Secretarul american de stat Antony Blinken a refuzat să se întâlnească cu omologul său rus, Serghei Lavrov. Declarația a fost făcută în cadrul unei conferințe de presă, după discuțile cu ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, care a efectuat o vizită oficială la Casa Albă și s-a întâlnit inclusiv cu președintele SUA. „După invazia Rusiei în Ucraina nu mai văd sensul unei întâlniri”, a menționat Blinken. Și Casa Albă a anunțat că președintele american Joe Biden nu planifică vreo întâlnire cu Vladimir Putin.
Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a declarat că a refuzat că se întîlnească cu ministrul de Externe al Rusiei Serghei Lavrov. Acesta a menționat că una dintre condițiile întrevederii era „renunțarea Rusiei la invazia Ucrainei”, însă în acest moment SUA nu mai vede sensul întrevederii. Blinken a mai spus că și-a informat deja omologul despre decizie. Totuși, oficialul american a subliniat că SUA rămâne deschisă către relațiile diplomatice cu Rusia, dacă Moscova „va demonstra intenții serioase”.
Declarația a fost făcută după o întrevedere, la Washington, cu ministrul ucrainean de externe Dmitri Kuleba. Oficialul de la Kiev s-a întâlnit inclusiv cu președintele SUA, Joe Biden, deși liderul american are foarte rar întrevederi cu miniștri de externe, notează Evropeiskaya Pravda.
Ulterior, în cadrul unei conferințe de presă, secretarul de presă al Casei Albe Jen Psaki a declarat că, chiar dacă administrația americană nu închide ușa relațiilor diplomatice cu Rusia, o eventuală întrevedere dintre Biden și Putin nu este deocamdată luată în considerare, în pofida discuțiilor anterioare.
Amintim că, pe 22 februarie, Joe Biden a făcut o nouă adresare în contextul agresiunii Rusiei față de Ucraina și a anunțat un pachet de sancțiuni pentru faptul că Moscova a recunoscut independența regiunilor separatiste Donețk și Lugansk. Anterior, Casa Albă a calificat decizia Rusiei drept „invazie” în Ucraina.
Susținerea pentru PAS scade, dar alegătorii dezamăgiți nu se grăbesc să se îndrepte spre alte partide. Unii susțin în continuare partidul de guvernământ pentru că nu văd o alternativă, alții nu știu cu cine să voteze, iar o parte dintre ei ar putea să nu mai meargă deloc la vot. În același timp, aproape jumătate dintre locuitorii Republicii Moldova consideră că niciun partid nu le reprezintă interesele. Neîncrederea în politicieni nu apare din senin. Dar ce se întâmplă când dezamăgirea față de un partid se transformă în convingerea că toți politicienii sunt la fel și că votul nu va schimba nimic? NewsMaker a analizat cine ar putea beneficia de pe urma acestor atitudini, cum influențează ele alegerile și ce riscuri implică pentru parcursul european al țării.
PAS pierde alegători. Încotro se îndreaptă aceștia?
În decembrie 2025, la două luni după alegerile parlamentare, 30,6% dintre participanții la sondajul IMAS spuneau că ar vota pentru PAS. Susținerea pentru partid a scăzut la 20,6% în iulie 2026 și la 19,2% în noiembrie. Toate cele trei procente sunt calculate în raport cu numărul total de respondenți.
Scăderea susținerii pentru PAS era de așteptat, consideră sociologul Vasile Cantarji de la CBS Research. El o explică prin oboseala firească a alegătorilor față de un partid aflat la al doilea mandat la guvernare, dar și prin greșelile comise de PAS. Totuși, faptul că partidul de guvernământ pierde din susținere nu înseamnă însă că alegătorii săi trec imediat de partea adversarilor politici.
„Mecanismul standard este trecerea în categoriile celor nehotărâți și ale celor dezamăgiți. Adică se întâmplă foarte rar ca oamenii să treacă direct de la un partid la altul. Rareori (…) grupurile de alegători trec în cealaltă tabără, dacă pornim de la împărțirea clasică pentru Moldova între proeuropeni și cei care nu sunt proeuropeni sau între proruși și antiruși și așa mai departe”, explică Cantarji.
Alegătorii dezamăgiți trec mai întâi în rândul celor nehotărâți, spune sociologul. În funcție de circumstanțe, ei pot reveni la PAS, pot renunța să meargă la vot sau pot alege un alt partid, dacă apare o alternativă care să-i atragă. Deocamdată, în opinia lui Cantarji, pentru acești alegători nu există un nou „centru de atracție”.
Într-unul dintre studii, sociologii i-au întrebat pe respondenți dacă au votat pentru PAS la alegerile parlamentare din 2025 pentru că nu vedeau o alternativă. Aproximativ unul din patru dintre cei care au votat pentru partid a făcut această alegere tocmai din acest motiv, a declarat Vasile Cantarji pentru NM.
Analistul politic Ian Lisnevschi consideră că urmările unei asemenea dezamăgiri depășesc cu mult limitele ratingului unui singur partid. „Oamenii încep să fie dezamăgiți de politică în general. Adică nu doar de PAS în sine, ci și de clasa politică, de procesele politice. O parte trec în rândul celor nehotărâți, în speranța că poate va apărea ceva, iar o parte nu mai vor deloc să participe la procesele politice. Dar, de fapt, toate reformele, întreaga dezvoltare a statului sunt legate de activitatea politică a societății”.
În cel mai recent sondaj IMAS, prezentat pe 11 noiembrie, 24,1% dintre respondenți fie nu știau cu ce partid ar vota, fie nu au răspuns la întrebare. Alți 7,7% au spus că nu ar vota deloc. Din aceste date nu reiese câți dintre ei au susținut anterior PAS. Cifrele arată însă că o parte semnificativă a cetățenilor rămân nehotărâți sau nu intenționează să meargă la vot.
Și în rândul susținătorilor integrării europene crește ezitarea în privința partidului cu care ar vota, spune Cantarji. Sociologul amintește însă că mai este mult până la următoarele alegeri parlamentare.
„Toți politicienii sunt la fel”. Când se transformă neîncrederea în cinism?
Neîncrederea în politicieni se resimte cu mult dincolo de electoratul PAS. Potrivit Barometrului de Opinie Publică din septembrie, 61,3% dintre respondenți consideră că toți politicienii sau cei mai mulți dintre ei sunt corupți. Aproape jumătate (49,2%) spun că niciun partid din țară nu le reprezintă interesele. Doar 22,4% dintre cei chestionați au încredere în partidele politice.
Neîncrederea în politicieni nu este în sine neapărat o problemă. Alegătorii au dreptul să critice puterea pentru greșeli, promisiuni neîndeplinite și corupție, să ceară schimbări și să caute o alternativă. Dar una este să fii dezamăgit de un anumit partid și cu totul alta să ajungi la concluzia că toți politicienii sunt la fel, că nu există nicio alternativă și că nimic nu depinde de vot. În primul caz, nemulțumirea poate îndemna la schimbare, iar în al doilea, la renunțarea la participarea în politică.
Încrederea în instituțiile politice din Republica Moldova rămâne scăzută de mulți ani, spune sociologul Vasile Cantarji. Niveluri deosebit de scăzute de încredere se înregistrau încă de la mijlocul deceniului trecut, în timpul guvernării lui Vladimir Plahotniuc. De atunci, încrederea nu a crescut în mod susținut, iar partidele politice se numără în continuare printre instituțiile în care cetățenii au cea mai puțină încredere.
Lisnevschi consideră că societatea nu ar trebui să aibă încredere oarbă în politicieni. În opinia sa, cetățenii ar trebui să privească promisiunile cu ochi critici și să verifice dacă politicienii le pot îndeplini. Analistul susține că, în ultimii 10–20 de ani, partidele din Republica Moldova nu au venit cu propuneri fundamental noi, iar principala diferență dintre ele a rămas poziția față de parcursul european. În acest sens, conchide el, „politicienii sunt literalmente toți la fel”.
Neîncrederea în partide nu îi face însă neapărat pe alegători să renunțe la vot. Potrivit aceluiași Barometru, 88,9% dintre respondenți consideră importantă participarea cetățenilor la vot, iar 80,9% spun că ar merge cu siguranță la urne, dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminica viitoare. Totodată, 59% dintre cei chestionați nu consideră că alegerile din Republica Moldova sunt libere și corecte.
De aici rezultă un paradox. Mulți cetățeni nu au încredere în partidele politice și chiar se îndoiesc de corectitudinea alegerilor, dar consideră totuși că este necesar să voteze. Este o distincție importantă. Neîncrederea în politicieni nu înseamnă încă faptul că oamenii au încetat să creadă că pot influența situația prin alegeri.
Cât de limitată cred cetățenii că este influența lor asupra politicii reiese și din studiul Promo-LEX, realizat la începutul anului 2026. Potrivit studiului, 60,3% dintre respondenți sunt convinși că oameni ca ei pot influența deciziile importante la nivel național doar în mică măsură sau deloc.
Pentru o parte dintre cetățeni, neîncrederea este unul dintre motivele pentru care renunță să voteze. Dintre participanții la studiul Promo-LEX care au declarat că nu au votat la alegerile parlamentare din 2025, 12,9% au invocat neîncrederea în partide și politicieni, 10,1% au spus că votul lor oricum nu ar fi schimbat nimic, iar 9,2% au invocat lipsa de interes pentru politică. Motivul cel mai des invocat (24,1%) a fost însă absența din localitatea de domiciliu sau aflarea în străinătate în ziua votului.
Cum să câștigi alegerile pe seama dezamăgirii altora?
Convingerea că toți politicienii sunt la fel și că votul nu schimbă nimic poate fi la fel de avantajoasă pentru forțele politice ca sprijinul propriilor susținători. Pentru a slăbi un concurent, nu este neapărat nevoie să-i atragi alegătorii de partea ta. Este suficient ca o parte dintre acești oameni să fie dezamăgiți de partidul pe care îl susțineau înainte și să nu mai vină deloc la vot.
Mecanismul este destul de simplu. Dacă susținătorii unui partid participă activ la alegeri, iar alegătorii rivalilor săi rămân acasă, primul partid poate obține un procent mai mare de voturi chiar și fără să crească numărul susținătorilor săi. Într-o asemenea situație, avantajul nu îi revine neapărat celui care a convins mai mulți oameni. Uneori este suficient ca rivalii să nu reușească să-și mobilizeze propriii alegători.
Tocmai aici dezamăgirea se poate transforma într-un instrument politic. Convingerea că toate partidele sunt la fel de rele și că nu are rost să votezi poate reduce participarea la alegeri și poate influența rezultatul lor la fel de mult ca agitația electorală în favoarea unui anumit candidat.
Asupra acestei particularități a luptei politice atrage atenția Ian Lisnevschi. În opinia sa, partidele din Moldova lucrează insuficient cu cetățenii dezamăgiți, preferând să lupte pentru electoratul deja activ.
„Lupta se duce pentru a diviza electoratul adversarilor. Adică principalul nu este să-ți mărești electoratul, ci ca rivalul tău să și-l piardă pe al său”, susține analistul.
În plus, rivalitatea nu este doar între putere și opoziție. Se luptă între ele și partidele care se adresează acelorași grupuri de alegători. Lisnevschi îi dă ca exemplu pe socialiști și pe comuniști, care vizează același electorat. În opinia analistului, o asemenea concurență între partidele de opoziție contribuie și ea la dezamăgirea cetățenilor față de politică.
Vasile Cantarji, la rândul său, atrage atenția asupra legăturii dintre prezența la vot și rezultatele alegerilor. Potrivit lui, succesele forțelor politice proruse din Moldova au fost însoțite, în mod tradițional, de o prezență scăzută la vot. Totodată, printre cei care renunță să participe la alegeri din cauza dezamăgirii se numără, de regulă, susținători ai parcursului proeuropean.
PAS pierde din susținere. Dar ce se va întâmpla cu integrarea europeană?
Pentru Moldova, această problemă mai are o dimensiune. PAS a făcut din integrarea europeană tema centrală a programului său politic. Dar poate nemulțumirea față de rezultatele guvernării partidului să influențeze și atitudinea cetățenilor față de parcursul european în sine?
Ian Lisnevschi consideră că acest lucru se întâmplă deja. În opinia sa, dezamăgirea față de felul în care este condusă țara se extinde și asupra direcției de politică externă promovate de partidul de guvernământ. „Parcursul european este amenințat chiar acum”, susține analistul.
Lisnevschi vede o problemă aparte în lipsa unui alt partid politic care să pună același accent pe integrarea europeană ca PAS. Potrivit lui, opoziția practic nu lucrează pe direcția politicii externe, ceea ce înseamnă că alegătorilor proeuropeni le rămân puține posibilități de a găsi o alternativă politică.
Dar chiar dacă susținerea pentru parcursul european în sine nu va scădea, riscurile politice vor persista. Alegătorii pot susține în continuare integrarea europeană, dar pot fi dezamăgiți de PAS și pot renunța să participe la alegeri. Asupra unor asemenea consecințe atrage atenția Cantarji. În opinia sa, dezamăgirea alegătorilor proeuropeni poate aduce, în cele din urmă, la putere forțe politice care se pronunță deschis împotriva integrării europene.
Totuși, dezamăgirea față de PAS nu înseamnă neapărat renunțarea la parcursul european. Potrivit sondajului IMAS din noiembrie, 54% dintre respondenți s-au pronunțat pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Dintre toți respondenții, 20% au susținut aderarea cât mai curând posibil, iar 34% au susținut continuarea negocierilor și a pregătirilor, chiar dacă integrarea va dura mai mult. În același timp, doar 19,2% din totalul celor chestionați erau gata să voteze pentru PAS.
În sondajele Barometrului de Opinie Publică, realizate la comanda Institutului de Politici Publice (IPP), cifrele și dinamica sunt diferite. Dar și acolo nivelul de susținere pentru PAS este de aproximativ două ori mai mic decât susținerea pentru ideea aderării la UE.
Cu alte cuvinte, susținerea pentru integrarea europeană depășește cu mult electoratul partidului de guvernământ. Dar aici apare un alt risc. Ce se va întâmpla dacă o parte dintre susținătorii parcursului european, dezamăgiți de PAS și fără să găsească o alternativă politică, pur și simplu nu se vor prezenta la alegeri? Atunci raportul de forțe politice se poate schimba chiar și fără ca cetățenii să renunțe în masă la ideea integrării europene în sine.
Cum le redăm alegătorilor sentimentul că votul lor contează?
Încrederea alegătorilor cu greu poate fi recâștigată doar prin promisiuni electorale. Vasile Cantarji consideră că pentru aceasta este nevoie de un întreg ansamblu de măsuri, printre care o mai mare deschidere a autorităților, combaterea dezinformării și a corupției, îmbunătățirea calității vieții și a guvernării. Ian Lisnevschi, la rândul său, vorbește despre necesitatea unei strategii care să asigure țării creștere și stabilitate. El atrage atenția și asupra lipsei planificării pe termen lung în politica din Moldova.
Dar mai există o întrebare. În ce măsură pot cetățenii să influențeze deciziile politice și pe cei care le iau? Potrivit Barometrului de Opinie Publică din septembrie, 68,8% dintre respondenți consideră că Parlamentul nu ține cont de opinia cetățenilor atunci când ia decizii.
Una dintre sursele dezamăgirii este sentimentul că prea puține lucruri depind de alegător chiar și după ce acesta se prezintă la alegeri. Căci, votând pentru un partid, alegătorul îi transmite, de fapt, conducerii acestuia dreptul de a decide cine anume îl va reprezenta în Parlament. Dar în unele țări europene, alegătorilor li se oferă mai multe posibilități de a influența componența Parlamentului, fără a renunța la susținerea partidului ales.
În prezent, la alegerile parlamentare din Republica Moldova, alegătorii votează pentru liste de partid închise, iar candidații primesc mandate în ordinea stabilită dinainte de partid. În Finlanda și Polonia, în schimb, votul pentru un candidat se adaugă și la totalul de voturi al listei partidului său, iar repartizarea mandatelor în cadrul listei depinde de numărul de voturi obținute de fiecare candidat.
În Germania, alegătorii pot influența ordinea candidaților pe listele de partid la alegerile parlamentare din trei dintre cele 16 landuri federale: Bavaria, Bremen și Hamburg. De exemplu, la Hamburg, în 2025, 26 dintre cele 50 de mandate pe liste au fost repartizate în funcție de voturile obținute de candidați. Astfel, în Parlament a intrat, de exemplu, Irene Appiah, care ocupa locul 50 pe lista social-democraților.
În Letonia, alegătorii pot pune semne „pentru” sau „împotrivă” în dreptul unor candidați de pe lista partidului ales. Aceste semne influențează repartizarea mandatelor între candidați. Astfel, o persoană își poate exprima nemulțumirea față de un anumit politician fără a renunța la susținerea partidului acestuia.
Asemenea mecanisme nu rezolvă în sine problema neîncrederii în politicieni, dar le permit alegătorilor să influențeze cine intră în Parlament, fără a se limita la alegerea între liste de partid întocmite în prealabil.
Este normal într-o societate democratică să fii dezamăgit de politicieni, să te îndoiești de promisiunile lor și să critici puterea. Mai mult, fără asta este imposibil să ceri schimbări și să îi tragi la răspundere pe reprezentanții aleși. Dar există o diferență fundamentală între convingerea că „această guvernare nu mă mulțumește” și cea că „toți politicienii sunt la fel, așa că nu are rost să votez”. În primul caz, nemulțumirea poate deveni un impuls pentru schimbare. În al doilea, poate duce la renunțarea la încercările de a schimba ceva.
Și tocmai aici dezamăgirea se poate transforma într-o armă politică. Căci, pentru a câștiga alegerile, uneori nu este neapărat nevoie să-i convingi pe alegători să voteze pentru tine. Este suficient ca alegătorii rivalilor tăi să decidă să nu voteze deloc.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.