«Eu sunt o mamă rea?»
Cum femeile din Moldova ar putea crește un copil sănătos și cine le-ar ajuta?
În Moldova, există o profesie, în a cărei listă de cerințe se regăsește o experiență de minimum doi ani de alăptare. Astăzi, când multe familii se limitează la un singur copil, de multe ori, primul bebeluș pe care îl vede o femeie este copilul ei. Și apar numeroase întrebări la care ea nu poate găsi răspuns. Acum cinci ani, în Moldova, a apărut Asociația consultanților în alăptare «Mămica Alăptează», cofondator al acesteia fiind Olga Gutium, mamă a trei copii. Istoria Olgăi și a Asociației «Mămica Alăptează» este despre problemele cu care se confruntă mamele moderne, de ce sunt atât de vii diferitele mituri și metode «de peșteră» și cum femeile pot fi ajutate să crească un copil sănătos și să nu dăuneze propriei sănătăți.
Cum poți înlocui pentru cineva sora mai mare sau mama?
Componentă obligatorie în CV – doi ani de alăptare
Încă acum zece ani, în Moldova nu era profesia de «consultant în alăptare». Obținând studii în filologie, Olga Gutium a lucrat câțiva ani în calitate de designer la un ziar din Chișinău. Când era însărcinată cu cel de-al doilea copil, a plecat în concediu de maternitate, intenționând ca după aceasta să revină la serviciu. Însă viața a luat o întorsătură neașteptată.
«Cu primul copil, am avut o experiență neplăcută în ce privește alăptarea. Cu al doilea, a apărut siguranța că voi face totul pentru a reuși. Și l-am găsit pe unicul consultant în alăptare care atunci era în Chișinău», își amintește Olga.
Astfel, ea a făcut cunoștință cu Alina Șmurun, psiholog și consultant. Acesta a fost începutul unei experiențe reușite de alăptare, dar și al unei noi profesii. Pe Olga a entuziasmat-o ideea de a ajuta și pe altcineva în depășirea problemelor care ei i-au părut, anterior, imposibil de depășit. La Chișinău, nu avea unde să obțină studii speciale de consultant în alăptare și de îngrijire a copilului. Și Olga a plecat la cursuri la Moscova, acestea fiind organizate de o asociație obștească ce colabora cu maternitățile. După nașterea celui de-al treilea copil, ea a înțeles că nu va mai reveni la munca de la ziar: nu dorea să abandoneze ceea cu ce s-a ocupat deja de cinci ani.
Astfel, ea a făcut cunoștință cu Alina Șmurun, psiholog și consultant. Acesta a fost începutul unei experiențe reușite de alăptare, dar și al unei noi profesii. Pe Olga a entuziasmat-o ideea de a ajuta și pe altcineva în depășirea problemelor care ei i-au părut, anterior, imposibil de depășit. La Chișinău, nu avea unde să obțină studii speciale de consultant în alăptare și de îngrijire a copilului. Și Olga a plecat la cursuri la Moscova, acestea fiind organizate de o asociație obștească ce colabora cu maternitățile. După nașterea celui de-al treilea copil, ea a înțeles că nu va mai reveni la munca de la ziar: nu dorea să abandoneze ceea cu ce s-a ocupat deja de cinci ani.
«Cu primul copil, am avut o experiență neplăcută în ce privește alăptarea. Cu al doilea, a apărut siguranța că voi face totul pentru a reuși. Și l-am găsit pe unicul consultant în alăptare care atunci era în Chișinău», își amintește Olga.
Astfel, ea a făcut cunoștință cu Alina Șmurun, psiholog și consultant. Acesta a fost începutul unei experiențe reușite de alăptare, dar și al unei noi profesii. Pe Olga a entuziasmat-o ideea de a ajuta și pe altcineva în depășirea problemelor care ei i-au părut, anterior, imposibil de depășit. La Chișinău, nu avea unde să obțină studii speciale de consultant în alăptare și de îngrijire a copilului. Și Olga a plecat la cursuri la Moscova, acestea fiind organizate de o asociație obștească ce colabora cu maternitățile. După nașterea celui de-al treilea copil, ea a înțeles că nu va mai reveni la munca de la ziar: nu dorea să abandoneze ceea cu ce s-a ocupat deja de cinci ani.
Astfel, ea a făcut cunoștință cu Alina Șmurun, psiholog și consultant. Acesta a fost începutul unei experiențe reușite de alăptare, dar și al unei noi profesii. Pe Olga a entuziasmat-o ideea de a ajuta și pe altcineva în depășirea problemelor care ei i-au părut, anterior, imposibil de depășit. La Chișinău, nu avea unde să obțină studii speciale de consultant în alăptare și de îngrijire a copilului. Și Olga a plecat la cursuri la Moscova, acestea fiind organizate de o asociație obștească ce colabora cu maternitățile. După nașterea celui de-al treilea copil, ea a înțeles că nu va mai reveni la munca de la ziar: nu dorea să abandoneze ceea cu ce s-a ocupat deja de cinci ani.
“
Odată, am oferit consultanță unei mame – tinerei jurnaliste Anastasia Popescu. După ce am rezolvat problemele ei, Anastasia a întrebat, de ce la noi nimeni nu se ocupă de așa ceva... Nu există un site de unde s-ar putea obține informație corectă și sfaturi. Multe mame se confruntă cu probleme când, la maternitate, un medic spune una, altul – alta, medicul de familie – a treia, iar bunelul și bunica – a patra. Și nu-i clar ce trebuie să faci.
Astfel, în anul 2015, împreună cu Alina Șmurun și Anastasia Popescu în rol de PR-manager, Olga a devenit cofondator al Asociației obștești «Mămica Alăptează». Au pornit de la consultații particulare, apoi au început să colaboreze cu UNICEF, după care au obținut statutul de experți naționali ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în Moldova. Toate programele în care Olga și colegele sale au fost instruite aveau la bază standardele OMS.
Însă pentru a lucra cu mămicile, sunt importante nu doar cunoștințele profesionale, dar și experiența proprie.
Însă pentru a lucra cu mămicile, sunt importante nu doar cunoștințele profesionale, dar și experiența proprie.
«Pentru a deveni membru al Asociației interregionale a consultanților în alăptare (AKEB), este nevoie de o experiență de cel puțin doi ani de alăptare. Poți să știi multe lucruri și să le poți rezolva cu ușurință, dar propria experiență este foarte prețioasă. Este important când, în afară de cunoștințe, transmiți și experiența proprie», menționează Olga.
«Pentru a deveni membru al Asociației interregionale a consultanților în alăptare (AKEB), este nevoie de o experiență de cel puțin doi ani de alăptare. Poți să știi multe lucruri și să le poți rezolva cu ușurință, dar propria experiență este foarte prețioasă. Este important când, în afară de cunoștințe, transmiți și experiența proprie», menționează Olga.
«În organizația noastră s-a făcut deja divizarea în consultanți și în grupul de susținere a alăptării. În grupul de susținere, oamenii își împărtășesc experiența, iar consultanții rezolvă deja o problemă concretă, reieșind din particularitățile concrete ale mamei și copilului», povestește Olga.
Cine va spune, ce trebuie să facem cu primul copil nou născut?
Și cum să nu devenim victime ale publicității agresive
«Câți copii sunt în familiile de astăzi? Unul, doi, uneori – trei. Rareori se întâmplă să fie mai mulți. Fetița a crescut, a născut și acesta e primul copil mic pe care ea îl vede. Încă cu o sută de ani în urmă, când familiile erau numeroase, fiecare fetiță vedea o surioară sau un frățior nou născut, vedea cum mama comunică cu ei. Acum, femeile nu știu nici măcar cum să țină copilul în brațe, nemaivorbind de alăptat. Noi îndeplinim rolul surorii mai mari sau cel al mamei», spune Olga.
Conform recomandărilor OMS, copilul ar trebui să fie alăptat până la vârsta de doi ani, iar după – la dorința mamei și a copilului.
Consultanții în alăptare ajută mamele să învețe niște lucruri elementare: cum să țină copilul, cum să întocmească regimul de alimentație, ce să facă în cazul în care crede că laptele a dispărut, când și cum să stabilească relațiile cu copilul, când și cum să renunțe la alăptat.
Ele sunt nevoite să se confrunte nu doar cu problema lipsei de experiență și cunoștințe, dar și cu publicitatea agresivă a laptelui praf pentru sugari. În multe fime, spoturi sau publicitate, chiar și cele care nu au legătură cu maternitatea și copilăria, în cadru apare un copil și el este, neapărat, cu suzeta sau sticluța.
Ele sunt nevoite să se confrunte nu doar cu problema lipsei de experiență și cunoștințe, dar și cu publicitatea agresivă a laptelui praf pentru sugari. În multe fime, spoturi sau publicitate, chiar și cele care nu au legătură cu maternitatea și copilăria, în cadru apare un copil și el este, neapărat, cu suzeta sau sticluța.
“
Se formează stereotipul: dacă este un copil, este și sticluța și suzeta. Însă în 99% din cazurile în care apare sticluța, apar și probleme de alăptare. Femeile nimeresc în capcană. De exemplu, când ele hrănesc bebelușul cu sticluța, el e culcat pe mână, cu burtica în sus. Dacă ar fi așezat la sân în aceeași poză, pentru mamă sunt garantate fisurile și durerile în timpul alăptării, pentru că sugarul trebuie să fie culcat cu burtica spre mamă.
Olga menționează că lupta împotriva campaniilor de publicitate agresivă a laptelui praf a început încă în anii 1980. Atunci, Organizația Mondială a Sănătății a adoptat un regulament conform căruia pe cutiile cu aceste prafuri nu poate fi utilizată imaginea copilului. De asemenea, trebuia să fie indicate toate contraindicațiile, la fel ca și eventualele reacții adverse.
«Acesta este un produs utilizat în cazul în care mama, din anumite motive, nu poate alăpta. Este o șansă de supraviețuire pentru copil, care nu era acum 150 de ani. Și noi ținem minte nivelul de supraviețuire a copiilor de atunci. Dacă nu era o doică alături, copilul era hrănit cu lapte provenit de la animale, care dăunează aproape întotdeauna. Acum, dacă s-a întâmplat ceva cu mama, copiii au o șansă la o dezvoltare normală. Însă cu părere de rău, publicitatea funcționează asupra tuturor. Majoritatea crede că nu-i nimic grav, că mulți copii reacționează la laptele praf ca la oricare alt produs», susține Olga.
«Acesta este un produs utilizat în cazul în care mama, din anumite motive, nu poate alăpta. Este o șansă de supraviețuire pentru copil, care nu era acum 150 de ani. Și noi ținem minte nivelul de supraviețuire a copiilor de atunci. Dacă nu era o doică alături, copilul era hrănit cu lapte provenit de la animale, care dăunează aproape întotdeauna. Acum, dacă s-a întâmplat ceva cu mama, copiii au o șansă la o dezvoltare normală. Însă cu părere de rău, publicitatea funcționează asupra tuturor. Majoritatea crede că nu-i nimic grav, că mulți copii reacționează la laptele praf ca la oricare alt produs», susține Olga.
Olga menționează că lupta împotriva campaniilor de publicitate agresivă a laptelui praf a început încă în anii 1980. Atunci, Organizația Mondială a Sănătății a adoptat un regulament conform căruia pe cutiile cu aceste prafuri nu poate fi utilizată imaginea copilului. De asemenea, trebuia să fie indicate toate contraindicațiile, la fel ca și eventualele reacții adverse.
«Acesta este un produs utilizat în cazul în care mama, din anumite motive, nu poate alăpta. Este o șansă de supraviețuire pentru copil, care nu era acum 150 de ani. Și noi ținem minte nivelul de supraviețuire a copiilor de atunci. Dacă nu era o doică alături, copilul era hrănit cu lapte provenit de la animale, care dăunează aproape întotdeauna. Acum, dacă s-a întâmplat ceva cu mama, copiii au o șansă la o dezvoltare normală. Însă cu părere de rău, publicitatea funcționează asupra tuturor. Majoritatea crede că nu-i nimic grav, că mulți copii reacționează la laptele praf ca la oricare alt produs», susține Olga.
«Acesta este un produs utilizat în cazul în care mama, din anumite motive, nu poate alăpta. Este o șansă de supraviețuire pentru copil, care nu era acum 150 de ani. Și noi ținem minte nivelul de supraviețuire a copiilor de atunci. Dacă nu era o doică alături, copilul era hrănit cu lapte provenit de la animale, care dăunează aproape întotdeauna. Acum, dacă s-a întâmplat ceva cu mama, copiii au o șansă la o dezvoltare normală. Însă cu părere de rău, publicitatea funcționează asupra tuturor. Majoritatea crede că nu-i nimic grav, că mulți copii reacționează la laptele praf ca la oricare alt produs», susține Olga.
În prezent, consultanții de la «Mămica Alăptează» organizează cursuri și seminare nu doar despre alăptare, dar și despre diversificare, înțărcare, somnul copilului, sex după naștere și despre cum mamele pot îmbina grija pentru copil cu grija de sine.
«În perioada alăptării, chiar dacă aceasta durează o jumătate de an sau câteva luni, femeia se poate îmbolnăvi sau poate fi invitată la o nuntă și ea trebuie să-și vopsească părul ori vrea să plece la mare și nu știe cât este de sigur acest lucru. Bineînțeles, nașterea copilului schimbă foarte mult viața familiei, viața femeii. Însă oricum, ea rămâne femeie. Adesea mamele primesc același răspuns la toate: vei înceta să alăptezi, vino să-ți vopsești părul. Sau: oprește alăptarea și vom trata dinții. De ce unora le pare și acum că aceste lucruri sunt incompatibile?», se miră Olga.
«În perioada alăptării, chiar dacă aceasta durează o jumătate de an sau câteva luni, femeia se poate îmbolnăvi sau poate fi invitată la o nuntă și ea trebuie să-și vopsească părul ori vrea să plece la mare și nu știe cât este de sigur acest lucru. Bineînțeles, nașterea copilului schimbă foarte mult viața familiei, viața femeii. Însă oricum, ea rămâne femeie. Adesea mamele primesc același răspuns la toate: vei înceta să alăptezi, vino să-ți vopsești părul. Sau: oprește alăptarea și vom trata dinții. De ce unora le pare și acum că aceste lucruri sunt incompatibile?», se miră Olga.
De ce astăzi e greu de vorbit despre alăptare?
Cine este aici «mamă rea» și prin ce Moldova nu este departe de Africa
“
Să mergi pe două picioare este normal. Nu este nici bine, nici rău. Dacă eu mi-aș pierde un picior, mi-aș putea pune o proteză și, cu aceasta, aș putea trăi fericită. Însă cu două picioare, de fapt, ar fi mai comod. Așa e și cu alăptarea: ea nu este mai bună, ea este firească și optimă.
Ea mai spune că cercetările demonstrează că acei copii care au crescut cu alimentație artificială, se îmbolnăvesc mai des de afecțiuni respiratorii, au imunitate mai slabă și sunt predispuși spre obezitate, pentru că laptele praf se digeră mai greu. Producătorii de lapte praf au obținut succese considerabile și le-au adaptat la maximum necesităților copiilor. Cu toate acestea, susține Olga, în aceste prafuri sunt, în medie, vreo 50 de componente, în timp ce în laptele matern sunt peste 800. Fizic, unele componente nu pot fi repetate artificial: imunoglobulinele, hormonii, factorii de creștere.
«În imunitatea femeii, sunt anticorpi împotriva bolilor de care ea a suferit deja și ea îi transmite copilului. Sunt și alte mecanisme unice care s-au format pe parcurs. De exemplu, mama și copilul s-au îmbolnăvit de o infecție virală. Sistemul său imun încă nu este dezvoltat și lui îi este greu să lupte contra infecției. Iar sistemul imunitar al mamei oferă răspuns imun și în lapte ajung anticorpi proaspeți. Cu fiecare doză de lapte, ea îi oferă copilului protecție împotriva unei infecții concrete. Adesea, mamele inspiră mirosul copiilor lor, ei într-adevăr miros gustos. Însă în afară de aceasta, inspirând întreaga floră a organismelor patogene și nepatogene, femeia își reglează imunitatea în așa fel, ca aceasta să producă ceea de ce copilul are nevoie anume în acest moment», afirmă Olga.
Ea mai menționează că până la un an, laptele matern pentru copii înseamnă, în primul rând, mâncare și apoi imunitate și comunicare. Pe măsură ce copilul crește, laptele conține tot mai multă imunoglobulină și lactoferină (proteină care nu permite organismelor patogene să se înmulțească și chiar dacă copilul se îmbolnăvește, boala este suportată mai ușor). Când ajunge la vârsta de un an, copilul începe să meargă, ceea ce înseamnă o povară emoțională colosală. De asemenea, el începe să comunice mai mult cu alți copii, să contacteze cu cei maturi și, de exemplu, să mănânce nisip. În această perioadă, imunitatea are nevoie de o susținere puternică: aceasta se formează până la vârsta de trei ani.
Ea mai menționează că până la un an, laptele matern pentru copii înseamnă, în primul rând, mâncare și apoi imunitate și comunicare. Pe măsură ce copilul crește, laptele conține tot mai multă imunoglobulină și lactoferină (proteină care nu permite organismelor patogene să se înmulțească și chiar dacă copilul se îmbolnăvește, boala este suportată mai ușor). Când ajunge la vârsta de un an, copilul începe să meargă, ceea ce înseamnă o povară emoțională colosală. De asemenea, el începe să comunice mai mult cu alți copii, să contacteze cu cei maturi și, de exemplu, să mănânce nisip. În această perioadă, imunitatea are nevoie de o susținere puternică: aceasta se formează până la vârsta de trei ani.
«În imunitatea femeii, sunt anticorpi împotriva bolilor de care ea a suferit deja și ea îi transmite copilului. Sunt și alte mecanisme unice care s-au format pe parcurs. De exemplu, mama și copilul s-au îmbolnăvit de o infecție virală. Sistemul său imun încă nu este dezvoltat și lui îi este greu să lupte contra infecției. Iar sistemul imunitar al mamei oferă răspuns imun și în lapte ajung anticorpi proaspeți. Cu fiecare doză de lapte, ea îi oferă copilului protecție împotriva unei infecții concrete. Adesea, mamele inspiră mirosul copiilor lor, ei într-adevăr miros gustos. Însă în afară de aceasta, inspirând întreaga floră a organismelor patogene și nepatogene, femeia își reglează imunitatea în așa fel, ca aceasta să producă ceea de ce copilul are nevoie anume în acest moment», afirmă Olga.
Ea mai menționează că până la un an, laptele matern pentru copii înseamnă, în primul rând, mâncare și apoi imunitate și comunicare. Pe măsură ce copilul crește, laptele conține tot mai multă imunoglobulină și lactoferină (proteină care nu permite organismelor patogene să se înmulțească și chiar dacă copilul se îmbolnăvește, boala este suportată mai ușor). Când ajunge la vârsta de un an, copilul începe să meargă, ceea ce înseamnă o povară emoțională colosală. De asemenea, el începe să comunice mai mult cu alți copii, să contacteze cu cei maturi și, de exemplu, să mănânce nisip. În această perioadă, imunitatea are nevoie de o susținere puternică: aceasta se formează până la vârsta de trei ani.
Ea mai menționează că până la un an, laptele matern pentru copii înseamnă, în primul rând, mâncare și apoi imunitate și comunicare. Pe măsură ce copilul crește, laptele conține tot mai multă imunoglobulină și lactoferină (proteină care nu permite organismelor patogene să se înmulțească și chiar dacă copilul se îmbolnăvește, boala este suportată mai ușor). Când ajunge la vârsta de un an, copilul începe să meargă, ceea ce înseamnă o povară emoțională colosală. De asemenea, el începe să comunice mai mult cu alți copii, să contacteze cu cei maturi și, de exemplu, să mănânce nisip. În această perioadă, imunitatea are nevoie de o susținere puternică: aceasta se formează până la vârsta de trei ani.
“
Imunitatea însă este un lucru dificil. Nu se poate spune că alăptarea îndelungată garantează că micuțul nu se va îmbolnăvi. Dar se poate spune cu certitudine că aceasta scade semnificativ riscurile.
Olga mai spune că acum, în Chișinău, puține femei renunță la alăptat doar pentru a reveni cât mai curând la serviciu. Majoritatea folosește la maximum concediul de maternitate. Însă adesea la consultanți se adresează cele care doresc să reușească și să alăpteze copilul, și să lucreze. În asemenea cazuri, împreună cu mama, este alcătuit un plan detaliat de acțiuni.
Însă, potrivit observațiilor «Mămica Alăptează», se întâmplă cazuri în care mamele renunță la alăptat pentru că nu mai suportă presiunea societății. «Practic, în toate filmele, femeile își hrănesc copiii cu sticluța și se formează stereotipul că acest lucru este corect și bun: iată o femeie frumoasă și fericită, iar eu sunt chinuită de problemele mele; probabil, nu fac ceva așa cum trebuie. Cu părere de rău, societatea nu susține femeia în acest sens. Foarte des, orice s-ar întâmpla cu micuțul, este învinuită în primul rând femeia. Dacă micuțul se îmbolnăvește, nu adaugă în greutate sau adaugă prea mult, doarme rău și, pe lângă toate, este alăptat, mama aude că, probabil, ceva e în neregulă cu laptele. În starea post-natală, femeia este foarte instabilă din punct de vedere emoțional. O asemenea frază o poate deranja. Iar când aceste afirmații vin de la bunica, vecina, altcineva, poate determina femeia să renunțe la alăptat. În schimb, în momentul în care ea va înțărca copilul, ea va auzi: tu ești o mamă rea», mai spune Olga.
Însă, potrivit observațiilor «Mămica Alăptează», se întâmplă cazuri în care mamele renunță la alăptat pentru că nu mai suportă presiunea societății. «Practic, în toate filmele, femeile își hrănesc copiii cu sticluța și se formează stereotipul că acest lucru este corect și bun: iată o femeie frumoasă și fericită, iar eu sunt chinuită de problemele mele; probabil, nu fac ceva așa cum trebuie. Cu părere de rău, societatea nu susține femeia în acest sens. Foarte des, orice s-ar întâmpla cu micuțul, este învinuită în primul rând femeia. Dacă micuțul se îmbolnăvește, nu adaugă în greutate sau adaugă prea mult, doarme rău și, pe lângă toate, este alăptat, mama aude că, probabil, ceva e în neregulă cu laptele. În starea post-natală, femeia este foarte instabilă din punct de vedere emoțional. O asemenea frază o poate deranja. Iar când aceste afirmații vin de la bunica, vecina, altcineva, poate determina femeia să renunțe la alăptat. În schimb, în momentul în care ea va înțărca copilul, ea va auzi: tu ești o mamă rea», mai spune Olga.
Potrivit informațiilor Organizației Mondiale a Sănătății, anual, în lume mor aproape 10,6 milioane de copii mai mici de cinci ani. Din aceste cazuri, peste 50%, direct sau indirect, țin de dereglările în alimentație. Această problemă este caracteristică nu numai pentru țările din Africa, ea a afectat cumva și Moldova.
«Adesea, când copilul are probleme, medicul de familie recomandă alimentație suplimentară –laptele praf. Mama îl acceptă și în aceste condiții, copilul renunță la sân. Există foarte multe postări la acest subiect, iar sub ele – la fel de multe comentarii, inclusiv ale medicilor, care oferă un sfat odibil – nu chinui copilul cu sânul, noi am crescut cu lapte praf și totul e bine. Însă nimeni nu se gândește că alegerea laptelui praf este un proces individual și complicat. Uneori, copilului i se potrivește doar ceea ce e foarte costisitor. Dar sunt multe familii care nu-și pot permite nici măcar lapte praf relativ ieftin, mai rău adaptat la necesitățile micuțului. În consecință, copilul renunță la alăptat, bani pentru laptele praf nu sunt și se începe coșmarul: copilul obține și lapte praf de la piață, și ceai cu biscuiți, și lapte de vacă diluat cu apă. Dacă acest lucru se întâmplă până la vârsta de 6-12 luni, inevitabil, apare înfometarea și deficitul de micro- și macroelemente», menționează Olga.
În consecință, în spitale adesea ajung copii de o jumătate de an, care cântăresc ca niște nou-născuți. Conform calculelor consultanților, în prima jumătate de an, în medie, e nevoie de 44 de cutii de lapte praf. Iar o cutie de produs calitativ poate costa de la 200 până la 500 de lei. Deci, într-o jumătate de an, familia are nevoie de la 8,8 mii de lei până la 22 de mii de lei doar pentru alimentația copilului. Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică, în primul trimestru al anului 2019, salariul mediu a constituit în Chișinău 8102 lei, iar în raioane – mult mai puțin: de exemplu, la Ocnița – 4685 de lei, la Cantemir – 5104 lei.
În consecință, în spitale adesea ajung copii de o jumătate de an, care cântăresc ca niște nou-născuți. Conform calculelor consultanților, în prima jumătate de an, în medie, e nevoie de 44 de cutii de lapte praf. Iar o cutie de produs calitativ poate costa de la 200 până la 500 de lei. Deci, într-o jumătate de an, familia are nevoie de la 8,8 mii de lei până la 22 de mii de lei doar pentru alimentația copilului. Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică, în primul trimestru al anului 2019, salariul mediu a constituit în Chișinău 8102 lei, iar în raioane – mult mai puțin: de exemplu, la Ocnița – 4685 de lei, la Cantemir – 5104 lei.
Mituri tipice despre alăptare
1. Laptele matern poate deveni «slab»
Adesea, femeile susțin că au lapte slab. Însă grăsimea laptelui este aceeași la toate femeile, în medie de la 2% până la 5%. Laptele devine mai gras pe timp de noapte, pentru ca micuțul să adoarmă mai repede, la fel, când este bolnav și pe măsură ce crește. Grăsimea laptelui nu depinde de cât ați mâncat, de exemplu.
2. Eu mănânc puțin, de aceea a dispărut laptele
Laptele nu se produce în stomac, ci în glanda mamară. Acest proces este condus de hipofiza care este situată în cap. Legătura poate fi următoarea: când nu mănânci, te simți extenuată și nervoasă. Iar pe acest fundal, nu se produce hormonul ositocină responsabil ca laptele să curgă din sân. Atunci ți se pare că sânul este pustiu. Și femeile cred că laptele a dispărut. Însă în felul acesta, pur și simplu «se închide robinetul». Trebuie să se odihnească, să mănânce și toate se vor restabili.
Alăptarea este un proces de care depinde supraviețuirea unei specii întregi. Dacă ar fi atât de simplu – ai suflat și laptele a dispărut, noi nu am supraviețui. Alăptarea este unul dintre cele mai rezistente sisteme ale organismului.
Alăptarea este un proces de care depinde supraviețuirea unei specii întregi. Dacă ar fi atât de simplu – ai suflat și laptele a dispărut, noi nu am supraviețui. Alăptarea este unul dintre cele mai rezistente sisteme ale organismului.
3. La trei-patru luni, laptele dispare
În această perioadă, se formează lactația. Dacă la început, după naștere, sânul este mereu plin, ulterior el produce lapte conform principiului «cerere-ofertă». Iar copilul trece în această perioadă prin criza creșterii și cere tot mai des, pentru că el a crescut brusc și are nevoie de mai multă mâncare. Și femeia crede că dacă el cere, iar sânul este gol, înseamnă că laptele a dispărut. Femeia începe să-l hrănească și cu lapte praf. În realitate însă acest proces trebuie lăsat să se restabilească: cu cât mai des copilul va fi lăsat la sân, cu atât mai mult lapte va fi.
4. Pentru un lapte «bun», trebuie să mănânci nuci, halva, miere și să bei lapte de vacă
Ar părea o nimica toată, însă aceste produse sunt alergeni foarte puternici, care pot provoca reacția copilului. De asemenea, de la halva și nuci laptele nu devine mai gras, dar se schimbă structura calitativă a grăsimii. Laptele poate deveni mult mai dens, atunci poate apărea predispoziția la constipație. La fel, nu se știe de ce, încep să bea lapte (și eu am făcut la fel în timpul primei sarcini), însă de la aceasta, mai târziu, copilul poate avea dureri de burtică.
5. «Ceaiurile pentru lactație» sunt de folos
Este doar un simplu marketing. Toate aceste ceaiuri sunt în bază de chimen. El are un gust specific și nu este pe placul oricui. Impunându-se, mama îl va înghiți cumva, se va simți neconfortabil, iar prin aceasta, va dăuna lactației. Însă de la un simplu ceai diluat cu chimen nu va fi niciun efect. Iar dacă chimenul concentrat ar fi fiert și băut, acesta ar putea, chiar și foarte puțin, să micșoreze cantitatea de lapte: chimenul este un estrogen natural, iar el suprimă hormonul prolactina.
6. Pentru înțărcare pot fi de folos bandajele, verdele de briliant și muștarul
Prima etapă a vieții copilului este la sân: acolo el mănâncă, se calmează. Întreruperea bruscă a acestui proces poate provoca omulețului o daună emoțională. Înțărcarea trebuie să se facă treptat: copilul trebuie învățat să mănânce, să bea, să se liniștească, să adoarmă fără sân. Iată atunci poate fi finalizată alăptarea și afirma că laptele s-a terminat.
Unele femei spun copiilor că mama s-a îmbolnăvit și de aceea nu mai poate alăpta. Însă părintele și copilul trăiesc conform unui principiu simplu: părintele este principalul, el stabilește limite, copilul se subordonează, el poate protesta, dar se află în aceste granițe. Astfel, este asigurată securitatea sa emoțională. Copilul încă nu poate supraviețui de unul singur, el are nevoie de un matur pentru a se simți în siguranță. Însă anume în acest moment, noi punem rezolvarea problemei pe umerii copilului. Desigur, el o va compătimi pe mama – bine, dacă ea e bolnavă, eu nu voi insista. Însă noi punem o povară prea mare pe umerii copilului. Mama este cea care trebuie să rezolve.
Uneori, sânul este uns cu muștar sau chiar cu verde de briliant. Copilul vede, se sperie și nu mai vrea la sân. Însă el poate crede că mama s-a îmbolnăvit și că aici este și vina lui. Unii copii, în asemenea cazuri de înțărcare traumatizantă, încetează să mai doarmă la amiază, încep să plângă mai mult, nu se mai cer la oliță.
Mai este un lucru îngrozitor pe care îl fac uneori femeile: își bandajează pieptul. Este epoca de piatră. Își leagă strâns pieptul ca să nu se mai producă lapte. Însă laptele continuă să se producă, să preseze canalele, iar din exterior este presiunea bandajului. Glanda mamară este un organ foarte sensibil și orice traumă de acest gen duce la creșterea riscului de apariție a cancerului. După astfel de metode, femeia se alege adesea cu îndreptare la chirurg și mamolog.
Femeia nu trebuie să se traumeze ori să-și mintă copilul. Trebuie să-i explice așa cum este, prin cuvinte simple. A fost lapte, dar el s-a terminat, tu ai crescut. Iată, și pisica a încetat să-și hrănească pisicuțele, așa se întâmplă la toți. Femeile adesea spun că nu reușesc înțărcarea treptată, pentru că micuțul cere, dezbracă tricoul. Însă ce înălțime are el și ce înălțime are mama? Aici, întrebarea nu e despre alăptare, ci despre stabilirea relațiilor cu propriul copil. Și momentul înțărcatului este cel mai potrivit pentru mamă să se învețe să spună copilului «nu».
Unele femei spun copiilor că mama s-a îmbolnăvit și de aceea nu mai poate alăpta. Însă părintele și copilul trăiesc conform unui principiu simplu: părintele este principalul, el stabilește limite, copilul se subordonează, el poate protesta, dar se află în aceste granițe. Astfel, este asigurată securitatea sa emoțională. Copilul încă nu poate supraviețui de unul singur, el are nevoie de un matur pentru a se simți în siguranță. Însă anume în acest moment, noi punem rezolvarea problemei pe umerii copilului. Desigur, el o va compătimi pe mama – bine, dacă ea e bolnavă, eu nu voi insista. Însă noi punem o povară prea mare pe umerii copilului. Mama este cea care trebuie să rezolve.
Uneori, sânul este uns cu muștar sau chiar cu verde de briliant. Copilul vede, se sperie și nu mai vrea la sân. Însă el poate crede că mama s-a îmbolnăvit și că aici este și vina lui. Unii copii, în asemenea cazuri de înțărcare traumatizantă, încetează să mai doarmă la amiază, încep să plângă mai mult, nu se mai cer la oliță.
Mai este un lucru îngrozitor pe care îl fac uneori femeile: își bandajează pieptul. Este epoca de piatră. Își leagă strâns pieptul ca să nu se mai producă lapte. Însă laptele continuă să se producă, să preseze canalele, iar din exterior este presiunea bandajului. Glanda mamară este un organ foarte sensibil și orice traumă de acest gen duce la creșterea riscului de apariție a cancerului. După astfel de metode, femeia se alege adesea cu îndreptare la chirurg și mamolog.
Femeia nu trebuie să se traumeze ori să-și mintă copilul. Trebuie să-i explice așa cum este, prin cuvinte simple. A fost lapte, dar el s-a terminat, tu ai crescut. Iată, și pisica a încetat să-și hrănească pisicuțele, așa se întâmplă la toți. Femeile adesea spun că nu reușesc înțărcarea treptată, pentru că micuțul cere, dezbracă tricoul. Însă ce înălțime are el și ce înălțime are mama? Aici, întrebarea nu e despre alăptare, ci despre stabilirea relațiilor cu propriul copil. Și momentul înțărcatului este cel mai potrivit pentru mamă să se învețe să spună copilului «nu».
Când vor începe să vorbească despre aceasta în spitale?
Și cu ce se confruntă mamele în maternități
Proiectul «Mămica Alăptează» a fost lansat cu consultații particulare și seminare scurte organizate în grup. În prezent, în asociație sunt deja cinci consultanți profesioniști, iar la unele seminare participă medici specialiști: mamologi, ginecologi, neonatologi. Treptat, ținând cont de propria experiență, consultanții interesați de acest subiect încearcă să obțină schimbări și în interiorul sistemului de sănătate.
«Eu personal nu m-am confruntat, la maternitate, cu violență deschisă în raport cu corpul meu. Însă uneori, femeile povestesc istorii îngrozitoare despre atitudine, stoarcere dureroasă: e trist că nașterea unui copil este însoțită de asemenea amintiri», povestește Olga.
Potrivit afirmațiilor Olgăi, totuși, în spitalele din capitală, cazurile de obrăznicie și grosolănie devin mai puține. Însă resursele umane sunt în continuare insuficiente: adesea nici nu are cine acorda ajutor mamelor în primele zile de viață ale copilului. Anume aici au fost bineveniți consultanții: datorită susținerii Organizației Mondiale a Sănătății, din luna august 2018, consultanții de la «Mămica Alăptează» lucrează în bază de voluntariat la maternitatea Centrului Mamei și Copilului. De două ori pe săptămână, ei vizitează toate cele patru etaje ale maternității și ajută femeile să facă față primelor dificultăți.
«Eu personal nu m-am confruntat, la maternitate, cu violență deschisă în raport cu corpul meu. Însă uneori, femeile povestesc istorii îngrozitoare despre atitudine, stoarcere dureroasă: e trist că nașterea unui copil este însoțită de asemenea amintiri», povestește Olga.
Potrivit afirmațiilor Olgăi, totuși, în spitalele din capitală, cazurile de obrăznicie și grosolănie devin mai puține. Însă resursele umane sunt în continuare insuficiente: adesea nici nu are cine acorda ajutor mamelor în primele zile de viață ale copilului. Anume aici au fost bineveniți consultanții: datorită susținerii Organizației Mondiale a Sănătății, din luna august 2018, consultanții de la «Mămica Alăptează» lucrează în bază de voluntariat la maternitatea Centrului Mamei și Copilului. De două ori pe săptămână, ei vizitează toate cele patru etaje ale maternității și ajută femeile să facă față primelor dificultăți.
«La început, noi eram întâmpinați cu răutate, pentru că nu înțelegeau, cu ce ne ocupăm. Acum, când intrăm în secție, asistenta medicală ne spune imediat, în care salon trebuie să intrăm. Noi trecem prin toate, însă unele au probleme concrete. Foarte des asistentele medicale și moașele întreabă: ce faceți în asemenea situație? Și noi încercăm, împreună, să rezolvăm problema», menționează Olga.
«La început, noi eram întâmpinați cu răutate, pentru că nu înțelegeau, cu ce ne ocupăm. Acum, când intrăm în secție, asistenta medicală ne spune imediat, în care salon trebuie să intrăm. Noi trecem prin toate, însă unele au probleme concrete. Foarte des asistentele medicale și moașele întreabă: ce faceți în asemenea situație? Și noi încercăm, împreună, să rezolvăm problema», menționează Olga.
În fiecare secție lucrează câte două asistente medicale – pentru mame și pentru copii. Potrivit afirmațiilor Olgăi, ele nu reușesc fizic să acorde ajutor tuturor. Iar nu demult, spune ea, în maternități exista practica în care de stoarcerea laptelui (procedura de masare pentru combaterea blocării laptelui) se ocupa dereticătoarea. «Este foarte dureros și traumatizant, dar spuneau: rabdă, toate au răbdat. Însă faptul că multe femei au răbdat așa ceva nu înseamnă că așa e corect», constată Olga.
Primele rezultate ale activității în Centrul Mamei și Copilului au fost deja observate de angajații maternității: mult mai puține femei revin la maternitate cu angorjarea sânilor. «Este starea când vine mult lapte, iar copilul nu mănâncă. Și sânul devine dureros, iar uneori acest lucru este insuportabil. Această situație însă poate fi evitată dacă alăptarea copilului este pusă la punct din prima zi, încă până la apariția laptelui. Atunci totul se produce mai lin», precizează Olga.
Ea consideră că chiar și consultațiile scurte la maternitate vin în ajutorul mamelor să evite cele mai mari greșeli în relația cu copilul și cu propria sănătate. Anul trecut, «Mămica Alăptează» a organizat traininguri despre alăptare și lucrul cu pacienții pentru personalul medical al spitalului.
Ea consideră că chiar și consultațiile scurte la maternitate vin în ajutorul mamelor să evite cele mai mari greșeli în relația cu copilul și cu propria sănătate. Anul trecut, «Mămica Alăptează» a organizat traininguri despre alăptare și lucrul cu pacienții pentru personalul medical al spitalului.
Primele rezultate ale activității în Centrul Mamei și Copilului au fost deja observate de angajații maternității: mult mai puține femei revin la maternitate cu angorjarea sânilor. «Este starea când vine mult lapte, iar copilul nu mănâncă. Și sânul devine dureros, iar uneori acest lucru este insuportabil. Această situație însă poate fi evitată dacă alăptarea copilului este pusă la punct din prima zi, încă până la apariția laptelui. Atunci totul se produce mai lin», precizează Olga.
Ea consideră că chiar și consultațiile scurte la maternitate vin în ajutorul mamelor să evite cele mai mari greșeli în relația cu copilul și cu propria sănătate. Anul trecut, «Mămica Alăptează» a organizat traininguri despre alăptare și lucrul cu pacienții pentru personalul medical al spitalului.
Ea consideră că chiar și consultațiile scurte la maternitate vin în ajutorul mamelor să evite cele mai mari greșeli în relația cu copilul și cu propria sănătate. Anul trecut, «Mămica Alăptează» a organizat traininguri despre alăptare și lucrul cu pacienții pentru personalul medical al spitalului.
Primul contract de voluntariat cu Centrul Mamei și Copilului a fost unul de probă: el a fost încheiat doar până în luna mai 2019. Acum, contractul a fost prelungit pentru încă un an, întrucât «toți sunt mulțumiți». Iar informația despre aceste realizări este deja răspândită în spitalele din oraș. «Acum câteva luni, am fost contactați de cei de la maternitatea nr. 1, pentru a oferi consultanță și acolo. Va fi greu să lucrăm în două maternități, dar vom încerca», susține Olga.
Consultanții de la «Mămica Alăptează» speră că, treptat, ei vor reuși să obțină ca statul să introducă în registrul profesiilor «consultant în alăptare».
Consultanții de la «Mămica Alăptează» speră că, treptat, ei vor reuși să obțină ca statul să introducă în registrul profesiilor «consultant în alăptare».
Fără o dispoziție bazată pe idei este imposibil să lucrezi în această direcție, este convinsă Olga. Însă dezvoltarea acestei profesii, fără salarii normale, oficiale, este dificilă. Acum, asociația activează datorită susținerii financiare oferite de organizații internaționale și parteneri locali și o parte semnificativă a seminarelor sale este organizată în mod gratuit.
Text: Olga Gnatcova
Prezentare: Cristina Demian
Imagine principală: facebook.com/Mămica Alăptează
Prezentare: Cristina Demian
Imagine principală: facebook.com/Mămica Alăptează
Будь с нами
Digital Magic by NewsMaker IT Team