„Învățarea limbii române este o garanție pentru a intra în Europa ca cetățeni cu drepturi depline”. Interviu cu un profesor italian de limba română

În ajunul Zilei Limbii Române, NM a discutat cu doctorul în științe lingvistice și literare, profesor al Universității din Udine, Italia – Alessandro Zuliani, care de peste 20 de ani predă limba română. 

Profesorul italian, care este și cercetător, a vizitat de nenumărate ori Moldova. Acesta ne-a dezvăluit motivele pentru care studenții din Italia aleg să studieze româna, cum a reușit populația din Basarabia să își păstreze identitatea lingvistică după anexarea acestui teritoriu de Imperiul Rus și din ce motiv studierea limbii române de către minoritățile etnice din Moldova sunt garanția aderării la Uniunea Europeană.

Domnule Zuliani, o să Vă rog, în primul rând, să ne povestiți despre pasiunea Dumneavoastră față de limba română și de unde se trage aceasta. Când și de ce ați decis că doriți nu doar să studiați română, dar și s-o predați? 

Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (română – maghiară) din cadrul Universității din Udine și nu este o coincidență faptul că am studiat două limbi ale Europei Răsăritene, deoarece m-am simțit întotdeauna atras de culturile din această parte a continentului nostru. În special, studiul limbii române mi s-a părut deosebit de interesant întrucât este o limbă romanică, dar, așa cum bine spune fostul meu profesor Alexandru Niculescu, „altfel romanică”. Având în vedere că am studiat și limba maghiară, ar fi fost normal să considerați Transilvania ca fiind regiunea mea de studiu preferată, în timp ce interesele mele s-au îndreptat curând spre acea regiune a românității pe care astăzi o numim convențional Basarabia (ar fi multe de discutat despre acest nume) și care corespunde mai mult sau mai puțin cu actuala Republică Moldova. Am învățat cu pasiune și, bineînțeles, am sperat întotdeauna să găsesc un loc de muncă care să-mi permită să folosesc cele două limbi străine pe care le-am studiat. Norocul și circumstanțele vieții m-au făcut să devin cadru didactic de limba și literatura română chiar la universitatea unde mi-am făcut studiile, ceea ce este o mare onoare pentru mine.

Am aflat din CV-ul Dumneavoastră că o perioadă de timp ați petrecut-o lucrând la Chișinău? Puteți să povestiți despre această experiență?

Din păcate, nu a fost o perioadă lungă, dar cu siguranță a fost o experiență frumoasă, de care am amintiri plăcute. Cel mai important, a fost prima dată când am fost în Republica Moldova. La acea vreme, lucram la sediul Uniunii Latine, cu sediul la Paris, din care făcea parte și Republica Moldova. Uniunea Latină a fost cea care m-a trimis la Chișinău cu misiunea de a ține un curs de perfecționare în predarea limbii italiene pentru străini profesorilor de italiană de la Liceul „Dante Alighieri” din capitala Republicii Moldova. Ulterior m-am întors la Chișinău, dar pentru cercetările mele.

Există un aforism cunoscut, atribuit lui Goethe: “Câte limbi vorbești, de atâtea ori ești om”. Ați putea să ne spuneți care sunt motivele (presupun că sunt mai multe și diferite) pentru care studenții Dumneavoastră aleg să studieze limba română? 

Motivele care îi determină pe studenții de la Universitatea din Udine să aleagă limba română ca limbă de studiu sunt diferite. Există studenți italieni care sunt dornici să învețe o limbă romanică încă puțin studiată și cunoscută în țările din Europa de Vest, iar apoi există numeroși studenți care provin din familii care au emigrat în Italia din România sau din Republica Moldova. În cele mai multe cazuri, este vorba de tineri care sunt foarte bine integrați în societatea italiană (mulți dintre ei chiar născuți în Italia), dar care sunt mai mult sau mai puțin familiarizați cu limba și cultura română. Prin urmare, ei vin la cursurile de limba și literatura română și pentru a-și redescoperi rădăcinile. Acesta este un fenomen care este cunoscut și în alte țări: mă gândesc mai ales la studenții americani și canadieni de origine italiană care studiază italiana la universitate pentru că sunt dornici să-și aprofundeze cunoștințele despre limba și cultura familiilor lor de origine.

Probabil vorbitorii de limbi latine învață mai ușor limbile din același grup (italiană, română, spaniolă, franceză), considerați că este adevărat sau este doar un stereotip?

Nu există nicio îndoială că cei care sunt vorbitori nativi de italiană, franceză, spaniolă sau de alte idiomuri romanice sunt înlesniți în studiul limbii române. Totuși, să nu uităm că limba română prezintă o serie de dificultăți obiective (mă gândesc la bogata morfologie nominală și pronominală și la lexicul de origine neromanică) ceea ce reprezintă o provocare pentru toți studenții străini, chiar și pentru italieni. În cadrul cursurilor mele, acord mult timp studierii istoriei limbii române și etimologiei, iar studenții sunt întotdeauna foarte fascinați de modul în care această limbă a evoluat și a fost influențată de atâtea limbi cu care a intrat în contact.

Care este locul și rolul literaturii din Basarabia și a autorilor basarabeni în literatura română, având în vedere că spațiul acesta a fost rupt timp de aproape de două secole de spațiul cultural și lingvistic român? Evident că aceste procese au influențat dezvoltarea limbii, dar totuși datorită căror motive, în opinia Dvs, limba română din Basarabia s-a păstrat?

Literatura în limba română din Basarabia este parte integrantă a literaturii române și trebuie să fie considerată ca atare. Este cu adevărat incredibil că a trebuit să așteptăm până în 2023 pentru a vedea, în sfârșit, înlocuirea aberantului glotonim „limba moldovenească” cu cel corect, care este „limba română”. Mulți oameni de știință importanți au abordat această problemă, dar prea mult timp au rămas neauziți: mă gândesc la Eugeniu Coșeriu și Silviu Berejan, ca să menționez doar două nume.

În Basarabia, politicile lingvistice din ultimele două sute de ani nu au făcut decât să ridice vorbitorii de limbă rusă împotriva celor de limbă română din motive eminamente politice. Astfel, situația Basarabiei este doar parțial comparabilă cu cea a altor foste republici sovietice, deoarece contextul moldovenesc prezintă câteva particularități care nu se regăsesc în altă parte. Spre deosebire, de exemplu, de țările baltice, Moldova pare să înceapă abia acum să rezolve problema identității sale naționale. Cu siguranță, chestiunea nu este una recentă, dar este frapant faptul că, deși au trecut deja mai mult de treizeci de ani de la independență, s-au făcut puține progrese pe acest front. 

Sunt de acord cu cei care, și mă gândesc în primul rând la istoricul Ion Țurcanu, au arătat că în 1812, pe teritoriul pe care astăzi îl numim Basarabia, nu exista o adevărată comunitate națională, ci mai degrabă o populație cu o limbă proprie și cu tradiții culturale și spirituale adânc înrădăcinate, capabilă să reziste în mod spontan politicilor de asimilare ale rușilor. La rândul său, regretatul lingvist moldovean Gheorghe Moldovanu considera că rusificarea populației băștinașe a avut loc prin insuflarea în mintea basarabenilor a unei atitudini negative și discriminatorii față de limba română, reușind astfel să diminueze statutul social al acesteia și să stingă sentimentele moldovenilor față de propria lor limbă.

Dumneavoastră ați petrecut o perioadă de timp în Republica Moldova și cred că ați observat că în acest spațiu minoritățile etnice destul de des utilizează limba rusă în comunicarea cotidiană. Acum observăm un interes în creștere față de învățarea limbii române din partea tinerilor din grupurile etnice minoritate. Ce sfaturi ați avea pentru oamenii care abia încep studierea limbii române?

Toate minoritățile lingvistice trebuie respectate și protejate. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene și, mai general, ale lumii civilizate. Cu alte cuvinte, este exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în fosta Uniune Sovietică și în Rusia actuală, unde minoritățile lingvistice sunt protejate doar în cuvinte, nu și în fapte. Totuși, acest lucru nu înseamnă că trebuie să permitem unei minorități lingvistice să stabilească regulile, impunându-le majorității! Observ cu atenție ce se întâmplă în Găgăuzia și sunt cu adevărat uimit de felul în care unei minorități i se permite să facă ce vrea, bătându-și literalmente joc de autoritățile centrale și de majoritatea moldovenilor. Tinerilor din minoritățile lingvistice din Basarabia le spun: învățarea limbii române nu este doar un gest util pentru o viață mai bună în Republica Moldova, ci și o garanție pentru a intra în Europa ca cetățeni cu drepturi depline.



Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Facebook/Maia Sandu

Victimele deportărilor regimului sovietic din Basarabia, comemorate la Chișinău. Mesajul Maiei Sandu

La Chișinău a avut loc pe 6 iulie un miting în memoria victimelor deportărilor regimului sovietic de pe teritoriul Basarabiei. La eveniment au participat mai mulți oficiali, inclusiv președinta Maia Sandu. Șefa statului a subliniat că supraviețuitorii „și-au păstrat” identitatea și valorile, în pofida acțiunilor represive ale regimului sovietic.

Miting-ul de comemorare a avut loc la Monumentul din Aleea Gării, ridicat ridicat în memoria victimelor deportărilor regimului comunist. Zeci de oameni au participat la eveniment: șefa statului, președintele Parlamentului, ministrul Culturii, funcționari publici și simpli cetățeni.

Miting-ul a debutat cu o slujbă de pomenire, oficiată de un sobor de preoți, apoi a urmat un moment artistic, monologuri și discursuri. Printre speakeri s-a numărat președinta țării, Maia Sandu.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, zeci de mii de oameni au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia. Oameni de nădejde, care își trăiau viața în muncă cinstită și credință, care își vorbeau limba și păstrau tradițiile cu mândrie. Oameni a căror verticalitate a fost considerată o amenințare de regimul sovietic. În condiții inumane – foamete, frig, muncă silnică – oamenii noștri au fost nevoiți să supraviețuiască departe de casă. Și totuși, chiar și în exil, și-au păstrat identitatea și valorile. (…) Cei deportați nu au cerut niciodată răzbunare. Dar au cerut adevăr. Și e datoria noastră să le oferim acest adevăr – prin recunoaștere, prin educație, prin păstrarea vie a amintirii lor”, a declarat șefa statului.

La finalul evenimentului, participanții au depus flori la monument.

Amintim că, în ajun, în Piața Marii Adunări Naționale a fost inaugurată expoziția de vagoane „Teroarea sovietică în RSS Moldovenească. Amploare, victime și făptași”, consacrată deportărilor regimului sovietic. Expoziția, care este organizată de Guvern, se află la a treia ediție consecutivă.

De asemenea, pe 6 iulie, la ora 20:30, va avea loc o acțiune de comemorare cu lumânări, alături de actorii Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Anterior, Guvernul a invitat cetățenii la momentul comemorativ. Totodată, pe 13, 20 și 25 iulie vor avea loc proiecții de filme și spectacole dedicate acestei tragedii.

***

Pe teritoriul Basarabiei, în timpul ocupației sovietice, au avut loc trei valuri de deportări staliniste. Primul a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când peste 24 000 de persoane au fost deportate în Siberia. Al doilea val, denumit Operațiunea „Sud”, a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când peste 35 000 de cetățeni au fost trimiși în Siberia. Al treilea val de represiuni ale lui Stalin – Operațiunea „Nord” – a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951. Peste 2 600 de persoane au fost trimise în Siberia.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: