Moldova are șansa de a se reabilita în dosarul despre expulzarea ilegală a profesorilor turci, în care sentința a provocat nedumerirea și indignarea societății. Soția unuia dintre profesorii expulzați – Galina Tüfekçi (în imagine – ea și soțul său) a reușit practic imposibilul: să convingă Curtea de Apel să accepte spre examinare cererea despre rejudecarea dosarului, chiar dacă termenele de contestare au expirat demult. Audierile la Curtea de Apel au fost inițiate deja. Însă după prima ședință, mai am impresia că Moldova va rata această șansă și va călca din nou pe aceeași greblă.
Așadar, ce avem? Este al treilea an din momentul expulzării ilegale a profesorilor turci în Turcia. Șase dintre ei s-au aflat în această perioadă în închisorile turce, iar al șaptelea a fost eliberat acum o lună, dar ar putea să fie întors în pușcărie în orice moment, dacă se va răzgândi Curtea de Apel din Turcia. În Moldova, unicul acuzat în acest dosar – fostul director al SIS Vasile Botnari, s-a ales cu o amendă și cu interdicția de a ocupa funcții publice. Ședințele de judecată s-au desfășurat în „regim închis”, au fost secretizate până și zilele în care s-au organizat acestea. Timp de trei luni, sentința a fost ascunsă de societate. Familiile profesorilor expulzați nu numai că nu au fost declarate părți vătămate în acest dosar, dar nici măcar nu au fost informate despre sentință. Toate sunt motivate prin „secret de stat” și nu se știe de ce se ignoră cu insistență faptul că Legea cu privire la secretul de stat nu vizează cauzele în care este vorba despre încălcarea drepturilor omului.
Procurorul care a cerut pentru Botnari trei ani privațiune de libertate nici măcar nu a încercat să conteste sentința. Și chiar dacă pentru contestare se oferă 15 zile, avocatul Galinei Tüfekçi, soția unuia dintre profesorii expulzați, a reușit ca la trei luni de la emiterea sentinței, Curtea de Apel să-i accepte spre examinare cererea lor referitoare la rejudecarea dosarului. Avocatul a argumentat acest lucru prin faptul că termenul trebuie calculat din ziua în care Galina Tüfekçi a aflat despre sentință și nu de când aceasta a fost emisă. CA a început deja să examineze această cerere, dar toate sunt complicate din cauza că avocatul nu are acces la secretul de stat. SIS va decide, să i se ofere avocatului acest acces sau nu. SIS are două luni la dispoziție pentru aceasta.
Decizia SIS încă nu există, dar procurorul s-a declarat deja împotrivă ca avocatul și pătimita să fie prezenți la ședințele de judecată. Desigur, examinarea acestui dosar este mult mai simplă fără avocat și fără partea vătămată. Pentru că atunci, nimeni nu va adresa întrebări incomode. Nimeni nu va pune la îndoială calitatea probelor, motivele pentru expulzarea profesorilor și corectitudinea sentinței pentru Botnari. Și dacă un oarecare CEDO a declarat despre încălcarea drepturilor omului în cazul expulzării profesorilor turci, nu e absolut deloc obligatoriu să se țină cont de decizia Curții.
Ca de obicei, se mizează pe faptul că avocații și jurnaliștii vor vorbi câteva săptămâni despre cele întâmplate, iar apoi, cu siguranță, vor uita că așa și nu a răspuns nimeni pentru viața călcată în picioare a celor șapte familii.
Vorbind despre dosarul pedagogilor turci, este imposibil să nu amintim despre Olga Poalelungi, directorul Biroului Migrație și Azil. Aceasta a fost scoasă de sub urmărire penală, motivându-se prin faptul că în deciziile sale, nu putea să nu se subordoneze SIS. La o ședință recentă a Curții Constituționale, Poalelungi a declarat că Moldova nu expulzează străinii într-o țară în care ei vor fi torturați. Ea a spus că dosarul celor șapte profesori, care au primit în Turcia pedepse de la șase până la 12 ani privațiune de libertate, este „un fel de excepție” pe care presă a mediatizat-o pe larg. Apropo, doamna Poalelungi susține că în unele cazuri, Biroul Migrație și Azil refuză SIS-ului.
Se creează impresia că Moldova este țara acestor „un fel de excepții”. Aici poți să obții o cerere cu privire la acordarea de azil de la cetățenii Turciei care se tem că în patrie, vor ajunge la închisoare, și ei pot fi expulzați anume în Turcia, apoi să continui să conduci Biroul Migrație. Poți să te faci de râs cu investigația și să insiști în continuare că ai dreptate. Poți să privești calm în ochii soției unei persoane viața căreia a fost călcată în picioare și să ceri ca ea să fie scoasă din sala de ședințe. Poți să consideri că amenda de câteva zeci de mii de euro va compensa o crimă care a fost săvârșită împotriva oamenilor vii. Poți să înveți niște lecții din cele întâmplate și să insiști pe ale tale. Poți să conduci timp de patru ani Procuratura Anticorupție, să taci în toată această perioadă, fiind parte a sistemului care a expulzat profesorii și să te trezești brusc, după fuga lui Plahotniuc și să începi să adresezi scrisori pline de indignare noului procuror general, condamnându-l pentru modul în care se desfășoară investigația.
În timp ce dosarul era examinat de instanța primară, mă chinuia o întrebare: chiar nimănui dintre cei implicați în expulzarea profesorilor nu i-a ajuns curaj să spună: „Băieți, totuși, ce facem noi? Nu se poate așa!”. Orice ar spune procuratura că este vinovată o singură persoană, la expulzare și-au pus umărul câteva zeci de oameni și niciunul dintre ei nu și-a exprimat dezacordul în acest sens. Mi-a povestit cineva că oamenii din anturajul lui Plahotniuc, care erau atunci în funcții de conducere, nu erau de acord cu decizia despre expulzare, dar și ei tăceau.
Acum mă frământă mai multe întrebări. Le va ajunge curaj judecătorilor care vor examina plângerea Galinei Tüfekçi, să facă ședințele deschise pentru presă, fie și parțial? Va oferi oare SIS avocatului acces la secretul de stat și va încerca oare să-l convingă că SIS chiar a încercat să apere Moldova de profesori, unii dintre care au trăit aici 20 de ani? Sau avocatului nu-i va fi oferit acces și audierile de la CA se vor desfășura „în secret”, la fel ca și în instanța primară? Se va schimba oare comportamentul procurorului sau Moldova iarăși va călca pe aceeași greblă? Deși, se pare, noi știm demult răspunsurile la aceste întrebări. Pur și simplu nu dorim să credem în ele.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
