Găgăuzii, așa cum nu i-a văzut nimeni
Cum a apărut în Beșalma primul muzeu de istorie găgăuză din lume
În muzeul de istorie și cultură găgăuză din Beșalma sunt astăzi aproape 20 de mii de exponate. Cea mai prețioasă parte a colecției o constituie peliculele de la mijlocul secolului trecut, pe care este imortalizată viața găgăuzilor din acea perioadă. Aceste «filme» de amator au fost înregistrate de către Dumitru Caracioban. El s-a născut într-o familie de țărani săraci din satul Beșalma, a absolvit Institutul de Literatură din Moscova, a editat prima carte de poezie în limba găgăuză din istorie și a devenit fondatorul primului muzeu de cultură găgăuză din lume. Anual, acesta este vizitat de mii de turiști. NM povestește despre istoria unui basarabean, iluminist găgăuz extraordinar, a cărui cauză este continuată de copiii săi.
Primul în lume
Anual, la Beșalma – un sat mic, situat aproape de Comrat – vin mii de turiști. Doar în anul trecut, satul a avut oaspeți din 44 de țări. Cei mai mulți dintre aceștia vin pentru a vizita primul muzeu de istorie și cultură găgăuză din lume.

Astăzi, în această instituție se păstrează aproape 20 de mii de exponate: costume naționale, obiecte de uz casnic, literatură științifică, documente istorice în care, pentru prima data, sunt menționați găgăuzii și care mărturisesc despre istoria lor. Majoritatea exponatelor este într-un singur exemplar, acestea pot fi văzute doar la Beșalma.
Cea mai prețioasă parte a colecției o constituie peliculele de amator pe care sunt imortalizate evenimente importante din viața locuitorilor Găgăuziei, inclusiv nunți și alte sărbători organizate conform vechilor tradiții găgăuze. Astăzi, practic este imposibil să mai vezi așa ceva. Aceste «filme» pot fi vizionate doar în muzeu – ele nu au fost introduse în internet.

Iar ele au fost înregistrate de Dumitru Caracioban. La intrare în muzeu, se află monumental lui Caracioban. Cu mai mult de 50 de ani în urmă, anume el a decis că lumea trebuie să afle cine sunt găgăuzii, iar găgăuzii – să se cunoasă mai bine unii pe alții.
Cine este el, Dumitru Caracioban?
Caracioban este originar din Beșalma. S-a născut într-o familie de țărani săraci, în anii 1950 a lucrat la o uzină din Harkov și a învățat la o școală serală. Apoi și-a satisfăcut serviciul militar în Orientul Îndepărtat.

Revenind în Moldova, el a fost admis la studii la Școala de Arte din Chișinău, însă a renunțat la ea, apoi s-a înscris la școala pedagogică din Cahul și, la fel, a abandonat-o. În final, viitorul iluminist găgăuz a obținut studii medii într-o școală obișnuită din Comrat. Pe atunci (anul 1957), el avea 24 de ani.
Interesant e faptul că în același an, oficial, a apărut și grafia limbii găgăuze. Probabil, și acest lucru a determinat în mod deosebit soarta de mai departe a lui Caracioban.

El s-a înscris la studii la secția cu frecvență redusă a Institutului de Literatură «M. Gorkii» din Moscova și a început să predea la școala din satul Beșalma. Îi învăța pe copii arta plastică, desenul liniar, limba găgăuză.

Teza de licență a absolventului Institutului de Literatură Caracioban a fost o culegere de poezii de autor în limba găgăuză – prima de acest gen în istorie. Aceasta se intitula simbolic – «Ilk laf», ceea ce înseamnă în traducere «Primul cuvânt». Onorariul pentru carte, la fel ca și alți bani economisiți, i-a cheltuit pe pelicule pentru filme, reactive și piese de schimb pentru camera de filmat: Caracioban își dorea să imortalizeze viața Găgăuziei nu doar în cuvinte, ci și în film. Totodată, el picta, organiza conferințe în biblioteca locală și chiar a realizat emisiuni radiofonice în sat.
Muzeu într-o moară
Au trecut aproape zece ani până ce visul lui Caracioban de a povesti lumii și găgăuzilor despre găgăuzi a prins contur. El a decis să deschidă primul muzeu al poporului găgăuz din istorie.

Fiica sa Ludmila Caracioban, care administrează acum muzeul, povestește că atunci când tatăl său povestea consătenilor despre ideea sa, cineva l-a susținut, iar cineva a început să râdă.
Însă tata nu s-a lăsat. Scopul său era să păstreze modele de costume naționale ale găgăuzilor, obiecte de uz casnic, unelte de muncă și tot ce ține de găgăuzi.
— Ludmila Caracioban
Și Caracioban i-a provocat pe consăteni ca aceștia să aducă tot ce poate deveni exponat de muzeu. Iar elevilor săi le-a promis că pentru fiecare astfel de «exponat» vor primi câte un «cinci».

«Chiar din prima zi, elevii au adus costume naționale. Numai că după ce s-au terminat lecțiile, copiii au rugat să li se restituie lucrurile aduse. Și el n-a avut de ales, decât să restituie totul», a menționat Ludmila Caracioban.

Și totuși, consătenii au început, câte puțin, să aducă îmbrăcăminte găgăuză și obiecte de uz casnic.
Dumitru Caracioban le păstra într-o moară de vânt primele exponate pe care a reușit să le adune. Tot acolo a organizat și primele excursii.
Dumitru Caracioban le păstra într-o moară de vânt primele exponate pe care a reușit să le adune. Tot acolo a organizat și primele excursii.
În anul 1966, la moară deja nu era loc pentru exponate și, pentru a le aranja, a fost oferită vechea clădire a sovietului sătesc, care tocmai se eliberase. Acest an este considerat dată a fondării muzeului.

Inițial, Caracioban continua să lucreze ca voluntar. Abia peste un an au început să-i plătească salariu, acesta fiind acordat de kolhozul «Pravda», fondat mai devreme, în Beșalma. Obținând susținerea autorităților locale, muzeul a început să se dezvolte, să stabilească contacte cu turcologi din diferite țări (găgăuzii sunt urmași ai popoarelor turcice), și-a întemeiat propria bibliotecă și fonotecă.
Ludmila Caracioban
Tata mergea în sate îndepărtate, scotocea poduri, răscolea vechituri, căuta fir cu fir tot ce putea să prezinte valoare. Mulți savanți care pe atunci vizitau satul Beșalma spuneau că această muncă este eroică și, împreună cu lucrări științifice, dăruiau muzeului hârtie fotografică, rechizite de birou.
Cauza familiei
La începutul anilor 1980, Dumitru Caracioban a fost nevoit să părăsească muzeul, din motive personale. Imediat, sursa de cultură găgăuză numai era importantă pentru nimeni. Sub pretextul reparației, el a fost închis, apoi transformat în muzeul kolhozului «Pravda».

După moartea lui Caracioban, în anul 1986, copiii au decis să continue cauza vieții sale. Fiul său, Afanasie Caracioban, a adunat o nouă echipă de tovarăși de idei, a schimbat expoziția muzeului, a readus aici vechile exponate.
Șapte ani mai târziu, în anul 1993, satul Beșalma a fost inclus în buletinul periodic al UNESCO, ca izvor unic de cultură găgăuză. Aici iar au început să vină turiștii. Muzeul a fost luat sub «aripa» Direcției de cultură a Găgăuziei.

Afanasie Caracioban, sculptor și doctor în științe, nu a reușit să se ocupe mult timp de muzeu, astăzi el predă sculptura și arta plastică la Universitatea Gazi din Ankara. Iar în ultimii 22 de ani, muzeul este condus de sora sa, Ludmila Caracioban.
Eu sunt pedagog de specialitate, am lucrat în școală timp de 18 ani. Am visat să-mi dedic toată viața copiilor, însă trebuia să continuu cauza tatălui.
— Ludmila Caracioban
«Eu îi știam pe găgăuzi, dar nu-i cunoșteam»
Astăzi, în echipa muzeului sunt 13 persoane. Acești oameni se ocupă de știință și se străduiesc să completeze mereu fondurile instituției.

Ludmila Caracioban ne-a comunicat că muzeul este vizitat de mulți turiști din diferite regiuni ale Moldovei, dar și din diferite țări. În anul 2018, muzeul din Beșalma a fost vizitat de oaspeți din 44 de țări ale lumii.
«Îmi amintesc că acum vreo doi ani, a fost la noi un grup de profesori participanți la conferința din august, din Găgăuzia. […] Unul dintre ei mi-a strâns mâna și mi-a spus: "Eu îi știam pe găgăuzi, am auzit despre ei, dar nu-i cunoșteam pe găgăuzi. Vă mulțumesc!"», a recunoscut Ludmila Caracioban.

Colaboatorii muzeului au mai menționat că, venind la găgăuzi, străinii caută neapărat, din timp, informații din internet despre poporul găgăuz și despre istoria acestuia. Iar locuitorii Moldovei, venind în Găgăuzia, de regulă, nu se prea interesează de tradițiile și cultura localnicilor. De aceea colaboratorii muzeului din Beșalma încearcă să descopere altfel, pentru ei, unul din popoarele Moldovei, să le trezească interesul pentru istoria și cultura acestuia. Ludmila Caracioban speră foarte mult că ei vor reuși acest lucru.
Pe teritoriul Moldovei moderne, găgăuzii au început să se mute, masiv, acum 200 de ani, ocupând stepa pustie a Bugeacului. Anume aici s-a format conștiința găgăuzilor, consideră istoricii. Însă despre istoria și proveniența găgăuzilor și acum au loc polemici științifice: cine sunt ei, de unde? Dacă doriți să aflați mai multe despre găgăuzi și despre cum au apărut ei în Moldova, puteți citi unul dintre materialele proiectului special al NM – «Gagauz adamlîk. Cum a devenit Moldova casă comună pentru diferite popoare».
Textul este scris în cadrul proiectului «Școala NM pentru jurnaliștii regionali»
Text: Elena Ratcoglo
Prezentare: Cristina Demian
Главное фото: discover.gagauzia.today
x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: