Turul întâi al alegerilor prezidențiale a devenit memorabil nu prin programele candidaților, nu prin creativitatea campaniilor electorale și nici prin rezultatele sale, ci mai întâi de toate prin divizarea de către politicieni a alegătorilor în „ai noștri” și „străini”. În timpul alegerilor de la 1 noiembrie, un grup de veterani ai războiului de pe Nistru, împreună cu Igor Grosu, vicepreședintele Partidului PAS, a blocat drumul care unește orașul Bender, teritoriu controlat de autoritățile transnistrene și satul moldovenesc Varnița, unde a fost deschisă o secție de votare pentru transnistreni.
Esența pretențiilor combatanților neprietenoși se rezumă la un singur lucru: cetățenii din Transnistria sunt duși la secțiile de votare în mod organizat și voturile lor sunt cumpărate. Combatanții și politicienii de dreapta au hotărât că au dreptul să decidă, cine poate trece și cine – nu, cine poate beneficia de dreptul său constituțional de a participa la alegeri și cine – nu.
Ce nu a fost în regulă cu blocarea drumurilor? În primul rând, este ilegal, pentru că orice cetățean al țării, indiferent de viziunile sale politice, are dreptul să participe la alegeri. În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta ideea de „combatere a transportului organizat și a mituirii”, trebuie să recunoaștem că metoda demonstrată la 1 noiembrie este ineficientă. Întrucât chiar dacă am presupune că transportul organizat a existat, este ireal să rezolvăm astfel această problemă. Pentru participarea la votare a locuitorilor din Transnistria s-au deschis 42 de secții. Și văzând că accesul la o secție a fost blocat, oamenii puteau fi duși, fără probleme, la o altă secție. De exemplu, secțiile cele mai apropiate de cea din Varnița se aflau la doar câțiva kilometri. Dar și spre secția de la Varnița se putea ajunge pe alt drum. De aceea maximum ce au reușit să obțină combatanții și Grosu a fost să strice buna dispoziție și planurile câtorva zeci sau sute de transnistreni.
Apropo, transportarea cu autoturismele care au capacitatea mai mică de opt locuri nu este interzisă. Cumpărarea voturilor este ilegală, desigur, dar în afară de niște declarații ale unor persoane în înregistrări video publicate pe internet, eu nu am văzut deocamdată dovezi reale.
Acum, despre altceva. De mai mulți ani deja, în loc să încerce să înțeleagă locuitorii din Transnistria, să lucreze cu ei, să includă în programele lor capitole referitoare la Transnistria, politicienii aleg calea cea mai ușoară – pur și simplu despart transnistrenii de participarea la procesele electorale și la viața politică a Moldovei.
Când eu și colegii mei adresăm întrebări politicienilor, de ce ei nu lucrează cu locuitorii din Transnistria, răspunsul este mereu același: „Noi nu avem acces acolo”. Un politician din blocul ACUM – inexistent deja, mi-a spus că există „liste de oprire”, că politicienii din Moldova nu pot ajunge în Transnistria etc. Dar odată, unul dintre deputații din același bloc mi-a scris un sms că se află în Transnistria, că acolo e slab semnalul de telefonie și că va putea răspunde mai târziu la întrebările mele.
Da, acum, în timpul epidemiei, dacă nu ești cetățean al Transnistriei, este extrem de dificil să ajungi acolo. Dar cine i-a împiedicat să meargă încolo mai devreme? Ei nu vorbesc despre agitație, distribuire de foi volante, întâlniri cu alegătorii ș.a. Dar să meargă pur și simplu, să vadă cum trăiesc oamenii de acolo, cu ce probleme se confruntă, ce-și doresc, care le sunt aspirațiile.
Da, cetățenilor Moldovei care trăiesc în stânga Nistrului, nu le este atât de interesant ceea ce se întâmplă pe malul drept și ei au alte așteptări de la politicienii din Moldova. Dar ei au multe probleme ce țin de tratamentul în dreapta Nistrului, învățământ, circulație etc., care ar putea fi soluționate și de către politicienii de la Chișinău.
Dar astăzi este posibilă implicarea transnistrenilor în procesul electoral, chiar dacă hotarul administrativ este închis. Pentru că noi trăim în anul 2020, într-o perioadă în care oamenii tot mai puțin privesc televizorul și ascultă radioul și obțin tot mai multe informații de pe internet, rețelele sociale, mesagerii și Youtube. Organizarea unei campanii electorale pentru transnistreni pe internet și expedierea ei prin rețelele sociale și canalele de mesagerii, către publicul țintă, ar putea fi o sarcină dificilă, dar destul de realizabilă. Dar pentru aceasta, e nevoie de dorință. Se pare că o asemenea dorință nu există.
În schimb, în actuala campanie electorală, politicienii au decis nu numai să ignore alegătorii transnistreni, dar, cu câteva zile înainte de alegeri, să-i intimideze prin intermediul combatanților și să blocheze drumul în ziua alegerilor. Iar după aceasta, răspunzând la întrebările jurnaliștilor, să spună: „Nu, noi nu suntem împotriva participării la vot a locuitorilor din Transnistria, dar…”. Oare politicienii nu-și dau seama că toate acestea dezbină și mai mult cele două maluri ale Nistrului?
P.S. Rezultatele alegerilor din Transnistria nu au fost corelate cu declarațiile politicienilor de dreapta. În această regiune, tradițional pro-rusă, președintele în exercițiu Igor Dodon a acumulat 74% dintre voturi, iar pe locul doi a fost candidata pro-europeană Maia Sandu, cu 14%. Rezultatul lui Sandu în Transnistria a fost mai mare decât în Găgăuzia și în unele raioane din nordul țării, regiuni tradițional de stânga, unde, cu părere de bine, nimănui dintre politicieni nu i-a trecut prin cap să împiedice dreptul constituțional al cetățenilor de a participa la alegeri.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
