ploaie, și iarna mă alungau de la Gara de Nord. Venea Poliția și mă alunga”, a povestit el.
În ciuda greutăților prin care trecea, Valeriu a continuat să-și caute mama în toată această perioadă. Acesta a fost la penitenciarul Rusca, unde i s-a confirmat că, într-adevăr, femeia și-a ispășit pedeapsa acolo, însă fusese eliberată deja. Mai mult, Valeriu a aflat că ea nu a fost deținută pentru că l-ar fi omorât pe tatăl său, iar informația pe care o primise, anterior, la internat, era falsă.
În continuare, Valeriu a căutat-o în satul ei de baștină – Lăpușna – însă nici acolo nu a găsit-o. Ulterior, a fost la Comrat, Vatra și Ghidighici, localități unde aflase că mama sa a locuit. Totuși, nici de această dată eforturile nu s-au încununat cu succes.
Chiar dacă nici până în ziua de astăzi nu și-a găsit mama, care se numește Polina Căldăraru, Valeriu continuă să o caute. Acesta a relatat că vrea neapărat să o întâlnească.
Întrebat ce i-ar spune mamei sale dacă aceasta i-ar privi interviul, Valeriu, cu tremur în glas, a spus: „Că o iubesc. Să știe că o caut și vreau s-o găsesc. Și să vadă că am are nepoței, să vadă cum m-am arangat. N-am nevoie de ajutor, pur și simplu vreau să te cuprind și să-ți mulțumesc că mi-ai dat viață”.
În prezent, Valeriu este căsătorit. Cu soția sa, care se numește Natalia, a făcut cunoștință pe o rețea de socializare pe vremea când locuia la Autogara Nord. Cuplul are 3 copii – două fete și un băiat. Familia locuiește într-un cămin, în sectorul Rîșcani din capitală.
Valeriu a spus că muncește pentru a le oferi copiilor săi o copilărie mai bună decât a avut el. Bărbatul a relatat că lucrează cu ziua în capitală, la Taxi Blues și serviciul de curierat Glovo. Programul de lucru i se începe la 08:00 și se termină la 02:00 – 03:00 noaptea. La sfârșitul fiecărei zile de muncă acesta primește câte 400 de lei.
Bărbatul a menționat că, în prezent, situația financiară din familie este grea, întrucât el este singurul care lucrează, pentru că soția sa stă acasă cu băiețelul lor, care are doar 6 luni.
Familia achită, lunar, câte 2 000 de lei pentru camera de cămin în care locuiesc și circa 700 de lei pentru facturile pentru utilități. În timpul iernii, totuși, suma crește până la 6 000 de lei, a spus bărbatul.
Valeriu a povestit că, recent, nu a avut bani pentru a plăti căminul și a fost alungat de acolo, împreună cu Natalia și cei 3 copii ai lor. Acesta a povestit că au fost nevoți să trăiască la Autogara Nord timp de 3 zile.
„Am trăit trei zile la Gara de Nord, cu copiii am stat. M-am dus la lucru și am împrumutat 4 000 de lei. M-am pus în genunchi și le-am spus: „Dați-mi 4 000 de lei fiindcă noi suntem la Gara de Nord, dacă nu vine Poliția și ne ia copiii”. Și m-am împrumutat cu 4 000 de lei, am venit aici și i-am dat și ne-am mutat înapoi”, a menționat el.
Chiar dacă se confruntă cu greutăți, Valeriu a declarat că va face tot posibilul pentru a le asigura copiilor săi viitorul pe care și-l vor dori.
„Pentru mine, copii sunt comoara mea. (…) Am să le dau tot ce ține de părinți. Bani, dragoste, credință, încredere, apărare. Am să le dau tot la copii. Ajutorul cel mai mare am să le dau”, a spus acesta.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
