Potrivit unei vechi legende despre întemeierea Țării Moldovei, Dragoș-Vodă din Maramureș (conform altei versiuni, el a fost păstor), aflându-se cu boierii săi la o vânătoare de zimbri, a trecut Carpații și a ajuns într-o câmpie extraordinară de lângă un râu, unde a văzut prisaca ruteanului Iațko. El a spus că „locurile de aici sunt pustii, dominat de animale și păsări și aceste pământuri se întind în jos, până la Dunăre și în sus, până la Nistru, unde se mărginesc cu țara leșilor".

Vânătorii s-au grăbit să se întoarcă în Maramureș, de unde și-au adus oamenii aici și s-au stabilit inițial lângă munți, apoi și în văile râurilor. Conform legendei, Dragoș a numit aceste pământuri Moldova, în memoria cățelușei sale iubite Molda, care s-a înecat în râu, aruncându-se în apă, după un zimbru. De asemenea, Dragoș a dorit ca pe stema noului cnezat să fie ilustrat capul taurului sălbatic – al zimbrului, despre care Dimitrie Cantemir a scris în „Descrierea Moldovei".

În secolele XIII-XIV, când s-a format Țara Moldovei ca stat independent, influența și relațiile reciproce dintre valahi – strămoșii moldovenilor și slavi – strămoșii ucrainenilor, erau deosebit de pronunțate. La mijlocul secolului XIV, pe teritoriul actualei Moldove erau 322 de sate în care trăiau reprezentanți ai slavilor de est – în total, peste 30 de mii de persoane sau 39,5 la sută din populația Țării Moldovei. Ei erau proprietari de pământ, de aceea s-au stabilit temeinic aici.

Se știe că din secolul XIV până la începutul secolului XVII, administrarea afacerilor în Țara Moldovei era efectuată în limba slavă veche. „A.I. Iațimirskii, mare cunocător al scrisului slav din Moldova, scria: „La baza limbii legislației Moldovei din secolele XVI-XVII era limba rusă: pe de o parte, rusa de vest oficială, iar pe de altă parte – dialectul galician-volyn", scrie Victor Cojuhari în monografia sa «Iсторiя украiнцiв» („Istoria ucrainenilor").

El susține că la baza limbii ucrainene stă slava veche. „De ce s-au format trei ramuri ale limbii – rusa, ucraineana și belarusa? Pentru că aceste popoare s-au divizat teritorial și formarea fiecărei limbi din aceste trei a fost influențată de anumiți factori: vecini, cotropitori ș.a. Limba rusă a fost foarte mult influențată de limbile turcice. Iar limba ucraineană a rămas mai aproape de cea slavă de est. Din punct de vedere teritorial, ucrainenii au rămas pe același loc, unde s-a format nucleul etniilor slave de est – în Rusia Kieveană. În afară de aceasta, limba ucraineană a fost influențată foarte mult de limbile poloneză, maghiară și alte limbi slave occidentale", susține ucrainologul Victor Cojuhari.

În afară de ucrainenii care s-au stabilit pe aceste teritorii încă până la apariția Țării Moldovei, mai târziu au mai fost câteva valuri de migrație a originarilor din Ucraina. „Migrațiile în masă ale țăranilor ucraineni aveau loc din Galiția în Podolia, acest proces s-a intensificat mai ales în secolul XVII. Țăranii ucraineni care nu erau împroprietăriți cu părmânt erau atrași aici de terenurile foarte mari, libere, neprelucrate. Pentru a-i ademeni pe migranți, autoritățile locale îi scuteau de impozite", povestește Victor Cojuhari.

Odată cu întemeierea Basarabiei, aceste terenuri au devenit mult mai atractive pentru migranți. Noul val de migranți ucraineni are loc în secolele XVIII-XIX. Despre această perioadă a scris scriitorul ucrainean Mihail Koțiubinskii. Aflându-se în Basarabia cu afaceri oficiale, a scris un ciclu de povestiri și nuvele. În lucrarea «Дорогой ценой» („Cu orice preț"), el a scris: „În stepele largi ale Basarabiei, libere, fără stăpâni și boieri, se trăgea imaginația fierbinte și atrăgea după sine sute și mii". „Ca apele dezghețate sub suflarea caldă a primăverii, curgea, ca un râu, țărănimea ucraineană acolo unde, fie și cu un preț mare, era posibilă obținerea libertății râvnite".

Victor Cojuhari menționează în lucrările sale că în Basarabia, s-au format trei grupuri etnice ale ucrainenilor migranți: rutenii din Galiția și Bucovina, ucrainenii din Podolia și Volyni și ucrainenii din Sloboda a Ucrainei. Și doar pe la sfârșitul secolului XIX, s-a încheiat procesul de consolidare etnică a acestora în națiunea ucraineană, după care rutenii din Moldova au căpătat o conștiință ucraineană comună. În același timp, istoricul a subliniat nivelul înalt al asimilării ucrainenilor în mediul moldovenesc. Astfel, Dimitrie Cantemir cria că „în secolul XVIII, parțial, acești oameni au uitat limba lor maternă și au învățat-o pe cea moldovenească, iar alții, în special cei din nordul țării, de lângă frontieră, au păstrat dialectul rutean".

La începutul anilor 2000, potrivit datelor Ministerului Educației, în Moldova funcționau 54 de școli ucrainene. În cadrul programului de „optimizare", numărul acestora s-a micșorat până la 37 (conform datelor din anul 2017), dintre care 31 sunt gimnazii, iar șase – licee teoretice, în care etnicii ucraineni studiază limba, literatura și cultura maternă.

O trăsătură distinctivă a caracterului național al ucrainenilor este încăpățânarea: dacă un ucrainean decide ceva pentru sine, este foarte greu să fie oprit. Același lucru se referă și la muncă: dacă începe să facă ceva, lucrează până la istovire. Economisirea la ucraineni este aproape egală cu zgârcenia, iar insistența – cu încăpățânarea.

O tradiție deosebită a ucrainenilor au devenit broderiile – cămăși bărbătești și femeiești, brodate cu uzoare speciale. Broderiile cu ornamente aveau magie protectoare, erau adevărate talismane pentru toată familia. Fetele ucrainene își împodobeau capetele cu coronițe înfrumusețate cu panglici care, la fel, erau talismane, apărătoare contra „deochiului" și a „forței necurate". Erau semnificative și florile din care erau împletite coronițele, panglicile și culorile acestora. Coronița de asemenea simbolizează cerul pașnic, infinitul neamului.

Folclorul ucrainean este poetic și reflectă apropierea omului de tot ce-l înconjoară. De exemplu, pentru poezia populară ucraineană este caracteristică transformarea oamenilor în flori – brebenoc sau mentă, iar sufletele oamenilor, după moarte, se pot transforma în mere sau pere.

Potrivit afirmațiilor lui Victor Cojuhari, în viața cotidiană a ucrainenilor din Moldova, elementele păgâne practic nu se mai manifestă. Dar în folclor, ritualuri, acestea se întâlnesc poate chiar mai mult decât în Rusia. Un exemplu elocvent – sărbătoarea Ivan Kupala.

„Vechea sărbătoare păgână Kupala a fost transtormată de către popor în sărbătoarea Ioan Botezătorul. Se pare că însuși cuvântul „Kupalo" înseamnă că forțele aprinse, de vară, cerești, soarele, fulgerul, tunetul scaldă pământul, îi dăruiesc în această zi cea mai puternică forță de fertilitate", menționează scriitorul și publicistul ucrainean Ivan Neciui-Levițkii în cartea sa «Свiтогляд украiнского народу. Ескiз украiнсоi мiфологii» („Viziunile poporului ucrainean. Schiță despre mitologia ucraineană").

În satul Palanca, raionul Ștefan Vodă, în zilele noastre, se organizează festivalul Ivan Kupala, în care se împletesc tradițiile ucrainești și cele moldovenești, de o frumusețe extraordinară.

„Elementele culturii slave și ale celei românești se împletesc strâns și în ritualul Malanca. De exemplu, în satul Tețcani, raionul Briceni, la revelion, prin sat umblă tineri costumați. Printre ei, este și un preot, și un medic, și un bogătaș, și reprezentanți ai diferitelor pături sociale. Toți participanții mascați joacă diferite roluri teatrale din viața reală. În aceste scene cu umor, satiră și sarcasm sunt reflectate particularitățile relațiilor sociale din acest sat. Iar eroina principală – Malanca – merge prin toată casa în care intră cu cei mascați și caută, ce i-ar putea reproșa gospodinei: praf, vase rău spălate etc. Și toate acestea sunt însoțite de glume și bucate. Malanca există practic în toate satele ucrainești de la nordul Moldovei, însă în Tețcani, din raionul Briceni, ea a căpătat trăsături caracteristice deosebite", menționează Victor Cojuhari.

În acest sat, mai poate fi văzut un ritual păgân, care a ajuns până în zilele noastre: încheierea secerișului este sărbătorită aici prin împletirea așa-zisei „bărbi" din spice de grâu ori secară, care este lăsată în câmp, legată cu panglică roșie și înfrumusețată cu flori și plante. Potrivit legendei, în această „barbă", iarna, se ascund sirenele de câmp.

În miturile urainenilor sunt foarte multe entități și forțe supranaturale: sirene și mavia (spirite ale copiilor mici care au decedat fără a fi încreștinați), spiriduși, afurisiți, vrăjitoare și vrăjitori, strigoi și alte creaturi.

Iar în cartea «Календарна обрядiвисть у життэдiяльностi етносу» („Riturile calendaristice în activitatea etniei" descrie în felul următor ritualul ce ține de vrăjitoare: „Încă din antichitate se considera că la răsăritul soarelui, în ziua Sf. Gheorghe, putea fi întâlnită o vrăjitoare în pielea goală. Se credea că adunând roua într-o sită, ele furau în acest mod laptele de la vaci. De asemenea, vrăjitoarele puteau să intre în grajd și să mulgă vacile, luându-le laptele. Pentru a se proteja, țăranii așezau pe praguri o ramură de salcie sfințită, o seceră și o cheie și peste toate acestea trebuia să pășească vaca atunci când ieșea din grajd. În plus, stăpânul presura drumul vacii cu mac sfințit și semințe de cânepă și urmărea ca după ce vaca va trece, vrăjitoarea să nu le măture și să nu le ardă".

Potrivit afirmațiilor lui Victor Cojuhari, fiecare popor are propriile interpretări ale vieții de dincolo, însă la ucraineni, această cultură este deosebit de bogată. „Practic, toate obiceiurile și ritualurile sunt legate de credințele despre lumea cealaltă. Astăzi, multe dintre aceste ritualuri și-au pierdut funcțiile magice, pentru că participanții lor, cel mai adesea, nu mai pot explica semnificația acestora. Deși există credința precum că acest lucru protejează împotriva lucrurilor rele, de aceea ritualurile continuă să fie respectate și în ziua de azi", povestește istoricul.

Text: Ecaterina Cojuhari
Prezentare: Natalia Melnic, Tatiana Bulgac
Autorul tabelului: Victor Cojuhari
Video: Serghei Roșca
Foto: din arhivele personale ale lui Viktor Kojuhari, gagauzinfo.md, freejojo.com, wikimedia.org, bialczynski.pl, userapi.com, ok.ru/gagauzskiiugol, kubey.info, biligbitig.com, gazeta.gospmr.org, dpchas.com.ua,