O familie din patru persoane consumă lunar, în medie, 150 kWh energie electrică și plătește pentru aceasta câte 270-300 de lei. 25 de lei din această sumă sunt pentru salariile angajaților și ai administrației companiilor distribuitoare de energie electrică, alți 16-18 lei se plătesc pentru pierderile din rețea, iar peste 160 de lei ajung la producătorul de energie electrică, pe care Moldova o importă și o achiziționează de la producătorii autohtoni. NM a analizat, împreună cu Victor Parlicov, ex-director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), ce mai intră în tariful pentru energia electrică și poate oare acesta să fie mai mic.

Aceasta înseamnă că în luna septembrie, o familie din patru persoane care consumă, în medie, 150 kWh lunar, va plăti cu 15 lei mai mult pentru energia electrică. Acest lucru se referă la cei care sunt deserviți de Fenosa. Pentru o familie care locuiește la nordul Moldovei, majorarea este mult mai mare – suma din factură va crește, în medie, cu 40 de lei.

Aprobând noile tarife, ANRE a motivat necesitatea majorării acestora prin faptul că a crescut prețul de achiziție al energiei electrice, s-a schimbat cursul valutar și s-au acumulat devieri tarifare la participanții la piața energiei electrice din cauza că tarifele nu au fost majorate iarna, așa cum au solicitat companiile.

Președintele Igor Dodon și Andrei Năstase, ministrul afacerilor interne, liderul Partidului «Platforma Demnitate și Adevăr», au cerut stoparea sau chiar anularea deciziei ANRE cu privire la majorare. Dodon consideră că aceasta a fost neîntemeiată, iar consiliul directorilor ANRE, numit încă de către democrați, a luat această decizie la «comanda lor politică», pentru a destabiliza situația din țară.

Năstase este convins că instituția nu poate garanta corectitudinea calculării cheltuielilor pentru furnizarea energiei electrice către consumatori, iar o parte a cheltuielilor companiilor distribuitoare ar putea fi îndreptată spre salariile neîntemeiat de înalte ale conducerii.

La rândul său, ANRE a respins acuzațiile politicienilor de dependență politică și a dat asigurări că tariful a fost aprobat în strictă conformitate cu metodologia.

Împreună cu Victor Parlicov, expert în energetică, ex-director al ANRE, NM a studiat «partea materială» a noilor tarife pentru energia electrică și a constatat că, chiar dacă s-ar «răscoli» cheltuielile operatorilor de pe piața energiei electrice, tariful ar putea fi redus maximum cu câțiva bani. În zona deservită de către Fenosa s-ar reduce mai puțin decât în zona întreprinderii de stat FEE Nord. Și iată de ce.

Când analizezi din ce este constituit tariful pentru energia electrică, trebuie să ții cont de tariful mediu și nu de cel pentru consumatorul casnic conectat la rețelele electrice de joasă tensiune. Acesta va fi mai mare întotdeauna, pentru că pe acești consumatori stă povara tarifară din cauza liniilor și a transformatoarelor, care sunt necesare pentru a livra energia electrică.

Menționăm că la rețelele de joasă tensiune sunt conectați consumatorii casnici, businessul mic și cel mijlociu, clădirile publice, la rețelele de medie tensiune sunt conectate întreprinderile industriale, iar la rețelele de înaltă tensiune – consumatorii mari, de exemplu, Apă Canal.

De exemplu, aproape nimeni nu a atras atenția asupra faptului că ANRE a micșorat tarifele pentru consumatorii conectați la rețelele de medie tensiune– cu 4,6% (Fenosa) și cu 1,9% (FEE Nord), adică aproape pentru toată industria moldovenească, a menționat Parlicov. «Ținând cont de faptul că în cazul majorării tarifelor, producătorii declarau că vor fi nevoiți să crească prețurile, vom vedea acum dacă se vor ieftini produsele lactate, cele din carne, conservele și altele», a precizat expertul. Iar acest lucru se referă direct la toată populația.

El a menționat că acest tarif a fost redus datorită anulării subvenționării înrucișate, când din contul tarifelor mult mai mari pentru înaltă și medie tensiune erau compensate tarifele pentru consumatorii casnici. Însă nu doar pentru gospodăriile casnice, ci și pentru unitățile de alimentație publică, oficii, instituțiile bugetare etc. «Reiese că la noi, întreprinderile industriale subvenționau, de exemplu, restaurantele și cazinourile, inclusiv cele ilegale. Acum, toți consumatorii achită partea care se referă la ei nemijlocit. Ba mai mult, Moldova era obligată să excludă subvenționările încrucișate în cadrul acordului cu Comunitatea Energetică – noi am lansat acest proces încă în anul 2010 și eu mă bucur că el, în sfârșit, s-a încheiat», a subliniat Parlicov.

Tariful mediu pentru consumatorii Gas Natural Fenosa este de 177,2 de bani pentru un kWh. Din structura acestuia, cea mai mare parte îl ocupă prețul de achiziție al energiei electrice – 108,6 bani pentru un kWh sau peste 60%.

Locuitorii din nordul țării achită pentru energia electrică, în medie, 202,4 bani pentru un kWh. Prețul de achiziție în acest caz este aproape același – 108,5 bani pentru un kWh sau 53,6%.

În cazul ambilor operatori, 81% din această sumă este prețul energiei electrice «externe». Celelalte 19% le constituie energia electrică produsă de CET-ri și de Centrala Hidroelectrică Costești sau cea obținută din surse regenerabile.

Parlicov consideră că prețul de achiziție este greu de influențat, pentru că Moldova are puține pârghii pentru negocieri, mai ales dacă e să ținem cont de faptul că în ce privește liniile de transport, noi depindem de Centrala Hidroelectrică Moldovenească situată în Transnistria. De exemplu, două treimi din liniile de tensiune de 330kW, de la care este «alimentat» Chișinăul, încep exact de pe teritoriul CERS Moldovenească.

Din schema de livrări ar putea fi exclusă întreprinderea de stat Energocom. Aceasta achiziționează energia electrică de la CERS Moldovenească și de la furnizorul ucrainean DTEK Energo, apoi o vinde companiei Gas Natural Fenosa și FEE Nord. Pentru intermediere, Energocom obține o marjă aprobată de stat – aproximativ 30 de cenți pentru un MWh. În tarif aceasta înseamnă zecimi dintr-un ban pentru un kWh.

În factura pentru lumină pe care o primește o familie din patru persoane, care consumă, în medie, 150 kW lunar, prețul de achiziție constituie peste 160 de lei sau aproape 60% din sumă. Dacă operatorii ar achiziționa energia electrică direct de la CERS Moldovenească și de la DTEK Energo, consumatorul ar plăti, lunar, cu 15 bani mai puțin.

Componenta transport în tariful pentru energia electrică este de 14,5 bani pentru un kWh sau aproape 8% din tariful final pentru consumatori.

Tariful pentru transportul energiei electrice este stabilit de ANRE pentru întreprinderea de stat Moldelectrica. Expertul consideră că tariful de transport este foarte apropiat de cheltuielile reale necesare companiei pentru transportul energiei electrice. Chiar dacă ar crește eficiența de administrare a întreprinderii de stat, s-ar reexamina investițiile, s-ar reduce pierderile care sunt incluse în tarif, s-ar obține micșorarea acestuia cu 0,5 bani. În factură, această economie ar fi de doi lei.

Ținând cont însă o nouă linie de înaltă tensiune, Chișinău-Vulcănești, și a stației back-to-back (inserarea curentului electric permanent) din Vulcănești, care urmează să fie construite, în perspectivă, tariful de transport va fi doar în creștere, simțitor.

În prezent, consumatorul de rând plătește pentru transportul energiei electrice puțin peste 20 de lei lunar.

Pentru ca un consumator să obțină în priză 1 kWh energie, trebuie să se producă cu aproximativ 11% mai mult, deoarece o parte din energia electrică se cheltuiește în rețele, fără a mai ajunge la consumator. De obicei, regulatorul stabilește volumul maxim al pierderilor pe care operatorul are dreptul să le includă în tarif. De asemenea, până în anul 2016, metodologia tarifară încuraja companiile să reducă aceste pierdei. Astfel, la începutul anilor 2000, pierderile de energie electrică în rețea constituiau peste 30%, însă în tarife se includea aproape 19,2%, în anii 2011-2012 – 10-12%.

În prezent, pierderile RED Union Fenosa (companie distribuitoare) alcătuiesc aproape 8,2%, ceea ce înseamnă 10,1 bani pentru un kWh. O familie din patru persoane plătește pentru pierderi 15-20 de lei lunar.

Pierderile RED Noord (companie distribuitoare la nordul Moldovei) sunt un pic mai mari – aproape 9,3%, ceea ce, calculat în bani, constituie 9,6 bani pentru un kWh. O familie din patru persoane, care trăiește la nordul țării, plătește pentru pierderi cam tot atât – 15-20 de lei lunar.

Pentru comparație, în România, pierderile în tariful pentru energia electrică alcătuiesc 12-13%, aceasta fiind una dintre cele mai înalte cifre din Europa.

Ba mai mult, dacă e să calculăm raportul dintre prețul la energia electrică și calitatea serviciilor, în Moldova, acesta ar fi unul dintre cele mai bune. Potrivit afirmațiilor expertului, comparativ cu alte state, consumatorul nostru plătește mult mai puțin pentru serviciile de furnizare și distribuție a energiei electrice. «În Moldova, durata medie a deconectării consumatorilor este de aproximativ 200 de minute pe an. Da, în Germania, de exemplu, este vorba de aproape 30 de minute, însă acolo, tariful pentru distribuția energiei electrice este de câteva ori mai mare. În România, este mai mare și durata deconectărilor, și tariful. Când energeticienii lor vor afla, care este tariful de distribuție în Moldova, vor râde. E prea puțin probabil că ei ar accepta să lucreze pentru acești bani», a spus Parlicov.

Expertul consideră că, în același timp, operatorii au de unde reduce cheltuielile. Dacă din tariful Gas Natural Fenosa s-ar exclude prețul de achiziție, tariful de transport și pierderile, ar rămâne aproape 25%. Aceasta este valoarea distribuției energiei electrice care poate fi reexaminată. În tariful «de la nord», această cotă este mai mare – 35%.

Expertul a precizat că diferența nu se obține pentru că RED Nord cheltuiește prea mult. Problema constă în faptul că distribuitorul de la nord are de două ori mai puțini consumatori decât Fenosa, iar consumul de energie este de trei ori mai mic, în timp de întreținerea unui kilometru de rețea costă aproximativ la fel.

«Fenosa deține 60% din toate rețelele, însă 76% din consumul de energie electrică, iar RED Nord deține 40% din rețele și doar 24% din consum. Conform estimărilor ANRE, întreținerea unui km de rețea costă 9,8 mii de lei pentru Fenosa, iar pentru RED Nord – 11 mii de lei. S-ar părea că diferența nu este mare, însă rețelele din nord trebuie întreținute din contul unui volum mai mic de consum de energie electrică, iar aceasta înseamnă că și povara tarifară pentru 1 kWh este mai mare la ei», a precizat expertul.

Astfel, în partea tarifului care ar putea fi influențată de ANRE, intră: amortizarea principalelor mijloace (exprimată în bani, uzura rețelelor, a transformatoarelor etc.), profitul reglementat, salariile angajaților, reparația curentă a rețelelor, devierile tarifare și așa-numitele «alte cheltuieli» în care intră impozitele, taxele și fondul de rulment. Ultimul este folosit pentru a acoperi diferența de casă care apare din cauza că pentru energia achiziționată de distribuitor, de exemplu, în luna iunie, consumatorul plătește doar la sfârșitul lunii iulie.

Potrivit lui Parlicov, regulatorul ar trebui în mod deosebit de atent să țină cont de amortizarea principalelor mijloace. «Foarte frecvent, atât companiile distribuitoare, cât și cele de transport, tind să evalueze activele (utilajul, rețelele de transmisie a electricității ș.a.) și să introducă în tarif mai mult decât acest utilaj costă în realitate și pentru o perioadă mult mai scurtă, ceea ce e absolut incorect», a precizat expertul.

Acum, consumatorii din centru și din sud plătesc pentru amortizare, în medie, câte 11 lei lunar, iar cei din nord – de două ori mai mult. Parlicov este convins că în cazul întrepriinderii de stat RED Nord, această cotă din tarif poate fi micșorată, mai ales dacă s-ar verifica minuțios, la ce preț întreprinderea cumpără componente pentru propriile programe investiționale – de exemplu, piloni, cabluri ș.a.

El consideră că la consumatori ar putea apărea și întrebări referitoare la profitul reglementat care este inclus în tarif. Acesta este mai mare la Fenosa și constituie 13,3 bani pentru un kWh sau 7,5% din tarif. La FEE Nord, această cifră este de 12,7 bani. Expertul a precizat că întreprinderile obțin acest profit datorită investițiilor pe care le fac pe parcursul a câțiva ani. Parlicov a spus că Fenosa a investit mai multe mijloace în utilaje și în modernizarea rețelelor, de aceea și profitul obținut este mai mare. Anume din acesta, potrivit expertului, sunt achitate salarii mari top-managerilor companiei. «Consumatorul trebuie să înțeleagă că prin intermediul tarifului, el plătește top-managerului Fenosa aproximativ 25 de mii de lei lunar, iar adaosul este plătit din profitul propriu al companiei și ea are dreptul să plătească suplimentar cât dorește», a subliniat expertul.

Pentru salariile personalului de la Fenosa consumatorii plătesc în medie câte 25 de lei lunar, iar consumatorii Nord – 45 de lei lunar.

Și «devierile tarifare» ale companiilor sunt plătite de către consumator. Aceste «devieri» apar atunci când ANRE nu recalculează tarifele imediat după apariția circumstanțeor care permit revizuirea lor. Adesea, «mocoșeala» ANRE este cauzată de politică și consumatorul va plăti acum pentru aceste «devieri» câte 12-15 lei lunar suplimentar, în funcție de operator. «Așa că atunci când politicienii îi vor spune consumatorului și data viitoare că ei vor avea grijă ca tarifele să nu crească, las-să știe că acest lucru înseamnă doar că mai târziu, acestea vor crește și mai mult», a concluzionat expertul.