Anual, la Beșalma – un sat mic, situat aproape de Comrat – vin mii de turiști. Doar în anul trecut, satul a avut oaspeți din 44 de țări. Cei mai mulți dintre aceștia vin pentru a vizita primul muzeu de istorie și cultură găgăuză din lume.

Astăzi, în această instituție se păstrează aproape 20 de mii de exponate: costume naționale, obiecte de uz casnic, literatură științifică, documente istorice în care, pentru prima data, sunt menționați găgăuzii și care mărturisesc despre istoria lor. Majoritatea exponatelor este într-un singur exemplar, acestea pot fi văzute doar la Beșalma.

Interesant e faptul că în același an, oficial, a apărut și grafia limbii găgăuze. Probabil, și acest lucru a determinat în mod deosebit soarta de mai departe a lui Caracioban.

El s-a înscris la studii la secția cu frecvență redusă a Institutului de Literatură «M. Gorkii» din Moscova și a început să predea la școala din satul Beșalma. Îi învăța pe copii arta plastică, desenul liniar, limba găgăuză.

Teza de licență a absolventului Institutului de Literatură Caracioban a fost o culegere de poezii de autor în limba găgăuză – prima de acest gen în istorie. Aceasta se intitula simbolic – «Ilk laf», ceea ce înseamnă în traducere «Primul cuvânt». Onorariul pentru carte, la fel ca și alți bani economisiți, i-a cheltuit pe pelicule pentru filme, reactive și piese de schimb pentru camera de filmat: Caracioban își dorea să imortalizeze viața Găgăuziei nu doar în cuvinte, ci și în film. Totodată, el picta, organiza conferințe în biblioteca locală și chiar a realizat emisiuni radiofonice în sat.

Au trecut aproape zece ani până ce visul lui Caracioban de a povesti lumii și găgăuzilor despre găgăuzi a prins contur. El a decis să deschidă primul muzeu al poporului găgăuz din istorie.

Fiica sa Ludmila Caracioban, care administrează acum muzeul, povestește că atunci când tatăl său povestea consătenilor despre ideea sa, cineva l-a susținut, iar cineva a început să râdă.

Și Caracioban i-a provocat pe consăteni ca aceștia să aducă tot ce poate deveni exponat de muzeu. Iar elevilor săi le-a promis că pentru fiecare astfel de «exponat» vor primi câte un «cinci».

«Chiar din prima zi, elevii au adus costume naționale. Numai că după ce s-au terminat lecțiile, copiii au rugat să li se restituie lucrurile aduse. Și el n-a avut de ales, decât să restituie totul», a menționat Ludmila Caracioban.

Și totuși, consătenii au început, câte puțin, să aducă îmbrăcăminte găgăuză și obiecte de uz casnic.

În anul 1966, la moară deja nu era loc pentru exponate și, pentru a le aranja, a fost oferită vechea clădire a sovietului sătesc, care tocmai se eliberase. Acest an este considerat dată a fondării muzeului.

Inițial, Caracioban continua să lucreze ca voluntar. Abia peste un an au început să-i plătească salariu, acesta fiind acordat de kolhozul «Pravda», fondat mai devreme, în Beșalma. Obținând susținerea autorităților locale, muzeul a început să se dezvolte, să stabilească contacte cu turcologi din diferite țări (găgăuzii sunt urmași ai popoarelor turcice), și-a întemeiat propria bibliotecă și fonotecă.

La începutul anilor 1980, Dumitru Caracioban a fost nevoit să părăsească muzeul, din motive personale. Imediat, sursa de cultură găgăuză numai era importantă pentru nimeni. Sub pretextul reparației, el a fost închis, apoi transformat în muzeul kolhozului «Pravda».

După moartea lui Caracioban, în anul 1986, copiii au decis să continue cauza vieții sale. Fiul său, Afanasie Caracioban, a adunat o nouă echipă de tovarăși de idei, a schimbat expoziția muzeului, a readus aici vechile exponate.

Șapte ani mai târziu, în anul 1993, satul Beșalma a fost inclus în buletinul periodic al UNESCO, ca izvor unic de cultură găgăuză. Aici iar au început să vină turiștii. Muzeul a fost luat sub «aripa» Direcției de cultură a Găgăuziei.

Afanasie Caracioban, sculptor și doctor în științe, nu a reușit să se ocupe mult timp de muzeu, astăzi el predă sculptura și arta plastică la Universitatea Gazi din Ankara. Iar în ultimii 22 de ani, muzeul este condus de sora sa, Ludmila Caracioban.

Astăzi, în echipa muzeului sunt 13 persoane. Acești oameni se ocupă de știință și se străduiesc să completeze mereu fondurile instituției.

Ludmila Caracioban ne-a comunicat că muzeul este vizitat de mulți turiști din diferite regiuni ale Moldovei, dar și din diferite țări. În anul 2018, muzeul din Beșalma a fost vizitat de oaspeți din 44 de țări ale lumii.

«Îmi amintesc că acum vreo doi ani, a fost la noi un grup de profesori participanți la conferința din august, din Găgăuzia. […] Unul dintre ei mi-a strâns mâna și mi-a spus: "Eu îi știam pe găgăuzi, am auzit despre ei, dar nu-i cunoșteam pe găgăuzi. Vă mulțumesc!"», a recunoscut Ludmila Caracioban.

Colaboatorii muzeului au mai menționat că, venind la găgăuzi, străinii caută neapărat, din timp, informații din internet despre poporul găgăuz și despre istoria acestuia. Iar locuitorii Moldovei, venind în Găgăuzia, de regulă, nu se prea interesează de tradițiile și cultura localnicilor. De aceea colaboratorii muzeului din Beșalma încearcă să descopere altfel, pentru ei, unul din popoarele Moldovei, să le trezească interesul pentru istoria și cultura acestuia. Ludmila Caracioban speră foarte mult că ei vor reuși acest lucru.

Pe teritoriul Moldovei moderne, găgăuzii au început să se mute, masiv, acum 200 de ani, ocupând stepa pustie a Bugeacului. Anume aici s-a format conștiința găgăuzilor, consideră istoricii. Însă despre istoria și proveniența găgăuzilor și acum au loc polemici științifice: cine sunt ei, de unde? Dacă doriți să aflați mai multe despre găgăuzi și despre cum au apărut ei în Moldova, puteți citi unul dintre materialele proiectului special al NM – «Gagauz adamlîk. Cum a devenit Moldova casă comună pentru diferite popoare».

Text: Elena Ratcoglo
Prezentare: Cristina Demian
Главное фото: discover.gagauzia.today