Poate fi dezvoltat sportul pentru copii în Moldova? Dar în provincie, fără bani? E prea puțin probabil că Eduard Caramov, antrenor de canotaj, fondatorul unui club sportiv din Drochia, ar putea răspunde la aceste întrebări printr-un singur cuvânt. Dar el face tot posibilul și chiar mai mult ca grupul de adolescenți să poată practica sportul în mod gratuit, să poată pleca în afara Drochiei și să ducă faima Moldovei într-un sport spectaculos – canotajul cu bărcile „Dragon” cu mai mulți vâslași la bord. NM prezintă istoria lui Eduard despre cum e să pregătești sportivi de nivel mondial fără cele mai elementare condiții pentru antrenamente și cum a ajuns că al său club este mai mult decât despre sport.
– De ce stăm? Mergem! Știi ce să faci! Încălzește-te: sari sau faci așezări, i-a ordonat antrenorul de canotaj unui băiat care abia a împlinit zece ani.
După ce au alergat câțiva kilometri pe un drum de-a lungul iazului, adolescenții mai mari aduc bărcile și le lasă pe apa care devine neliniștită și tot mai întunecată din cauza picăturilor mășcate de ploaie și a vântului din nord-est.
– Haideți, încălzirea, apoi – cursa, le ordonă atrenorul băieților, iar el urcă într-o barcă veche cu motor.
*Ne-am întâlnit cu antrenorul de canotaj Eduard Caramov de două ori și în ambele cazuri – la baza de lângă lacul din Drochia. Când am convenit, la telefon, în privința întâlnirii, el a întrebat: „Dar, poate, totuși, despre copii?” Apoi ne-a avertizat că astăzi, băieții mai mari „au de lucrat cu beton și de vopsit wc-ul”, iar antrenamentele vor fi mai târziu. Am petrecut cea mai mare parte a primei zile sub un cort decorat cu bannerele federației moldovenești. Aici, la niște mese confecționate din scânduri, pe bănci acoperite cu niște vechi covorașe țesute, băieții își sărbătoresc zilele de naștere și se relaxează după antrenamente. La cea de-a doua întâlnire, am reușit nu numai să ne plimbăm cu barca, dar și să ne udăm până la piele.
Opt medalii de aur, una de argint și una de bronz
În luna august 2017, Moldova a aflat despre echipa „Vulturii”, care a adus țării noastre zece medalii cucerite la Campionatul Mondial de Dragon Boat* organizat în Veneția. Echipa a fost creată de Eduard Caramov, candidat în maeștri ai sportului, care locuiește în Drochia. Eduard a început să practice canotajul încă în copilărie, pe lacul din localitate, iar mai târziu, spune el, „acest gen de sport a murit în Drochia.”
* Genul de sport Dragon Boat – competiții care se organizează cu bărci cu capacitatea de 10 și 20 de locuri, pe distanțe de 200, 250, 500, 1000 și 2000 de metri, bărbați, femei și mixt (bărbați/femei).
La începutul anilor 2010, Eduard activa în calitate de inginer de schimb la Moldovatransgaz. A aflat că la Bălți se organizează competiții de canotaj și… s-a pornit.
„Când susțineam tinerii sportivi, mi-au revenit amintirile, dar și conștientizarea faptului că aceștia se antrenează în niște condiții spartane. Ce-i drept, de atunci, nu s-a schimbat aproape nimic.”
În timp ce Eduard vorbește, discipolii săi mai mici se apropie din când în când de el cu diferite întrebări. Cei mai mari cern nisipul, peste perete.
„Apoi mi-am găsit vechea vâslă”
La Bălți, Eduard a făcut cunoștință cu antrenorii de canotaj de acolo și a aflat despre competițiile pentru veterani. Apoi „și-a găsit vechea vâslă și a început să se pregătească de campionatul pentru veterani, care urma să aibă loc în Italia, în anul 2013”. În același an, în Portugalia, a avut loc campionatul european de canotaj pentru tineri. Dar mulți băieți nu au putut merge încolo – pur și simplu nu aveau bani.
„Atunci, încă lucram ca inginer de schimb la Moldovatransgaz. Am primit un premiu annual și am decis să ofer acești bani tinerilor sportivi. Nu mi-am putut permite deplasarea în Italia”, își amintește Eduard.
La un moment dat, călătoria de la Drochia la Bălți a devenit costisitoare și el a decis să reînvie canotajul la Drochia. „Testarea” lacului a început cu o cursă cu Vasilii Nebesnîi, un canotor din Bălți (acum – antrenor emerit de canotaj) și cu discipolii lui Eduard, care și azi se antrenează la bază. Cam în aceeași perioadă, Eduard Caramov a făcut cunoștință, la Bălți, cu un canotor din Ucraina, care i-a povestit despre canotajul cu bărcile Dragon (în Ucraina, acesta era deja popular) și i-a propus ca acest sport să fie practicat și în Moldova.
„Astfel, am devenit tatăl Dragon Boat-ului în Moldova”, spune Eduard.
Iar în anul 2014, în calitate de antrenor, își formează o echipă de canotori din Bălți și din Chișinău și a plecat cu aceștia la regata din Kiev.
Eduard recunoaște că anterior, băieții canotori n-au stat în „dragon”, dar au reușit, timp de două zile, să se antreneze înainte de competiție (vâslitul în caiace și canoe este asemănător, în multe privințe, cu Dragon Boat-ul). Până la urmă, aceștia au ocupat locul întâi la distanța de 5 000 de metri.
„Îmi amintesc de reacția de atunci a celor din jur. Noi am venit – niște moldoveni săraci, amărâți. Nimeni nu ne-a luat în serios. Iar când am câștigat, toți au început să se șușotească: „Măi să fie, ia ce fac moldovenii!” Așa a fost debutul nostru”, spune Eduard, menționând că în Ucraina sunt multe lacuri și multe echipe puternice.
Și pe urmă s-a pornit: căutări de canoe ieftine și vâsle vechi, reparația încăperii pentru sala de sport în care se antrenează acum sportivii și… datorii. Astfel, Eduard a ajuns în Anglia, unde a lucrat mecanic auto timp de o jumătate de an. De fapt, această meserie îl întreține și acum pe Eduard și familia sa.
Încercarea numărul doi
În Anglia, Eduard a ajuns absolut întâmplător la niște competiții de Dragon Boat. Acolo a făcut cunoștință cu Michael Haslam – „tatăl” european al Dragon Boat-ului, care a adus acest gen de sport din China. Mai târziu, în anul 2016, Haslam va dărui „dragonilor” din Moldova 40 de veste de salvare pe care prietenii lui Eduard le vor transmite în Moldova prin intermediul microbuzelor – câte cinci bucăți.
„N-am învățat engleza la școală și abia-abia am început să înțeleg ceva. Ne-am întâlnit după competiții. Haslam mi-a explicat literalmente pe degete că, dacă vreau să dezvolt Dragon Boat-ul, trebuie să vin la campionatul european care va avea loc în Franța”, își amintește Eduard.
În anul 2015, după ce a revenit în Moldova, el își formează din nou o echipă din opt sportivi. Cu aceștia a plecat în Franța, cu două automobile particulare.
„A fost foarte greu. Bani nu erau. Sportivii trebuiau să evolueze în tricouri identice cu simbolurile țării. Le-am comandat la Chișinău și, ca să economisim, am luat tricouri fără mâneci. În Franța, am trăit în corturi, pe un ipodrom. Găteam mâncare la arzătoare cu gaz, ne spălam din furtunul cu care sunt spălați caii… Iar rezultatul… am câșyigat locul doi la Campionatul European”, spune el, precizând că în cursa preliminară, echipa sa a fost prima care a ajuns la finiș.
După competiții, organizatorii au decis să dăruiască echipei din Moldova două bărci la mâna a doua, cu capacitatea de 20 de locuri și 40 de vâsle – cu condiția că acestea vor fi preluate „chiar acum”.
„Nu aveam bani. Acolo, pâinea e foarte scumpă, iar sportivii o înfulecau cu poftă. Mâncam fasole conservată și tot ce era mai ieftin. Aveam nevoie de transport care să preia bărcile. Grație unor cunoștințe, am găsit niște șoferi de curse lungi din polonezi care erau dispuși să transporte bărcile în Polonia. Timp de patru zile, am așteptat un tir și abia după asta am plecat acasă.”
Ulterior, Eduard a închiriat o remorcă la Chișinău și a plecat în Polonia, după bărci. Astfel, primele bărci-dragon, cu lungimea de peste 12 metri, au apărut în Moldova, pe lacul urban din Drochia.
Urmau noi victorii și lupta împotriva tradiționalei birocrații moldovenești.
Baza, terenul și… weceul
Acum, la baza sportivă „Vulturii” e destul de confortabil: bărcile sunt aranjate în două ambare, unele dintre ele aparținând clubului, altele fiind proprietatea sportivilor. Este aici și un duș de vară, și o mică bucătărie cu frigider, plită și reșou electric la care sportivii își poți încălzi mâinile după antrenamente.
Dar nu întotdeauna a fost așa. Eduard recunoaște că timp de un an și jumătate după ce a fost înregistrat clubul, „mergea la primărie ca la serviciu”, ca să primească în chirie un teren lângă lac, unde a fost cândva o bază sportivă, iar pe atunci era doar o gunoiște. Până la urmă, a primit terenul și, cu ajutorul băieților, l-a curățat, a adus primele ambare, iar câteva le-a asamblat pe loc.
Împreună cu antrenorul, băieții au început să amenajeze un teren de baschet pe care intenționează să-l finalizeze imediat ce vor apărea bani.
În apropiere de bază au construit un weceu public.
„Weceul e o istorie aparte. Am elaborat proiectul civic „Weceu public în parcul de lângă lac” și l-am depus la începutul anului 2021. Primăria ne-a alocat 25 mii de lei pentru materiale”, ne spune Eduard.
Și menționează că acesta este un weceu anti-vandal în care e imposibil să distrugi ceva. Va fi deschis întotdeauna. Însă în timp ce proiectul era la primărie spre examinare, materialele de construcție s-au scumpit considerabil, de aceea, pentru a se încadra în buget, clubul a fost nevoit să-și asume unele lucrări.
Un weceu bun este important pentru club. Echipa ar putea organiza competiții pe lacul din oraș, invitând cluburi din România și Ucraina, dar acest lucru este imposibil fără niște condiții elementare. Acum, Eduard speră că organizarea evenimentelor pe lac va fi posibilă.
În timp ce privim cele din jur, câțiva părinți ai tinerilor sportivi zugrăvesc pereții, o mămică termină de vopsit ceva la intrarea în club. Fiul său frecventează acest club abia de un an, dar ea consideră că e de datoria sa să ofere ajutor și clubului, și fiului. „Totuși, copiii se antrenează gratuit”, precizează femeia și adaugă că într-un an, fiul său „dolofan”, de 11 ani, a slăbit cu 10 kilograme.
Ready? Go!
Apropo despre antrenamente. Vântul, ploaia și frigul nu sunt un obstacol pentru antrenamente. Noi am urmărit antrenamentele într-una din zilele cu vreme rea. După exercițiile de încălzire, băieții au scos canoele și au început exercițiile de învcălzire pe apă. Urma Cupa municipiului Chișinău la Caiac-Canoe (12-14 mi), la care trebuiau să se întrunească aproape toate echipele din Moldova. Și ei trebuiau să se pregătească de această competiție.
În timp ce ne îndreptăm spre locul de start, Eduard ne spune că lacul Valea Morilor din Chișinău seamănă cu un jeleu. Și asta, din cauza că „malurile sunt acoperite cu plăci și orice val revine iar și iar”.
Dar se dă startul rapid, deasupra apei se aud comenzile sonore ale antrenorului… 200 de metri, 500 de metri, iar după asta – concluzii scurte. Au vâslit – la încălzit. Următorii. Și așa, prin rotație.
Chiar dacă ceartă meteorologii care iarăși au greșit prognozele, Eduard recunoaște totuși că așa, băieții se antrenează în condiții naturale: pentru că nimeni nu va anula competițiile din cauza vântului sau a ploii,. Excepție – vijeliile sau rafalele de vânt.
Frecându-și mâinile, antrenorul continuă să corecteze activitatea băieților și menționează, ca pentru sine: „Mi-au înghețat mâinile. Înseamnă că și lor le–au înghețat.” Când facem cale întoarsă de la cursa de 500 de metri, antrenorul povestește cum în iarna anului 2019, a înfipt el singur țevi cu marcajele 200 și 500 de metri și, totodată, a aflat că lacul are adâncimea de 14 metri, iar mai departe e nămol.
În timp ce se antrenează fetele și băieții care urmau să plece la competițiile din Chișinău, copii mai mici sar pe mal, în așteptarea bărcii eliberate. Mulți părinți cumpără copiilor bărci, pentru ca aceștia să se poată antrena fără a sta la coadă: prețul unei canoe de o singură persoană, de mâna a doua, variază de la 200 până la 300 de euro; prețul uneia noi pornește de la 2 000 de euro, în funcție de producător.
Canotajul este un sport greu
Banii pentru plecările la campionate sunt alocați de primărie, consiliul raional și câteva companii locale, iar părinții acoperă o parte din cheltuielile pentru transport. Anul trecut, când echipa a plecat în Cehia, la campionatul mondial de Dragon Boat, părinții au mai plătit vreo 100 de euro.
„Am plecat în Cehia cu microbuzul meu, fabricat în anul 1997. Am plătit și pentru călătoria șoferului unui automobil cu șapte locuri. În general, a fost minunat. În prima zi, am înnoptat la un prieten de-al meu, care locuiește în Cehia. Ne-a cazat în toată casa pe noi toți, cei 14 oameni. Apoi ne-am mutat într-un hostel”, își amintește Eduard, precizând că în Cehia, tinerii (până la 18 ani, în bărci cu capacitatea de 10 locuri) au câștigat aurul.
Eduard recunoaște că el acoperă cheltuielile curente ale clubului din veniturile personale: în timpul liber, în afara antrenamentelor, lucrează ca mecanic auto. Dar precizează că aproximativ o jumătate din povara financiară a bugetului familiei revine soției – și ea lucrează. Cu toate acestea, antrenorul nu intenționează să stabilească o plată pentru frecventarea secției.
„Canotajul este un sport greu. Există o tendință generală europeană: copiii își doresc tot mai puțin să facă sport. Banii îi limitează din start pe cei care nu pot plăti. Avem copii din familii defavorizate care nu-și pot permite astfel de cheltuieli”, menționează el.
În timpul verii, copiii se antrenează de două ori pe zi: două ore dimineața și până la cinci ore seara. Sezonul se deschide în luna martie, când se topește gheața, și continuă până la sfârșitul lunii noiembrie.
În cealaltă perioadă a anului, copiii aleargă la stadion și se antrenează, șase zile pe săptămână, în sala de sport, pe care Eduard a închiriat-o încă în anul 2014, de la Direcția cultură a Consiliului raional. De atunci, costul chiriei a crescut de la 1 200 de lei până la 8 646 de lei lunar. Aceste costuri nu sunt acoperite nici de secția jiu-jitsu, care a fost deschisă, cu plată, în cadrul clubului.
„Când nu este gheață, ne antrenăm și iarna, ca să nu ne pierdem forma. E foarte greu să-ți revii în formă după iarnă. E și mai greu să concurezi cu cei care au condiții mai bune. De exemplu, în această iarnă, selecționata Moldovei a fost dusă de câteva ori în Turcia, la apă. Cum să concurezi apoi cu ei? La Cupa Republicii din luna aprilie n-am fost. Dar în general, încercăm să compensăm, să recuperăm totul în timpul verii”, mai spune antrenorul.
Când canotajul e mai mult decât un sport
Atâta timp cât copiii învață în liceele din localitate, ei frecventează clubul. Pentru unii dintre ei, canotajul așa și va rămâne o pasiune din adolescență. Și doar câțiva dintre ei își vor uni viața cu sportul de performanță.
„Avem un exemplu foarte reușit. Canotorul nostru Tudor Șevciuc și-a continuat cariera în Cluj-Napoca – în alergare. Când se antrena la noi, și-a dezvoltat o înclinație față de această disciplină. Canotorii trebuie să alerge mult și bine – de aceasta depinde rezistența pe apă. Acum, Tudor reprezintă un club din România și ocupă locuri premiante”, afirmă Eduard.
Eduard Caramov își pregătește și fiul mai mare pentru sportul de performanță. Acesta va participa la următoarele competiții internaționale de canoe.
Totodată, Eduard menționează faptul că clubul este mai mult decât un sport.
„Copiii trebuie să se dezvolte și în viața de zi cu zi. Când copiii ajung la mine, invit părinții și le explic că încerc să fac antrenamentele accesibile, dar și eu am niște condiții. Cine este împotrivă – nu se reține aici. La noi e mai mult decât sport. Trebuie să poți să mături, iar dacă trebuie – să amesteci mortar. Generațiile anterioare au construit baza pe un loc gol”, concluzionează Eduard la finalul excursiei.
Ne luăm rămas-bun la ieșire. Mâine, vreo treizeci de copii cu vârstele de la 9 până la 17 ani se vor întâlni din nou la antrenamente – și e mare probabilitatea că va fi la fel de frig și ploios. Pentru copii urmează competițiile internaționale de Dragon Boat: etapa Cupei Europei din Belgrad (23-25 iunie) și Campionatul European din Ravenna (5 septembrie).
Iar până atunci: antrenamente până la bătături, iar în pauze – beton și vopsea.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
