Am putea să ne așteptăm în timpul apropiat la un vaccin împotriva coronavirusului? Cât va dura pandemia? Cei care deja au suportat COVID-19 riscă oare să se contamineze repetat? Despre toate acestea ne-a comunicat într-un interviu acordat pentru NM epidemiologul britanic Richard Peabody, directorul grupului european al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru administrarea situațiilor excepționale provocate de răspândirea infecțiilor.
„Se poate afirma cu siguranță că în viitorul apropiat, COVID-19 va fi cu noi”
OMS a anunțat recent un nou record al numărului de contaminări cu coronavirus înregistrat zilnic: au fost raportate peste 228 mii de cazuri. Înseamnă oare că lumea a fost cuprinsă de „cel de-al doilea val”? Și în general, cât de relevant este să vorbim despre valuri, ținând cont de faptul că situația se deosebește foarte mult de la o țară la alta?
Mai corect ar fi să se spună că pandemia este la diferite etape în diferite colțuri ale lumii. Mai multe țări din Europa au simțit deja ce înseamnă „pandemie” și au trecut cel puțin prin apogeul acesteia.
Pentru multe regiuni ale lumii însă pandemia este încă ceva nou. Unele țări sunt la etape timpurii ale dezvoltării pandemiei și acolo, numărul de cazuri noi crește considerabil. Acest lucru se constată, de exemplu, în America Latină, în unele țări din Africa, în Asia. Însă aceasta este o perioadă dificilă pentru toată lumea. Și noi trebuie să facem față acestei provocări ca o comunitate globală.
Dacă e să vorbim despre țările din Europa, care sunt tendințele generale, dacă ele există, desigur?
Europa este o regiune prea mare. Țările din componența ei traversează diferite etape ale pandemiei. Partea occidentală a regiunii a fost lovită de pandemie destul de devreme. Cei de acolo au trecut deja prin instituirea diferitelor măsuri restrictive, având ca sarcină principală respectarea distanței fizice și a celei sociale. Dar mai ales partea occidentală a regiunii încă se află la etapele timpurii. Măsurile de blocare a epidemiei s-au întreprins destul de târziu.
În unele țări, de exemplu, s-a introdus controlul, dar, cu părere de rău, mai constatăm acolo creșterea numărului de contaminări. De regulă, este din cauza relaxării măsurilor de asigurare a distanței fizice și sociale.
Toate acestea, desigur, doar subliniază importanța stabilirii de către aceste țări a unor sisteme clare pentru identificarea cazurilor noi, izolarea lor, urmărirea tuturor interacțiunilor lor și plasarea lor în carantină. Toate acestea într-adevăr ajută la diminuarea contaminărilor.
Dar măsurile de carantină propriu-zise provoacă o mulțime de întrebări. Noi vedem, de exemplu, că în unele țări, în care s-a introdus o carantină aspră, situația nu se deosebește acum principial de ceea ce se întâmplă acolo unde nu au fost restricții dure.
Țările au avut o abordare diferită față de încercările de a monitoriza răspândirea coronavirusului. Însă unele au reușit să întrerupă lanțul de contaminări. Și lecția principală în acest sens o constituie sistemele puternice de identificare și de monitorizare a cazurilor. Anume acest lucru permite cumva ținerea sub control a infecției.
Totodată, în unele țări europene, nu s-a reușit stoparea răspândirii. Dar unica soluție este de a îndeplini măsurile privind distanțarea socială și cea fizică. Să fie cumva restricționată deplasarea oamenilor.
Acest lucru contribuie la luarea sub control a răspândirii virusului, însă astfel de măsuri au, desigur, consecințe economice și sociale foarte serioase. Ele influențează în mod direct viața oamenilor, așa că aceasta este o soluție constantă pe termen scurt pentru problema respectivă. Acum, acesta este un echilibru foarte delicat, pe care țările ar trebui să-l găsească între protecția oamenilor și menținerea pe linia de plutire a sistemului de sănătate, dar și să minimizeze efectul social și cel economic.
Se poate spune deja care măsuri restrictive au fost cele mai eficiente?
Așa-numitele istorii de succes sunt, de regulă, despre identificarea în timp util a cazurilor și despre monitorizarea lor. Dacă e să vorbim despre instrumente concrete pentru distanțarea fizică și cea socială, e deosebit de dificil să determinăm, care dintre ele au fost cele mai eficiente. Este clar că în ansamblu, măsurile restrictive funcționează, deși au și consecințe îngrozitoare pentru societate în alte domenii.
Cu siguranță, ajută niște lucruri elementare: spălarea cu regularitate pe mâini, respectarea igienei respiratorii, respectarea distanței sociale față de cei din jur.
Dar sunt țări care pot fi considerate exemple de management inteligent în perioada pandemiei?
Cred că ar trebui să se atragă atenție experienței țărilor din sud-estul Asiei. Acolo sunt modele în care programele de control al infecției au funcționat foarte bine: este vorba despre Coreea de Sud și Japonia, de exemplu.
La începutul pandemiei, se spunea că ar trebui limitată circulația întregii populații. Acum, tot mai adesea putem auzi că trebuie restricționate grupuri concrete de oameni – de exemplu, vârstnicii, persoanele cu maladii cronice. Ar putea o asemenea strategie să fie mai eficientă?
O asemenea abordare ar putea fi cu mult mai greu de implementat. Aceasta presupune faptul că noi vom încerca să apărăm aceste grupuri împotriva circulației virusului. Dar ar putea fi dificil de realizat, pentru că adesea, tocmai acestea sunt grupurile vulnerabile de oameni care au nevoie de cei care ar putea fi cu ochii pe ei. Ar putea fi foarte dificilă protejarea lor în mod separat împotriva virusului care circulă în cea mai mare parte a populației.
Pe undeva, s-au făcut încercări de a testa o asemenea abordare. Dar este important totuși să fie limitată răspândirea virusului în masele largi ale populației: acest lucru i-ar proteja pe toți.
În opinia dvs., cum e mai bine să fie aplicată o asemenea abordare? Prin interdicții instituționale sau totuși prin comunicarea cu populația?
Desigur, comunicarea de criză cu populația ar trebui să fie organizată foarte bine. Oamenii trebuie să fie la curent cu strategia aleasă pentru combaterea virusului și să conștientizeze importanța acesteia. Repet, lucrurile simple contribuie considerabil în combaterea pandemiei: spălarea pe mâini, igiena respiratorie și distanțarea socială.
Dacă la oameni apar simptome, ei ar trebui să se izoleze, să evite contactele, să fie testați etc.
Dar în Moldova, de exemplu, pe parcursul câtorva luni, s-au aplicat amenzi enorme pentru cei care nu respectă măsurile de carantintă. Acum, aceste amenzi nu mai funcționează: parcurile s-au deschis, pe străzi sunt mulți oameni. Din această cauză, mulți cred că, carantina s-a încheiat complet.
Da, aceasta este o provocare pentru fiecare țară.
„Nu e chiar clar: cât de bine și cât timp ar putea să ne protejeze anticorpii”
Care este pronosticul la momentul actual: cât de mult s-ar putea răspândi coronavirusul pe viitor?
Actualmente, COVID-19 există în toate părțile lumii. Pe alocuri, amploare sa este în creștere. Este greu de prezis. Dar noi putem spune cu exactitate că în timpul apropiat, COVID-19 va fi cu noi. Și că noi trebuie să continuăm să-l luăm în serios și să gestionăm situația în mod corespunzător, să identificăm un echilibru dintre măsurile de monitorizare și posibilitatea societății de a exista în continuare.
Dar este vorba despre câteva luni, un an, câțiva ani?
E greu de spus. Dar noi vorbim clar despre un viitor vizibil. O parte importantă a populației încă rămâne vulnerabilă în fața infecției. Teamă mi-i că este ceea cu ce vom fi nevoiți să trăim în timpul apropiat.
Înseamnă oare că virusul va deveni „noua realitate” a noastră sau că noi totuși vom învinge virusul?
În prezent, se depun eforturi pentru a identifica o modalitate de a preveni răspândirea infecției. În toată lumea se lucrează la elaborarea vaccinurilor. Deocamdată, vaccinul nu a fost găsit. E nevoie de timp.
Cam cât timp?
E vorba de luni, dacă nu chiar și mai mult. Acum se testează 19 vaccinuri și mai sunt aproape 50 de candidați vaccinali. Este o muncă enormă. Dar mai trebuie efectuate și testări clinice, pentru a înțelege, cum funcționează aceste vaccinuri și cât de sigure sunt. Trebuie să se țină cont de faptul că după aceasta, vaccinul obținut va trebui să fie produs în cantități foarte mari, pentru a fi propus lumii întregi.
Dar este oare vaccinul unica soluție? Sau totuși dacă ne-am îmbolnăvit o dată, s-au produs anticorpi care, în perspectivă, ar putea să ne apere? Este vreo claritate în acest sens?
Deocamdată e clar că după contaminare, la mulți oameni, care s-au tratat, se produc anticorpi. Dar, subliniez, nu la toți. Și aceasta înseamnă că, în realitate, încă nu e clar: cât de bine și cât de mult ne pot proteja acești anticorpi.
Urmează să aflăm încă multe despre coronavirus. S-ar putea întâmpla ca oamenii să se poată contamina în mod repetat. Dar toate acestea abia urmează să fie studiate.
Dar au apărut deja informații despre contaminările repetate. Sau acestea au fost doar niște zvonuri?
Câte ceva din ceea ce a apărut în presă viza persoanele care, după ce s-au contaminat, au fost bolnave timp îndelungat. Deci, erau rezultatele testării repetate a celor care s-au infectat prima dată.
Sunt necesare cercetări de lungă durată pentru a stabili dacă într-adevăr au fost contaminări repetate și cât de des se poate întâmpla acest lcuru. Desigur, aceasta este o chestiune foarte importantă.
Cu ce ar putea să se confrunte sistemele de sănătate în timpul apropiat? Ținând cont de faptul că noi avem deja experiența câtorva luni de pandemie.
Problema principală de acum este să facem față numărului de pacienți care au nevoie de servicii medicale. Și aici – iarăși: anume măsurile restrictive ar putea sprijini sistemele de sănătate. În plus, sistemele medicale trebuie să-și crească „puterea” pentru a cuprinde și cazurile urgente, care nu țin de coronavirus.
În Moldova există o asemenea problemă – multe spitale au fost închise parțial pentru pacienții cu alte boli. Timp îndelungat, oamenii nu au beneficiat de asistență și s-a ajuns, de exemplu, la acutizarea bolilor cronice. Acum, pe lângă coronavirus, noi avem mulți pacienți cu boli în stadii avansate. Se întâmplă așa ceva și în alte țări?
Da, desigur. Așa s-a întâmplat în multe țări. Sunt niște consecințe necunoscute ale epidemiei de coronavirus. Sunt mulți oameni cu alte maladii care nu au avut acces la asistență medicală.
Ce s-a mai aflat nou despre virus în ultimul timp?
Noi mereu aflăm ceva nou. Acum, de exemplu, suntem mai bine informați, în ce condiții virusul se răspândește mai tare și înțelegem, cum are loc creșterea numărului de contaminări cu care țările se descurcă mai ușor în etapele incipiente. Anume prin localizarea rapidă a focarului poate fi prevenită răspândirea virusului. Acest lucru a fost demonstrat de experiența multor țări.
Putem afirma acum că ceva trebuia de făcut altfel, încă la începutul pandemiei?
Noi învățăm mereu. Este o provocare serioasă – să te confrunți cu un virus nou care se manifestă în acest mod. Noi am început de la zero, fără a ști ceva despre el: cât de tare se va răspândi, cât este de grav, cum poate fi tratat. Comparativ cu toate acestea, noi am acumulat acum foarte multe cunoștințe. Dar încă multe abia urmează.
