Prețurile la benzină iarăși au crescut. E a șaptea oară de la începutul anului. În încercarea de a le stopa, autoritățile au organizat audieri parlamentare, au acuzat importatorii de produse petroliere că ar fi hapsâni, au înaintat moțiune de cenzură ANRE, au modificat legea și chiar au audiat un raport „secret” al Consiliului Concurenței. Rafiq Aliyev, președintele companiei petroliere „Bemol”, consideră că toate acestea nu vor stopa creșterea prețurilor. Într-un interviu acordat Nataliei Melnic, redactor economic NM, acesta a comunicat, ce venituri a obținut compania în anul 2020, cum ar trebui să fie piața ideală a carburanților din Moldova și dacă există vreo înțelegere de cartel între companii.
Raportul „secret”
Săptămâna trecută, deputaților le-a fost prezentat un raport al Consiliului Concurenței despre formarea prețurilor pe piața carburanților. Deși acesta este confidențial, unii deputați au declarat deja că pe piața carburanților funcționează o înțelegere de cartel, iar companiile câștigă milioane. Dvs. ați văzut acest raport?
L-am văzut. Dar acesta nu este un raport, este un document preliminar pe care părțile ar trebui să-l discute. Un dialog încă nu a fost.
Referindu-se la acest raport, unii deputați au declarat că dvs. sunteți mai mult parteneri decât concurenți. Ce ați putea să ne spuneți în această privință?
Am citit despre aceasta în presă. Dar dacă „Lukoil”, „Petrom” și „Rompetrol” sunt furnizorii noștri, eu cum ar trebui să-i numesc? Nu furnizori? Parteneri? Concurenți? Pentru noi, ei sunt concurenți doar pe piața de vânzări cu amănuntul. Pe piața angro, aceștia sunt concurenți între ei, iar pentru noi sunt doar furnizori.
Cei mai mulți oameni nu înțeleg ceea despre ce vorbesc. Pentru că întreprinderea noastră achiziționează carburanți de la toți trei. Noi avem dreptul să solicităm prețul la unul, la al doilea, la al treilea… Încercăm să obținem condiții cât mai avantajoase, iar aceasta înseamnă că noi avem oportunitatea pentru un preț competitiv. Și atât.
Acești funcționari se contrazic ei înșiși. Cum poți să achiziționezi carburanți de la aceste trei companii fără să faci schimb de apeluri și de mesaje? Achiziționăm de cel care oferă un preț avantajos.
Cei din Consiliu au promis că vor prezenta dovezi incontestabile ale înțelegerii de cartel, astfel încât companiile să nu poată contesta raportul în instanța de judecată, așa cum făceau anterior. Atunci ați putea să fiți sancționați?
În ce privește compania noastră pot afirma că nu pot fi niciun fel de dovezi referitoare la vreo înțelegere cu cineva. Noi nu am avut niciodată înțelegeri despre reglementarea prețurilor angro. Noi stabilim prețul în baza rentabilității la care avem dreptul.
Când vedem că se modifică prețul de achiziție, respectiv, se modifică și prețul angro. Toate companiile petroliere funcționează cam la fel. Cu o zi mai târziu sau cu o zi mai devreme, și ceilalți modifică prețurile. Aici nu e nevoie să ne înțelegem, însăși piața dictează condițiile.
În perioada în care ANRE stabilea prețurile cu amănuntul, oare aceasta nu se întâmpla pentru toți în același timp? Regulatorul făcea acest lucru reieșind din aceeași logică din care activăm și noi. De ce ANRE poate să modifice prețul pentru toți odată, iar noi nu avem voie în decurs de câteva zile?
În ceea ce privește înțelegerile asupra prețurilor, acestea există, dar nu pe piața moldovenească. Formarea prețurilor are loc pe piața mondială și nu stă în puterile noastre să influențăm acest lucru.
Dar cei din Consiliul Concurenței sunt siguri că asemenea înțelegeri există și în Moldova…
Dacă acestea ar fi existat, ar fi fost o anumită legitimitate. Da, noi putem să comunicăm, să cumpărăm produse petroliere unii de la alții, dar nu mai mult. Cum poți să dictezi ori să propui „Petrom”, „Rompetrol” sau „Lukoil” să modifice prețul? Vă imaginați ce reacție ar avea? Care companie ar accepta ca cineva să-i indice, cum să activeze?
Cum noi vindem combustibil – acestea sunt problemele noastre. Cineva face reduceri în zilele de sâmbătă și duminică. Altcineva oferă reduceri de 11% la licitații. În astfel de cazuri, despre ce fel de înțelegeri ar putea fi vorba?
Dacă cei de la Consiliul Concurenței cred așa, înseamnă că au o gândire greșită.
Compania noastră respectă legea. Respectăm cu strictețe legislația Moldovei, plătim impozite și activăm în mod transparent. Să nu plătești impozite e ca și cum ai fura. Aceasta nu poate fi o perspectivă pe termen lung pentru business. Dacă poți administra o afacere fără a încălca legea, înseamnă că ești om de afaceri, în caz contrar, pur și simplu nu trebuie să te ocupi de așa ceva.
Pentru că dacă vei încălca, instituțiile statului intervin în orice moment și atunci va veni sfârșitul afacerii tale. Atunci când nu încalci legea, îți poți administra afacerea cu încredere, fără să te îngrijorezi, cine este la guvernare și cum funcționează instituțiile statului.
Chestiunea prețurilor
Cum se formează prețul carburanților?
Acuși vă voi demonstra câteva cifre care vă vor uimi.
În primul trimestru al anului 2019, benzina costa 18,8 lei per litru, în primul trimestru al anului 2020 – 18,3 lei, iar în primul trimestru al anului 2021 – 17,8 lei. Oare prețul a crescut? Nu. Acesta s-a redus.
De acord. Dar luând în calcul veniturile care s-au redus din cauza crizei, este costisitor pentru majoritatea conducătorilor auto. Oricum, prețul continuă să crească.
Noi înțelegem foarte bine acest lucru, dar nu este în puterea noastră să influențăm prețul de pe piața mondială.
Ia vedeți. În anul 2019, cota accizului era 5414 lei/tonă, în anul 2020, aceasta a crescut până la 5960 lei/tonă sau plus 50 bani/litru. În anul 2021, cota accizului a ajuns până la 6496 lei/tonă sau încă +49 bani/litru. Deci, timp de doi ani, doar din cauza accizului, prețul benzinei a crescut cu un leu.
Cine a majorat prețul? Statul, prin accize.
Să urmărim acum cotațiile la carburanți. În anul 2019, în primele trei luni, prețul de achiziție a constituit 537 dolari/tonă, în anul 2020 – 491 dolari/tonă, iar în anul 2021 – 550 dolari/tonă.
În anul 2019, un dolar costa 17,2 lei, în anul 2020 – 17,6 lei, în anul 2021 – 17,5 lei. Din cauza diferenței de curs valutar, prețul de achiziție al benzinei în anii 2020 și 2021 – plus 1%.
Reiese că prețul de achiziție s-a majorat, accizul s-a majorat, cursul valutar a crescut. De ce prețul a scăzut?
Din cauza presiunii care se face asupra noastră de la tribunele parlamentului. Informația denaturată transmisă de presă creează o presiune publică. Mai întâi de toate, fiecare dintre noi este om. Noi simțim pe umerii noștri o vină neîntemeiată, nemaivăzută pe care nu am meritat-o.
În țară există probleme economice, pandemie, dar au găsit țapul ispășitor în persoana companiilor petroliere. Și nouă nu ne rămâne nimic altceva decât să vindem în minus, astfel încât capetele fierbinți să se răcească și să estimeze la rece faptul că în cazul comercializării combustibilului în pierdere, problemele oamenilor nu au dispărut. Trebuie să soluționăm problemele și nu să luptăm cu morile de vânt.
Noi activăm în pierdere pe segmentul carburanților, însă compania noastră supraviețuiește datorită activității cafenelei și a magazinului.
Ce va fi mai departe?
Dacă aceasta va mai continua câteva săptămâni, se va întâmpla că într-o zi, transportarea carburanților pentru Moldova va fi stopată, deoarece condițiile de muncă sunt insuportabile.
Oricum, noi sperăm că ANRE elaborează deja o nouă metodologie și că regulile noi vor funcționa, în sfârșit. Nu pot spune că deputații au avut intenții rele de a modifica legea. Însă există intenții, dar există realitatea.
De exemplu, parlamentul a modificat legea. Însă elaborarea metodologiei a lăsat-o pe seama ANRE, pe care același legislativ a criticat-o că ar fi avut o înțelegere de cartel cu companiile petroliere. Este o incoerență. În acest caz, deputații ar fi trebuit să-și asume responsabilitatea și să pregătească ei înșiși calculele prețurilor la combustibil. Ori să meargă mai departe și să schimbe legea în așa fel încât importatorii de produse petroliere să transfere contribuții direct în buget, iar de acolo, ANRE să-și primească salariul. Până la urmă, nu s-a schimbat nimic.
Dar în lege este indicat principiul conform căruia va fi calculat prețul la combustibil.
Este același principiu – cotațiile Platt’s, costurile pentru transport, salariile, alte cheltuieli. ANRE monitoriza și mai devreme aceste cheltuieli și marja care nu trebuie să depășească 10%. Există niște cheltuieli stabilite pe care ANRE le consideră admisibile. Nu poți să-i spui regulatorului că pentru întreținerea unei benzinării s-au cheltuit, de exemplu, 100 mii de lei, pentru că există o normă – costurile de energie electrică, salariile angajaților etc. Toate companiile au cam aceleași cheltuieli, iar ANRE primește de la noi rapoarte financiare detaliate și documente justificative.
Și la elaborarea noii metodologii, ANRE va face referință, cu siguranță, la acest nivel de cheltuieli.
Se spune că dvs. vă supraestimați cheltuielile.
Despre cheltuielile supraestimate se vorbește din cauza ignoranței și a neînțelegerii. Unui astfel de om puteți să-i spuneți: „acești petroliști câștigă câte cinci lei la un litru”. Acesta va spune: „Ei da? Haideți să-i zdrobim”.
Iar o persoană inteligentă va lua și va calcula. Va solicita de la ANRE raportul pe care companiile îl transmit lunar, să adreseze întrebarea, să se adreseze către Ministerul Finanțelor, fisc, să facă o verificare încrucișată și abia după aceasta să spună. Dar să zici, ca unii, că noi suntem zgârciți, că noi câștigăm mult – e neserios. Mult – cât? La ce pretindeți? La ce ar trebui să renunțăm?
De exemplu, noi câștigăm 50 bani/litru, iar autoritățile vor spune: vă ajung 25. Dar acestea nu spun așa ceva. Pentru că știu că nu există surplus.
Marcel Răducan, președintele Consiliului Concurenței, a spus la ședința comisiei parlamentare că atunci când prețurile la bursa Platt’s erau în scădere, în Moldova acestea nu se reduceau imediat sau nu în aceeași proporție. De ce?
Oare Consiliul are acces la cotațiile Platt’s? De unde ei știu, cum s-au schimbat cotațiile? Oare în buget există un asemenea articol de cheltuieli? Cine le prezintă această informație?
Dar poate că cei din Consiliu urmăresc de la ecranele televizoarelor evoluția contractelor futures? Dar, în primul rând, contractele futures arată, de fapt, prețurile la care petrolul va fi comercializat peste trei luni. Acum, în luna aprilie, sunt prezentate futures pentru luna iulie. Și prețul din luna iulie nu poate nicicum să influențeze asupra prețului la care noi vindem astăzi. În al doilea rând, acesta este prețul petrolului și nu al benzinei sau al motorinei.
Noi monitorizăm cotațiile Platt’s, deoarece achiziționăm combustibil. Și nu vom plăti dolari în plus pentru benzină sau motorină.
Care este ponderea prețului de import în prețul stabilit la o benzinărie?
Haideți să calculăm. 550 de dolari este prețul mediu la carburanți în trimestrul întâi. Înmulțim cu 17,5 lei, obținem 9625 de lei – este prețul de achiziție pentru o tonă.
Alți 6496 de lei – accizul. Plus 20% TVA – 3224 de lei. TVA și accizul – obținem 9720 de lei – mai mult decât prețul de achiziție propriu-zis. Și aceasta, doar importul. În medie, 600 de lei/tonă – alt TVA din prețul cu amănuntul. Și aceasta este doar o parte a impozitelor. Noi mai plătim pentru licență, taxa locală, taxa rutieră, taxa ecologică. Reiese că prețul de achiziție constituie mai puțin de 40 la sută.
Dacă am exclude anumite impozite ori s-ar întări moneda națională, prețul ar scădea imediat.
Autoritățile însă majorează cota accizelor, nu monitorizează economia, slăbesc leul, în schimb, cel mai mult se revoltă din cauza creșterii prețurilor la carburanți. Au modificat legea, dar dvs. presupuneți că vor fi schimbări spre bine pentru populație?
Amintiți-vă de anul 2015, când cereau să se permită agricultorilor ca aceștia să importe carburanți de sine stătător. În consecință, agricultorilor și companiilor de transporturi le-au permis să achiziționeze carburanți angro, fără licență. De ce atunci agricultorii continuă să sufere din cauza scumpirii carburanților? Cine a avut de câștigat din modificarea legii din anul 2015?
Legea „convenabilă”
Atunci nu ați fost invitat la audieri, întrevederi, nu a fost ascultată poziția dvs.?
Nimeni nici nu a dorit să discute cu noi. Ei au adoptat legea. Dar cine răspunde de consecințe? 1,5 miliarde de lei pleacă anual nu se știe unde.
La ce vă referiți?
Amintiți-vă, v-ați înscris 600 de lei TVA per tonă pentru cei care comercializează carburanți angro, prin stațiile PECO. Bugetul nu mai primește acești 600 de lei de la o tonă. Anumite companii agricole sau de transporturi achiziționează carburanți la un preț angro, cică, pentru gospodăria proprie, dar îi decontează asigurând întregul sat și nu plătesc TVA în buget, pentru că acest lucru îl fac companiile petroliere.
Iar banii – în buzunar?
Pentru cineva, acest lucru este foarte avantajos. Cu ajutorul unei astfel de legi, mai multe companii au fost scoase de sub supraveghere, acestea se ocupă de comercializarea carburanților în afara cadrului ANRE.
Noi suntem pentru orice legi normale, doar ca acestea să funcționeze. Conform legii precedente, când ANRE stabilea prețurile la produsele petroliere, guvernul a contestat de câteva ori deciziile ANRE și, sub forma unor adresări în instanța de judecată, stopau modificarea prețului. Legea nu funcționa. Dar noi suntem cu ambele mâini pentru ca ANRE să stabilească prețurile.
De ce?
Ca să nu fim ultimii. Pentru că oricum, prețul va mai crește. Dolarul merge în sus, cotațiile vor crește, criza pandemică se va termina, economia va începe să se restabilească. În anul viitor, se vor schimba accizele, spre majorare. Dar atunci când prețul va crește, vor cere deja de la ANRE și nu de la noi.
Nu a fost nicio necesitate economică de a modifica legea. Cineva își dorește foarte mult să creeze un colaps al carburanților în Moldova și să-l folosească în scopuri politice.
Așa credeți dvs.?
Mi-aș dori foarte mult să greșesc.
„10% – e mult”
Cât câștigați dvs. acum și cât aveați în anul 2020?
Acum, pe segmentul carburanților, situația economică nu este una prea bună, la fel ca și în toată economia țării.
Anul 2020 a fost unul dintre cei mai răi din istoria companiei noastre. E bine că am început din timp să modernizăm benzinăriile noastre, am deschis pe lângă acestea cafenele și magazine care acoperă pierderile din vânzările de combustibil. Deși și cafenelele generează acum mai puține venituri din cauza restricțiilor de carantină.
Noi câștigăm anual, în medie, 4%, deși marja admisibilă este de 10%. În anul 2020, rentabilitatea noastră a fost de 3,3%. Nouă ne convin 5%. În general, considerăm că 10% – înseamnă mult și noi niciodată nu vom putea câștiga atât.
Să revenim la întrebarea despre veniturile din anul 2020. Un expert a declarat că prețul la petrol a scăzut cu 67%, iar companiile petroliere nu au redus prețurile angro în modul corespunzător. Acesta a ajuns la concluzia că noi am câștigat mult. De fapt, nu e așa. Chiar la începutul crizei pandemice, noi am fost obligați să nu închidem stațiile PECO. Dar hotarele s-au închis, șoselele au devenit pustii, economia aproape că s-a ridicat, iar noi n-am putut să trimitem angajații noștri în concediu tehnic, pentru că eram obligați să continuăm să activăm.
Automobile nu sunt, vânzări nu sunt, dar continuam să întreținem stația, să plătim salarii angajaților, să plătim impozite și taxe. Nimeni nici nu s-a gândit să reducă taxele și impozitele.
Într-adevăr, o perioadă scurtă de timp, prețul de pe piața mondială a fost în descreștere cu 67%, dar aceasta doar a influențat asupra prețului de achiziție, ponderea căreia, așa cum am mai spus, constituie mai puțin de 40% din prețul cu amănuntul pe piața internă. Celelalte componente, cum ar fi accizele, impozitele și taxele, cheltuielile noastre – au rămas aceleași și nu s-au redus. Respectiv, prețul putea să scadă doar în limitele a 20%, ceea ce s-a și întâmplat.
Mai există o pretenție: de ce prețul la benzină este majorat de toate stațiile PECO concomitent?
Noi achiziționăm combustibil practic în fiecare zi, iar uneori și de două ori pe zi. Nu păstrăm rezerve mari.
Din cauza volatilității prețului, care se modifică în fiecare zi, noi achiziționăm carburanți la o cotație medie de 10 zile. N-are sens să păstrăm rezerve de combustibil dacă nu știm, ce cotații vor fi mâine.
Și cum am putea conveni în privința prețului pe care noi nu-l reglementăm? Poți câștiga în condițiile în care vei economisi la capitolul cheltuieli. Noi încercăm să monitorizăm costurile noastre, presupun că alte companii fac la fel.
Noi nu vom putea nicicum să convenim să vindem motorină cu 18 lei dacă aceasta costă 16 lei. Marja va crește prea mult.
Dar până la 16,5 lei ați putea să conveniți?
Să presupunem că, abstract, ne-am înțeles. De ce am făcut acest lucru? Conform legii, marja maximă este de 10%. Dacă noi activăm în cadrul acestei marje, despre ce am putea să ne înțelegem? Statul însuși a creat un cartel de stat, când a decis să reglementeze marja.
Când marja este aceeași pentru toți, se distruge concurența. Nu există posibilitatea de manevrare, toți „fierb” în limitele marjei stabilite. Autoritățile înseși au inventat aceasta, apoi vin și învinuiesc.
Și încă ceva. Moldova este o țară mică. Noi cumpărăm puțin, astfel încât prețul mediu ponderat pentru 10 zile să fie stabil. La fel procedează și producătorii de combustibil, ei cumpără petrol la cotațiile medii Platt’s pentru o perioadă de 10 zile, produc combustibil și îl vând nouă. Și e chiar la un preț mult mai mare decât țărilor vecine, pentru că noi nu prea avem o alegere specială, de unde să importăm produse petroliere, nu există niciun fel de securitate energetică.
Cazul guvernării
Noi am putea cumva să economisim?
Nu prea depinde de noi. Nu avem petrol. Doar dacă statul va acumula rezerve. Atunci, în cazul majorării prețului pe piața mondială, se poate comercializa combustibil din rezervă, fără a admite astfel creșterea considerabilă a prețurilor.
Ori să fie stabilită o rată variabilă a accizelor. La micșorarea prețului de import, să fie majorat accizul și să fie acumulată o masă monetară, iar în cazul creșterii prețului la combustibil pe piața mondială – să fie compensată din contul acumulărilor. Astfel, pe parcursul anului, poate fi menținut un preț rezonabil pentru consumator.
Este important ca politicienii să aibă dorință de a lucra. Că oricând vor reuși să critice.
Dar autoritățile v-au cerut să nu majorați prețurile?
Da, s-a întâmplat odată. În luna noiembrie 2018, fostul lider al Partidului Democrat [Vladimir Plahotniuc] a invitat operatorii pieței. Până la el, au ajuns zvonuri precum că iată-iată vor fi stopate livrările de carburanți în Moldova din cauza că guvernul a blocat majorarea justificată a prețurilor de către ANRE. Pe atunci, ANRE anunța prețul de două ori pe lună.
În cadrul acelei întruniri s-a menționat faptul că guvernul împiedică activitatea ANRE din cauza refuzului de a-și asuma responsabilitatea pentru reacția negativă din partea consumatorilor. Au fost și declarații precum că toate companiile activează în pierdere, că în curând nu vor avea cu ce plăti pentru importul carburanților și că livrările ar putea fi stopate în orice moment. De aceea a apărut propunerea de a anula stabilirea de către ANRE a prețurilor maxime. La finalul întrevederii, toți au fost rugați să nu stopeze livrările de carburanți. Atunci, atât autorităților, cât și noi am avut noroc – peste doar câteva zile, prețurile la petrol au scăzut brusc.
Nu am mai participat niciodată la astfel de întrevederi. Acolo pot promite orice. E mai bine să ne ocupăm de activitatea noastră și să ne distanțăm de politică.
De ce despre importatorii de produse petroliere s-a format o imagine în societate precum că ar fi niște companii foarte bogate, care se îmbogățesc pe seama oamenilor, mint, toarnă mai puțină benzină și se plâng că statul este rău?
Doar oamenii neserioși pot înainta acuzații atât de grave. Probabil, ei nu operează cu cifre. Dacă ne vor fi prezentate calcule, precum că noi câștigăm, de exemplu, doi lei/litru, deși vorbim despre 50 de bani, noi vom întoarce diferența.
Dar când ni se spune: sunteți niște minciunoși, ni se creează impresia că ei sunt cei mai onești, dacă se gândesc așa. Toată lumea poate verifica modul în care se toarnă benzină – la stațiile PECO există dispozitive certificate de măsurare și cei de acolo sunt obligați să efectueze, la solicitarea oricărui client, verificarea cantității de combustibil livrat.
La fel ca și orice afacere, și cea a carburanților aduce venituri, altfel noi nu am investi și nu ne-am ocupa de aceasta. Noi câștigăm, dar nu asemenea sume datorită cărora, chiar și renunțând definitiv la ele, am putea susține consumatorul. Ne rămân 50 de bani de la un litru, în cel mai bun caz. Este un profit mic din cauza căruia se face atâta gălăgie.
Apropo, noi am elaborat un proiect-pilot al benzinăriilor fără operatori, pentru ca un consumator să se alimenteze de unul singur și, totodată, să economisească 48 de bani la un listru. Dar clienți aproape că nu au fost.
De ce?
Consumatorul din Moldova nu este obișnuit cu așa ceva. 73 la sută din carburanții de la noi sunt procurați de persoane fizice. Și doar fiecare al patrulea deține cardurile noastre de loialitate care oferă reduceri de 2% – de la 30 până la 40 de bani la un litru. Iar ceilalți nu au nevoie de acest card.
De exemplu, în decurs de o lună, o persoană se alimentează cu 80 de litri, aceasta va avea o reducere de 32 de lei. Cu acești bani, persoana respectivă nu va putea nici măcar să ia un prânz. Omul nu are nevoie de acești 30 de lei, el vrea o altă țară – ca legile să funcționeze, ca să fie locuri de muncă.
Iar acum toți strigă că trebuie reduse prețurile. Dar dacă e din contul nostru, e vorba doar de 40-50 de bani la un litru. Dar întrebați oamenii, ei au nevoie de acești 30 de lei lunar? Dați-le oportunitatea de a câștiga. Oamenii pur și simplu își doresc ca guvernele să lucreze, în sfârșit, pentru ei. Ei au nevoie de salarii decente pentru o viață mai bună.
Care este, în viziunea dvs., piața ideală a carburanților?
Fără nicio durere – când prețurile nu sunt reglementate. Este cel mai simplu din punctul de vedere al administrării. Când se reglementează, se cer cheltuieli suplimentare pentru regulator.
De ce dar autoritățile nu se decid să aplice în Moldova prețuri libere la carburanți?
Pentru că statul încă nu are o psihologie a pieței. În fruntea acestuia sunt în mare parte foștii oameni sovietici care consideră că planificarea este mai bună pentru cetățeni.
Sectoare strategice reglementate de către stat există în mai multe țări. Însă aceasta funcționează acolo unde nivelul de corupție este scăzut. Atunci, acest lucru aduce profit pentru stat. Iar în țările ex-sovietice, aproape toate întreprinderile de stat sunt nerentabile și ineficiente.
Și apropo, dacă pe o piață liberă noi am fi majorat prețurile sau ar fi fost o înțelegere, în primul rând, vânzările s-ar fi diminuat, iar în al doilea rând, ar fi fost posibilă și aplicarea amenzilor pentru companii, comparațiile cu alte țări, cu istoria anilor trecuți și totul ar fi fost clar.
Dar acum despre ce am putea să ne înțelegem, dacă s-au înțeles deja pentru noi?
