Turul întâi al alegerilor prezidențiale a trecut, dar a rămas un gust amar. În turul doi au ajuns lidera PAS Maia Sandu și candidatul independent Igor Dodon. Sandu l-a depășit pe Dodon datorită mobilizării record a diasporei. Acum, întrebarea este: cui vor reveni, în turul doi, voturile alegătorilor lui Renato Usatîi, care a obținut un rezultat foarte bun. În continuare, timp de două săptămâni, vom urmări ultima bătălie. Cum va fi aceasta?
Această campanie a trecut aproape fără radicalism geopolitic. Dar nu s-au constatat nici confruntări de idei sau programe reale de reformare a țării.
Laitmotivul cursei a devenit posibila cumpărare a voturilor locuitorilor din Transnistria. Riscurile fraudei sunt întotdeauna, mai ales în democrații subdezvoltate precum este cea moldovenească. Dar de data aceasta, accentul a fost pus pe votul diasporei și cel al locuitorilor din Transnistria. Remarcă – diaspora din Federația Rusă, ceilalți nu au provocat alte temeri.
Indiferent de sosul cu care au fost oferite toate acestea, a fost greu să nu se observe abordarea discriminatorie. În ziua alegerilor, lupta cu presupusa fraudare a atins apogeul. Liderul „Platformei Demnitate și Adevăr” Andrei Năstase, alături de combatanți, au mers în localitățile unde votau locuitorii din Transnistria. Scopul stabilit – să ajute poliția să împiedice transportarea organizată a alegătorilor, care a fost interzisă de Comisia Electorală Centrală.
Apropo, menționăm că la toate celelalte alegeri, transportarea nu a fost echivalată cu mituirea alegătorilor și a fost practicată în multe raioane ale țării de către diferiți jucători politici.
În ajutorul combatanților a venit și Igor Grosu, deputat PAS – formațiune al cărei candidat a câștigat în turul întâi al alegerilor. Ajuns la destinație, acesta a blocat drumul cu automobilul său, împiedicând astfel libera circulație și votarea.
Cum a apărut această idee „strălucită” în stafful partidului, nu știu. Probabil, au apărut presupuneri precum că Năstase va atrage asupra sa voturile electoratului radical de dreapta și a fost o încercare de a cuceri aceste puncte electorale.
Așa sau altfel, a fost nedemocratic și nici conform standardelor europene, pe care au promis să le respecte partidele și politicienii care în ziua alegerilor au blocat drumurile.
Precizez încă o dată: acest lucru nu anulează întrebările despre posibila mituire a alegătorilor, despre încălcarea interdicției CEC privind transportarea și cerințele legale de a pedepsi făptașii.
Dar oricum, într-o societate liberă și democratică, în presa liberă nu poți să nu observi discriminarea evidentă a grupurilor de cetățeni doar pentru că aceștia sunt locuitorii unei anumite regiuni. Dacă noi considerăm Transnistria parte a Moldovei, înseamnă că locuitorii din stânga Nistrului rămân cetățeni ai Moldovei, cu aceleași drepturi ca ale tuturor.
Apropo, este interesant să urmărim rezultatele votării cetățenilor din Transnistria.
Ponderea celor de acolo care au votat pentru Sandu a depășit 13%. Este mai mult decât, de exemplu, s-a votat pentru Sandu în raioanele Ocnița și Briceni. Iar în Găgăuzia, de exemplu, Sandu a acumulat 2%. Sper că în turul doi nu vom bloca drumurile din Comrat?
Dodon are propriul sistem „al nostru-străin”. Sistematizând rezultatele alegerilor, el a împărțit cetățenii Moldovei în cei care trăiesc în țară și cei care trăiesc peste hotare. Potrivit lui, diaspora e un „electorat paralel”. Adică trăiește într-o lume paralelă și nu știe, ce-i mai bine pentru Moldova. Nu votează așa ca țara, în general, este un electorat cam incorect.
Curios e faptul că Grosu și reprezentanții DA afirmau că transnistrenii nu au idee despre ceea ce se întâmplă pe terenul politic al Moldovei. Dodon spune același lucru despre diasporă.
Vom vedea dacă staffului „candidatului poporului” nu-i va trece prin cap să folosească resursa administrativă pentru a împiedica votarea diasporei. Care, apropo, nu l-a votat nici în Europa, nici în Rusia.
Și acum, despre surpriza principală a scrutinului – Renato Usatîi. Tradițional, aesta a folosit populismul (de fapt, nu este unicul în acest sens), în schimb, a încercat să nu atingă geopoliticul. Rezultatele sale demonstrează, cât de mare este ponderea electoratului protestatar. Populația care a sărăcit și mai mult din cauza pandemiei cere soluții pentru problemele arzătoare.
Anume pentru aceste 17% de cetățeni care au votat pentru Usatîi se va da bătălia principală în turul doi. Multe (deși nu toate) vor depinde de mesajul personal al lui Usatîi.
Problema mai constă și în tactica pe care o vor alege Dodon și Sandu, care sunt atribuiți taberei politice convențional de stânga și, respectiv, taberei politice convențional de dreapta. Vor urma calea dovedită de antagonizare a societății conform principiului „împărțiți și cuceriți” și vor încerca să radicalizeze societatea?
Răspândirea negativismului – despre transnistreni, vorbitorii de limba rusă care sunt „pentru Dodon”, găgăuzii care „votează ca Cecenia”, românii care dorm și visează cum să obțină Moldova, LGBT care „molestează” familiile moldovenești, „sorosiții” „care lucrează pentru Gosdep (Departamentul de Stat al SUA)” etc. – nu va duce la nimic altceva decât la polarizarea societății.
Apropo, una dintre principalele sperietori ale primei etape a acestei campanii, care ar putea fi formulată „diaspora din Rusia îl votează pe Dodon” a fost un fals. Cei din Rusia n-au votat pentru el.
Noi toți trecem prin aceasta deja de câteva decenii. Dar nu am construit pe acest fundament nici un stat de drept, nici economie – nimic. Susținerea cetățenilor Moldovei înseamnă o resursă enormă care ar putea fi folosită pentru a uni sau pentru a dezbina, inclusiv în perioada campaniilor electorale.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
