Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate au ajuns la putere în Moldova în urma unei manevre politice ce le-a adus voturile alegătorilor care anterior niciodată nu au susținut candidații de dreapta. Doi ani mai târziu, PAS și-a modificat tactica, iar mesajul politic a devenit mai grosolan. Partidul de guvernare și liderul său neformal au profitat de prăbușirea vectorului pro-rus și mizează din nou pe geopolitică, alungând sârguincios toți concurenții de lângă steagul european pe care și l-au însușit. De ce această tactică nu ajută la consolidarea oamenilor în jurul ideii europene, leagă și mai mult popularitatea aderării la UE de succesele guvernării și consolidează poziția forțelor anti europene, aflați dintr-un editorial NM semnat de Evgheni Ceban.
Cum a început totul
Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a reușit să facă în 2021 ceea ce nu a reușit niciun partid de dreapta din Moldova: s-a debarasat de rețetele simple ale politicii moldovenești așa ca atragerea adepților în jurul unei idei de identitate, alegerii geopolitice și opunerii unui inamic comun de pe intern sau extern.
S-a înarmat cu un mesaj de unificare și satisfăcând cele mai diverse solicitări, PAS a obținut majoritatea absolută a voturilor și mandatelor din Parlament.
PAS a reușit o performanță: să convingă un număr impunător de alegători de centru sau de stânga să îi voteze la alegeri. Aceștia au fost ademeniți cu promisiunea că PAS va avea o politică externă echilibrată, iar relațiile cu Federația Rusă vor fi păstrate.
Imediat după alegeri, PAS a depus eforturi pentru a respecta promisiunea privind abordarea pragmatică în ceea ce privește politica externă și să mențină relații bune cu Rusia. În august 2021, Dmitri Kozak a efectuat o vizită în Republica Moldova. Chiar și după declanșarea crizei gazelor, Igor Grosu menționa importanța CSI, iar ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu, Popescu s-a întâlnit la Moscova cu Serghei Lavrov.
Dar Rusia a declanșat războiul.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a privat Moldova și autoritățile de la Chișinău de dreptul de a alege. Moldova a condamnat, pe bună dreptate, agresiunea din Ucraina, a depus cerere și a obținut statutul de țară candidat pentru aderarea la UE.
După declanșarea războiului, autoritățile au depus eforturi substanțiale pentru a menține liniștea și pacea în țară.
Un an mai târziu, retorica puterii a devenit mult mai hotărâtă și mai dură. Chișinăul a aderat la sancțiunile impuse de UE, se pregătește să se retragă din CSI și se străduiește să susțină prioritățile politicii externe ale Uniunii Europene.
Toate acțiunile privind politica externă sunt justificate pe deplin și au drept scop să ajute Moldova să intre pe ușa deschisă de UE.
Moldova nu mai are șanse să obțină beneficii din oscilațiile sale geopolitice, neutralitate și încercările de a construi un pod între părțile lumii. Moldova este acum ca un filtru pentru Europa, deocamdată vulnerabilă la intrigile regimurilor neprietenoase, dar poziționată bine în spațiul european comun. Încercarea de a se împotrivi acestui curs nu va aduce niciun fel de beneficii țării.
Problema constă în faptul că Moldova nu se schimbă atât de repede ca lumea din jurul ei. Nici structurile de stat nu sunt capabile în termene restrânse să transforme Moldova într-o țară europeană, nici cetățenii ei nu se pot adapta atât de rapid schimbărilor. Această diferență de ritm dezechilibrează țara.
Dar ce avem pe intern?
Războiul din Ucraina nu a generat o creștere semnificativă a adepților integrării în UE. Da, aceștia constituie majoritatea: potrivit diferitor surse, în jur de 55-60%. Dar asta nu constituie o premieră pentru Moldova. La mijlocul anilor 2000, ideea integrării în UE era susținută de peste 70% dintre respondenți.
Chiar și așa, nivelul actual de susținere a ideii de integrare în UE este de1,5 ori mai mare decât ratingul Maiei Sandu și de două ori mai mare decât ratingul PAS.
Nivelul de susținerea al proiectelor de integrare în spațiul post sovietic, s-a prăbușit după război de la 40-50% la 20-25%.
Anume acest fapt stă la baza calculelor politice ale echipei Maiei Sandu. Dacă e să fim succinți, acesta poate fi descris prin parafrazarea poeziei lui Maiakovski: când spunem „Sandu”- subînțelegem „integrarea europeană”, când spunem „integrare europeană”-subînțelegem „Sandu”.
Această asociere lucrează în două direcții. În cazul în care lucrurile în țară nu vor merge atât de bine și ratingul puterii va scădea, atunci și ratingul integrării în UE ar putea coborî. Acest lucru ne-a fost demonstrat clar de „Alianțele pentru Integrare Europeană”. Din cauza eșecurilor acestora, Moldova devenea tot mai puțin atractivă pentru UE.
Mitingul pro-european din PMAN, organizat la inițiativa Maiei Sandu în data de 21 mai, poate fi calificat drept o victorie a partidului de guvernare și a adepților integrării europene. Evenimentul le-a insuflat un pic de curaj, mai ales datorită numărului mare de susținători ai parcursului pro-european, care a mai diluat din eșecuri și efectul negativ al victoriei lui Ilan Șor în Găgăuzia. Dar Moldova este încă departe de sprijinul total și irevocabil al societății civile pentru direcția europeană.
Poate fi „Pactul de la Snagov” o soluție pentru Moldova?
Președinta și partidul de guvernare au renunțat conștient la versiunea moldovenească a „Pactului de la Snagov” – acord ce ar fi bătut în cuie un consens pro-european între politicienii moldoveni. Semnarea unui astfel de acord a fost propusă de edilul Capitalei și președintele MAN, Ion Ceban, dar și de alți actori politici. Documentul ar fi putut deveni o șansă de a-i scoate din cursă pe Dodon, Șor și alte forțe anti europene.
Dar guvernarea a refuzat să împartă alegătorii pro-europeni. Versiunea moldovenească a „Pactului de la Snagov” a fost sacrificată în mod deliberat intereselor politice personale.
În schimb, organizatorii mitingului pro-european au inclus în rezoluția finală a evenimentului cererea de a introduce în Constituție cursul european al Moldovei. Această solicitare declarativă ar urma să demonstreze că PAS este singurul gardian al drumului european.
Este aproape previzibil faptul că PAS va înregistra în scurt timp un proiect de lege pentru modificarea Constituției, care nu va fi susținut în Parlament din lipsă de voturi necesare în acest sens.
Exact așa au fost duși de nas alegătorii de către fostul lider al PDM, Vladimir Plahotniuc, și de către Igor Dodon.
”Suprimarea” noilor europeni
Fenomenul Ion Ceban, primar al Capitalei, și transformarea sa politică este un subiect aparte.
Ion Ceban a renunțat la calitatea de membru PSRM înainte de alegerile pentru funcția de primar al Capitalei. Cât a făcut parte din formațiune, Ceban s-a pronunțat în repetate rânduri împotriva integrării în UE și a susținut cursul eurasiatic al Moldovei. Pe perioada mandatului de primar, Ceban s-a distanțat de PSRM și în decembrie 2021 anunța despre înființarea formațiunii politice ”Mișcarea Alternativă Națională, iar în ianuarie 2023 a înregistrat-o.
Ion Ceban a condamnat, nu atât de ferm și de prompt ca PAS, războiul din Ucraina, omorurile din Bucia și a numit Federația Rusă stat agresor.
Ion Ceban a anunțat din start că partidul său va fi pro-european, iar la congresul de constituire al MAN a propus pentru prima dată public să fie semnată versiunea moldovenească a „Pactului de la Snagov”.
Îndemnul nu a fost văzut cu ochi buni de către alte partide pro-europene. Toate acestea, în frunte cu PAS, continuă să-l acuze de colaborare cu Moscova și nu cred în sinceritatea aspirațiilor sale europene.
Criticile au fost alimentate și de declarațiile Departamentului de Stat al SUA care a menționat subtil despre Ceban și MAN atunci când a vorbit despre sancționarea lui Plahotniuc, Șor și a unor agenți FSB.
Dreapta are două motive să nu-l creadă pe Ceban. Oponenții acestuia se îndoiesc de intențiile europene ale primarului după ce a ieșit la iveală legătura acestuia cu serviciile speciale rusești. Un argument ce îl defavorizează este și aflarea sa îndelungată într-un partid pro-rus.
Iar în altă ordine de idei, Ceban poate deveni un concurent serios pentru partidul de guvernare deoarece are șanse mari nu doar în Capitală, dar și în țară.
Datorită trecutului său comunist și socialist, beneficiilor acumulate pe perioada mandatului de primar și a declarațiilor pro-europene, Ceban poate atrage cel mai pestriț electorat.
Pentru PAS și Sandu acest fapt poate constitui o problemă, dar pentru consolidarea societății civile în jurul ideii de integrare europeană – un beneficiu. Ceban este singurul politician pro-european care este privit cu ochi buni de electoratul de stânga.
Ion Ceban este un exemplu de politician de stânga care a înțeles la timp cum trebuie să acționeze ca să supraviețuiască pe termen lung în politica moldovenească. El se străduiește să țină pasul cu schimbările care se produc în jurul Moldovei.
Este greu de crezut că acesta poate fi un proiect al serviciilor speciale rusești sau al unor tutori de la Kremlin. Ar fi prea subtil pentru ei. Nemaivorbind de riscul de a se întrece pe ei înșiși. Kremlinul susține în întreaga Europă forțele care luptă pentru distrugerea unității europene și nu invers.
Volens nolens, puterea transmite anumite mesaje susținătorilor împingându-l din barca pro-europeană pe Ceban și luptând stângaci și fără prea mari rezultate cu forțele pro-ruse.
Această divizare a populației în oameni buni cu fețe luminoase în cazul celor care au participat la mitingul pro-european și în participanți la protestele lui Șor au simțit-o și cei nemulțumiți de putere din regiuni, dar și cei care urmăresc evenimentele dintr-o parte. Unitatea europeană nu s-a produs în pofida eforturilor depuse de Maia Sandu în data de 21 mai. Și se pare că nimeni nici nu vrea să muncească pentru realizarea acestui obiectiv.
Cât de posibilă este o revanșă a pro-rușilor?
Încercarea de a uni în jurul său cetățenii cu viziuni pro-europene, lipsa unui dialog cu cealaltă parte a societăți, lupta ineficientă cu hoții din politica moldovenească oferă o mare șansă celorlalte forțe să-și ia revanșa.
Un exemplu elocvent în acest sens au fost alegerile bașcanului din UTA Găgăuzia. Găgăuzia este o regiune unică, nicăieri în Moldova nu mai există o concentrație atât de mare de populație pro-rusă. În baza acestui exemplu a devenit clar că nici autoritățile, nici alți pro-europeni nu au ce oferi alegătorilor care nu cred încă în avantajele integrării europene. Acești oameni îi susțin pe Dodon și Șor. Anume acești politicieni adună acum dividende din nemulțumirea din regiuni și se pregătesc pentru o nouă tentativă de a detrona guvernarea împreună cu vectorul său.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacției NM.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
