„Ce, pur și simplu erați culcată? Ce, nu puteați opune rezistență?"
Care este atitudinea față de victimele violurilor în Moldova
Durere, umilință, frică – sentimente pe care le-au trăit victimele violenței sexuale, revin la ele iar și iar. Însă în loc de susținere, societatea le etichetează, poliția nu poate întotdeauna să le apere, iar cei mai apropiați oameni adesea refuză să dea dovadă de compasiune și înțelegere. De aceea adesea, victimele violurilor pur și simplu nu se adresează la poliție, pentru a nu deveni obiect al derâderilor și hărțuielilor. Iar agresorii evită astfel pedeapsa. NM a analizat, de ce se întâmplă așa ceva în Moldova și ce se poate face în acest sens.
Centrul Internațional pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada" a oferit pentru NM înregistrările discuțiilor cu victimele violenței sexuale, care au sunat la telefonul de încredere al Centrului.
Cei de la La Strada ne-au explicat că din aceste înregistrări, au omis toată informația personală, pentru ca să nu se poată identifica, despre cine este vorba.
„Când m-am trezit, ei deja mă violau"
Una dintre victime a povestit că, după serviciu, doi băieți au invitat-o în ospeție: „Recunosc, am greșit […]. Eu am băut cu ei, dar nu am fost de acord să mă culc cu ei. M-au bătut până mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, ei deja mă violau, iar alți băieți filmau asta cu telefonul. Ei mă violau pe rând".
Polițiștii au preîntâmpinat-o pe tânără că băieții au angajat un avocat bun și i-au sugerat să nu iasă din casă. În ziua următoare, tinerii care au violat-o au venit la ea acasă și au încercat s-o convingă să-și retragă cererea. Mai târziu, cu aceeași propunere, a sunat-o primarul satului.
„Mi-au propus o mie de euro ca să uit ce s-a întâmplat. Eu le-am spus că nu vreau bani. Aceștia sunt bani murdari. Atunci au început să mă amenințe: spuneau că dacă vor fi închiși, alții vor rămâne la libertate".
„Mi-au propus o mie de euro ca să uit ce s-a întâmplat. Eu le-am spus că nu vreau bani. Aceștia sunt bani murdari. Atunci au început să mă amenințe: spuneau că dacă vor fi închiși, alții vor rămâne la libertate".
„L-am rugat să nu-și bată joc de mine"
„Eu îmi amintesc foarte bine acest moment. El a spus că eu nu am dreptul să vorbesc cu alți bărbați. M-a trântit pe pat. Încerca să mă impună să-i fac sex oral și alte prostii despre care eu nu pot povesti [..]. Eu plângeam, îl împingeam, îl rugam să nu-și bată joc de mine".
„Când m-au adus la medic, eu am început să tremur"
Una dintre victime a început să se teamă de medici, după ce ea a fost violată. „Când oamenii din centrul de plasament temporar, în care am fost adusă, m-au dus la ginecolog și când trebuiau să mă atingă în acel loc, eu am început să tremur [..]. Odată, eu l-am lovit pe medic cu piciorul. Până în prezent, îmi este greu să merg al ginecolog. Ultima dată când am fost acolo, m-au ținut cu forța, iar eu plângeam și mă smuceam".
În anul 2016, au fost 333 de astfel de cazuri, în 2017 – 296, iar în 2018 – 243 (deocamdată, datele nu sunt pentru tot anul).
Avocații și activiștii pentru drepturile omului susțin că aceste cifre nici pe departe nu reflectă situația reală. De aceea, potrivit avocatului Promo-Lex Dumitru Slusarenco, „e greu de spus dacă numărul acestor crime este în descreștere".
68.2%
din violurile înregistrate în anul curent s-au produs în sate
63%
din victime au o vârstă mai mică de 18 ani
46.5%
îl cunoșteau bine pe violator
22.7%
îl cunoșteau pe violator
6.6%
erau rude
Potrivit experților, victimă a violului poate deveni orice femeie și este greu de evidențiat anumite tipare. Conform statisticii internaționale, cel mai adesea, victime ale violenței devin femeile în vârstă de la 18 până la 50 de ani. Psihologul Lidia Gorceag menționează că cel mai adesea, violatorii sunt atrași de femeile nesigure, care nu se pot apăra.
De ce victimele violenței sexuale se tem să vorbească despre cele întâmplate
În anul 2017, la Telefonul de Încredere La Strada au fost înregistrate peste 2,5 mii de apeluri depre violență domestică și doar 11 – despre cea sexuală.
În cinci cazuri au sunat rudele victimelor.
Potrivit Lilianei Burciu, manager Telefonul de Încredere La Strada, aproximativ 70% din victimele crimelor sexuale nu raportează la poliție, pentru că le este frică să nu fie făcute publice cele întâmplate.
Tu ești vinovată
Psihologul Centrului de susținere și protecție a victimelor violenței
În Moldova, în conștiința civică s-a înrădăcinat stereotipul: victima violenței este vinovată, susține psihologul Centrului de susținere și protecție a victimelor violenței Lidia Gorceag. Potrivit ei, se încearcă motivarea violului prin felul în care femeia era îmbrăcată și unde se afla în acel momemnt: „Nimănui nu-i este interesant că femeia mergea singură, noaptea, pe stradă, pentru că se întorcea de la serviciu după tura a doua sau și-a vizitat copilul internat în spital".
În special, se tem de „publicitate" locuitorii satelor mici în care toți se cunosc unii pe alții, a menționat Lidia Gorceag. Stereotipul precum că „singură ești vinovată", potrivit ei, le influențează și pe victime. Majoritatea lor se rușinează să vorbească despre cele întâmplate, inclusiv pentru că se simt vinovate: a încălcat regulile sociale – a fost singură la bar sau nu s-a putut apăra de violator.
#Me Too
Avocatul La Strada Ana Nani
Stereotipurile sociale au devenit motivul pentru care #Me Too, care a apărut în SUA și a devenit o mișcare globală împotriva violenței, a evitat Moldova. „Dacă la noi femeia ar vorbi despre violența asupra sa, tot ea ar fi învinuită și vor arăta spre ea cu degetul", susține avocatul La Strada Ana Nani.
Iar psihologul Lidia Gorceag menționează că dacă în Moldova, o victimă ar decide să vorbească public, ea nu ar obține acel sprijin din partea societății și a poliției pe care îl au femeile din Occident: „Acolo, oamenii înțeleg, ce fel de traumă, durere este aceasta, ce stare este".
Demonstrează
Avocatul Promo-LEX Dumitru Slusarenco
O altă cauză a tăcerii victimelor violenței sexuale este neîncrederea în poliție. Potrivit lui Dumitru Slusarenco, femeile nu cred că justiția ar putea să le protejeze. Încrederea în poliție nu apare nici după istoriile victimelor care regretă că s-au adresat organelor de drept.
Una dintre clientele Anei Nani, avocat La Strada, s-a adresat la poliție peste câteva zile după ce a fost violată. Anchetatorii n-au crezut-o, pentru că nu au rămas dovezi directe ale violului. „Anchetatorii au decis că ea a născocit totul. Cel mai rău e că în decizie, ei au indicat că victima a pierdut aiurea timpul polițistului și al procurorului", a menționat avocatul.
O altă istorie a relatat-o Lidia Gorceag – despre o femeie care a fost violată în ascensor. Timp de un an, ea nu putea ieși dintr-o depresie profundă, pentru că nu a putut demonstra nimic. Potrivit Lidiei Gorceag, polițiștii îi adresau femeii întrebări foarte obraznice: „Cum v-au violat? Ce, doar erați culcată? Ce, n-ați putut să opuneți rezistență?". Femeia a încercat să explice că violatorul era foarte mare și puternic, de aceea ea nu a putut să se apere. „El avea aproape doi metri și era atât de puternic încât atunci când mi-a acoperit gura cu mâna, am crezut că mă voi sufoca. Eu nu puteam să mă mișc", citează psihologul cuvintele victimei. În plus, agresorul avea cu el un prezervativ, de aceea nici nu a lăsat urme, adaugă ea.
O altă istorie a relatat-o Lidia Gorceag – despre o femeie care a fost violată în ascensor. Timp de un an, ea nu putea ieși dintr-o depresie profundă, pentru că nu a putut demonstra nimic. Potrivit Lidiei Gorceag, polițiștii îi adresau femeii întrebări foarte obraznice: „Cum v-au violat? Ce, doar erați culcată? Ce, n-ați putut să opuneți rezistență?". Femeia a încercat să explice că violatorul era foarte mare și puternic, de aceea ea nu a putut să se apere. „El avea aproape doi metri și era atât de puternic încât atunci când mi-a acoperit gura cu mâna, am crezut că mă voi sufoca. Eu nu puteam să mă mișc", citează psihologul cuvintele victimei. În plus, agresorul avea cu el un prezervativ, de aceea nici nu a lăsat urme, adaugă ea.
Prin ce trebuie să treci după adresarea la poliție
Plângerea
„Și de fiecare dată, când femeia își povestește istoria, ea retrăiește totul din nou: durerea, frica, umilința prin care a trecut în timpul violului"
Aceasta este una dintre cauzele că femeia se teme să se adreseze la poliție.
Pentru a completa plângerea, victima trebuie să comunice totul polițistului de serviciu, apoi să repete toate acestea anchetatorului la care va fi îndreptată. „Și de fiecare dată, când femeia povestește istoria sa, ea retrăiește din nou: durerea, frica, umilința prin care a trecut în timpul violului", susține psihologul Lidia Gorceag. Speranța victimelor precum că criminalul va fi găsit și pedepsit este foarte mică. Dar cea mai mare frică este că societate o va condamna.
Pentru a completa plângerea, victima trebuie să comunice totul polițistului de serviciu, apoi să repete toate acestea anchetatorului la care va fi îndreptată. „Și de fiecare dată, când femeia povestește istoria sa, ea retrăiește din nou: durerea, frica, umilința prin care a trecut în timpul violului", susține psihologul Lidia Gorceag. Speranța victimelor precum că criminalul va fi găsit și pedepsit este foarte mică. Dar cea mai mare frică este că societate o va condamna.
Mărturiile
Adesea, victima violului este nevoită să depună mărturii în prezența mai multor polițiști, care activează în același birou cu anchetatorul care instrumentează cazul. De asemenea, provoacă disconfort întrebările – adesea incorecte și obraznice, pe care le adresează anchetatorul. Potrivit Anei Nani, adesea se pun întrebările:
„Într-adevăr ai fost violată?"
„Erai beată?"
„De ce ai mers acolo?"
„Da ce, tu nu înțelegeau că, dacă vei merge acolo, se poate întâmpla așa ceva?"
Ana Nani a mai spus că asemenea întrebări sunt dăunătoare, inclusiv pentru anchetă. Se mai întâmplă că, din cauza stresului, femeia omite anumite detalii și dacă decide să le comunice mai târziu, este învinuită că minte: „S-a întâmplat că pe numele victimei a fost deschis dosar penal din cauza că ea a completat depozițiile. Ea nu le-a schimbat, nu le-a negat, pur și simplu le-a concretizat".
Potrivit afirmațiilor lui Dumitru Slusarenco, „intenționat sau nu", polițiștii manifestă atitudine neprietenoasă față de victimă: „S-a întâmplat un caz în care victimă a violului a devenit o fată cu probleme psihice. Anchetatorul a încercat de câteva ori s-o impună să-și retragă plângerea. Odată chiar a sunat-o pe mama acesteia, prezentându-se cu numele meu, și i-a recomandat să-și retragă plângerea".
Slusarenco este de părere că în timpul audierilor, cu victima trebuie să lucreze un psiholog, deoarece din cauza stării emoționale a femeii, anchetatorului îi poate fi greu s-o înțeleagă.
Potrivit afirmațiilor lui Dumitru Slusarenco, „intenționat sau nu", polițiștii manifestă atitudine neprietenoasă față de victimă: „S-a întâmplat un caz în care victimă a violului a devenit o fată cu probleme psihice. Anchetatorul a încercat de câteva ori s-o impună să-și retragă plângerea. Odată chiar a sunat-o pe mama acesteia, prezentându-se cu numele meu, și i-a recomandat să-și retragă plângerea".
Slusarenco este de părere că în timpul audierilor, cu victima trebuie să lucreze un psiholog, deoarece din cauza stării emoționale a femeii, anchetatorului îi poate fi greu s-o înțeleagă.
Expertiza
„O problemă aparte constă în faptul că în Moldova, până acum, nu se face expertiza la nivel de ADN"
Anchetatorii și procurorii consideră expertiza dovadă principală în cazurile de violență sexuală. „Expertiza nu poate stabili dacă a fost sau nu viol. Aceasta este doar o modalitate de a stabili dacă a fost un contact sexual și dacă a lăsat urme. Dacă violul nu a lăsat traume și urme, va fi foarte complicat să fie pedepsit agresorul", precizează Dumitru Slusarenco.
El a mai spus că „o problemă aparte constă în faptul că în Moldova, până acum, nu se face expertiza la nivel ADN". El a menționat că o asemenea expertiză ar putea face mult mai eficientă investigația acestor cazuri.
El a mai spus că „o problemă aparte constă în faptul că în Moldova, până acum, nu se face expertiza la nivel ADN". El a menționat că o asemenea expertiză ar putea face mult mai eficientă investigația acestor cazuri.
Investigația
În procesul de investigație, victima este nevoită să depună mărturii de cinci-zece ori. Slusarenco a menționat că adesea, investigația se desfășoară dur – anchetatorii discută cu victimele în aceeași manieră ca și cu hoții ori asasinii. De asemenea, anchetatorii rareori acordă atenție altor dovezi, în afară de expertiză, a mai spus avocatul.
El a descris o situație în care una dintre clientele sale era amenințată prin rețelele sociale, iar în mesagerie era confirmat actul violului. Procuratura însă nu a acceptat aceste dovezi, afirmând că acest lucru nu poate fi dovedit. Totodată, Slusarenco a menționat că există mecanisme și mijloace cu ajutorul cărora acest lucru poate fi demonstrat.
Cel mai adesea, în cazurile despre viol, interesele victimei sunt reprezentate de către procuror. Ei îi poate fi oferit un avocat de stat, numai dacă ea va solicita acest lucru. „Dacă procurorul nu va crede victima și nu va găsi suficiente dovezi, cazul ar putea fi clasat foarte repede", susține Slusarenco.
În practica Anei Nani, au fost cazuri când victima, văzând cum se desfășoară ancheta, spunea: „Gata, nu mai vreau nimic, îmi pare rău că am depus plângere. Vreau s-o retrag și să uit tot ce mi s-a întâmplat".
Potrivit investigației La Strada, polițiștii adesea nici nu explică victimei drepturile ei și nu relatează, cum decurge ancheta:
Potrivit investigației La Strada, polițiștii adesea nici nu explică victimei drepturile ei și nu relatează, cum decurge ancheta:
„Noi am analizat 250 de cazuri despre violuri și am constatat că cel mai mult, victima suferă din cauza că ei nu i se oferă niciun fel de explicații. Ea depune plângere și nu știe, ce se întâmplă mai departe cu dosarul ei", susține Ana Nani. Potrivit ei, se poate chiar întâmpla ca victimei să nu i se spună că dosarul a fost transmis în judecată. Studiul a demonstrat că în 90 la sută din cazuri, victimele nu au venit la prima ședință a judecății, pentru că nu au fost anunțate despre aceasta.
Confruntarea
Dacă în timpul investigației depozițiile victimei și cele ale infractorului contravin unele altora, anchetatorii inițiază confruntarea acestora. Potrivit șefului Secției Interacțiune Comunitară din cadrul Inspectoratului General de Poliție, Ghenadie Neamțu, aceasta este o măsură necesară care este aplicată pentru a identifica detaliile care lipsesc. El nu neagă faptul că în timpul confruntării, femeia este nevoită încă o dată să retrăiască acele emoții negative prin care a trecut în timpul violului. „În orice caz, organele de anchetă își asumă angajametul de a trauma cât mai puțin posibil victima, pentru a evita revictimizarea", a asigurat polițistul.
Potrivit Anei Nani, la toate confruntările la care ea a participat, „victima pur și simplu era batjocorită, era speriată, iar în consecință, căpăta o nouă traumă psihologică". Acest lucru se întâmplă din cauza că în timpul confruntării, victima este, practic, impusă să demonstreze că a fost violată, mai spune avocatul.
Potrivit Anei Nani, la toate confruntările la care ea a participat, „victima pur și simplu era batjocorită, era speriată, iar în consecință, căpăta o nouă traumă psihologică". Acest lucru se întâmplă din cauza că în timpul confruntării, victima este, practic, impusă să demonstreze că a fost violată, mai spune avocatul.
Agresorul rămâne la libertate
În timpul investigației, nimeni nu-i interzice agresorului să comunice cu victima. Mulți dintre ei intimidează sau mituiesc victima, cerând ca ea să-și retragă plângerea. Potrivit lui Dumitru Slusarenco, timp de doi ani, una dintre clientele sale s-a mutat dintr-un loc în altul, pentru a se ascunde de amenințările violatorilor. Ea și-a schimbat numărul de telefon, însă oricum era contactată în continuare, în miez de noapte, primea mesaje cu amenințări și chiar era urmărită de automobile.
Așa-numita constatare amiabilă, potrivit Anei Nani, de obicei, are loc în urma presiunii din partea bănuitului/acuzatului/inculpatului, iar judecătorul nici nu întreabă, în ce condiții a fost semnat acest acord și pur și simplu clasează dosarul.
Așa-numita constatare amiabilă, potrivit Anei Nani, de obicei, are loc în urma presiunii din partea bănuitului/acuzatului/inculpatului, iar judecătorul nici nu întreabă, în ce condiții a fost semnat acest acord și pur și simplu clasează dosarul.
Conform studiului La Strada, 80 la sută din dosarele despre violuri au fost încetate din cauza constatării amiabile.
Dumitru Slusarenco mai spune că în Moldova, nu există programe care ar proteja victima violului de amenințările agresorului: „Există anumite proceduri formale, sunt chiar și centre unde ele pot fi adăpostite, însă acest lucru ține de proceduri birocratice foarte complicate și, în plus, mai sunt și ineficiente".
Poate fi evitată violența?
Psihologul Lidia Gorceag afirmă că după ce femeia este violată, este distrusă integritatea personalității: „Femeia a fost batjocorită, ea se simte murdară, apare dorința permanentă de a se spăla de această mizerie – spălatul pe mâini, dușul". Consecințele traumei psihologice rămân chiar și după un curs de reabilitare, susține psihologul: „Se întâmplă cazuri în care femeia își întâlnește bărbatul iubit și chiar și peste mulți ani, ea nu poate avea intimitate cu el, pentru că reapar amintirile, ei îi este frică". Psihologul subliniază că din această cauză, violul este o crimă foarte gravă și violatorii trebuie să-și primească pedeapsa meritată.
Reabilitarea victimei, potrivit Lidiei Gorceag, în multe privințe depinde de anturajul ei. Fata va depăși mai ușor această situație dacă cei apropiați o vor susține, îi vor spune – aceasta nu este vina ta, este vina violatorului și el va răspunde pentru aceasta. De asemenea, victima are nevoie de sprijinul profesionist al psihologului, iar adesea, acest ajutor este necesar și rudelor victimei, susține managerul Telefonul de Încredere La Strada, Liliana Burciu, precizând că psihologul nu doar că poate ajuta la depășirea situației, ci și va explica, cum să ne comportăm cu victima violului.
Reabilitarea victimei, potrivit Lidiei Gorceag, în multe privințe depinde de anturajul ei. Fata va depăși mai ușor această situație dacă cei apropiați o vor susține, îi vor spune – aceasta nu este vina ta, este vina violatorului și el va răspunde pentru aceasta. De asemenea, victima are nevoie de sprijinul profesionist al psihologului, iar adesea, acest ajutor este necesar și rudelor victimei, susține managerul Telefonul de Încredere La Strada, Liliana Burciu, precizând că psihologul nu doar că poate ajuta la depășirea situației, ci și va explica, cum să ne comportăm cu victima violului.
„Este necesar ca de pe băncile școlii să fie cultivat respectul față de fată/femeie și responsabilitatea bărbatului pentru ceea ce face"
Însă cel mai important, în opinia experților, este că trebuie să se facă ceva pentru a preveni violența. Și aici, cel mai important lucru – schimbarea atitudinii societății în acest sens. Este necesar ca de pe băncile școlii să se înceapă combaterea stereotipurilor și a discriminării de gen, consideră experții. „Este necesar ca de pe băncile școlii să fie cultivat respectul față de fată/femeie și responsabilitatea bărbatului pentru ceea ce face", menționează Lidia Gorceag.
La fel, experții consideră că elevilor trebuie să li se explice, ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, relațiile sexuale, pentru ca ei să se poată proteja și să știe cum pot să se adreseze după ajutor, în caz de necesitate.
Potrivit afirmațiilor șefului Secției Interacțiune Comunitară din cadrul Inspectoratului General de Poliție, Ghenadie Neamțu, și poliția lucrează pentru prevenirea crimelor sexuale. În special, poliția „identifică și reține potențialii criminali". „Cu aceștia se organizează discuții educative. Iar uneori simpla prezență a polițistului poate preîntâmpina crima", susține Ghenadie Neamțu.
La fel, experții consideră că elevilor trebuie să li se explice, ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, relațiile sexuale, pentru ca ei să se poată proteja și să știe cum pot să se adreseze după ajutor, în caz de necesitate.
Potrivit afirmațiilor șefului Secției Interacțiune Comunitară din cadrul Inspectoratului General de Poliție, Ghenadie Neamțu, și poliția lucrează pentru prevenirea crimelor sexuale. În special, poliția „identifică și reține potențialii criminali". „Cu aceștia se organizează discuții educative. Iar uneori simpla prezență a polițistului poate preîntâmpina crima", susține Ghenadie Neamțu.
„Oricum ar fi îmbrăcată fata, oricum ar arăta ea […], nimeni nu are dreptul să atenteze la [securitatea] persoanei"
Ghenadie Neamțu mai spune că Inspectoratul General de Poliție defășoară campanii informaționale. „Deja însuși faptul că victima știe cum și unde să se adreseze, contribuie la reducerea numărului acestor crime", afirmă polițistul. La fel, el este de acord că trebuie să fie combătute stereotipurile sociale: „Oricum ar fi îmbrăcată fata, oricum ar arăta ea […], nimeni nu are dreptul să atenteze la [securitatea] persoanei".
Text: Nadejda Coptu
Imagini: Ecaterina Ciulcova
Foto: Igor Cecan
Prezentare: Tatiana Bulgac
Imagini: Ecaterina Ciulcova
Foto: Igor Cecan
Prezentare: Tatiana Bulgac
Будь с нами
Digital Magic by NewsMaker IT Team