De ce lucrătorii medicali din Moldova continuă să se infecteze cu coronavirus, chiar dacă sunt protejați? Cum au apărut numeroasele „victime indirecte” ale epidemiei? Și ce nu e în regulă cu statistica pe care Ministerul Sănătății o actualizează sistematic? Alexandru Danci, doctor în medicină, chirurg endoscopist, ne-a vorbit despre toate acestea într-un interviu pentru NM. El activează la Spitalul Cancelariei de Stat, unde sunt tratați și bolnavii de coronavirus.
„Starea multora s-a înrăutățit. Sunt victime indirecte ale coronavirusului”
Cum s-a schimbat ordinea în spital în timpul carantinei?
Dacă e să vorbim pe scurt, acum toate arată în felul următor: echipele de medici, personal medical mediu și infirmiere lucrează 24 din 24 de ore. Lucrează 24 de ore, două zile – pauză, apoi iar 24 de ore. Iată așa, într-un ciclu neîntrerupt.
Acum sunt toate mijloacele de protecție posibile. Prima perioadă, când ne-am confruntat cu cel mai grav deficit, a trecut. În plus, am impresia că noi am depășit totuși incidența maximă.
Dar mă deranjează altceva: problemele care s-au acumulat în perioada carantinei. Sunt mulți bolnavi care au trăit în această carantină suferind de alte afecțiuni. Au răbdat. Starea multora s-a înrăutățit din cauza că nu există posibilitatea de a fi ajutați. Consider că ei sunt victime indirecte ale coronavirusului.
Da, multe spitale practic au fost reprofilate pentru coronavirus, iar toate celelalte acțiuni planificate s-au anulat din cauza carantinei.
Bineînțeles. Acest lucru s-a făcut cu bune intenții. Dar ne-am dorit să fie mai bine și s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat. Sub orice pretext, spitalele sunt nevoite să refuze și să ofere consultații doar în felul următor: „așteptați, administrați analgezice, medicamente simptomatice, răbdați”. Din această cauză, populația a avut mult de suferit: de la simple incomodități până la înrăutățirea gravă a stării sănătății.
Vreau să afirm foarte clar că în acest sens, este o ratare foarte serioasă în organizarea activității asistenței medicale. Spitalele practic au fost închise, însă populației așa și nu i s-a explicat ce să facă. Eu pot spune numele a zeci de bolnavi în stare gravă care acum stau lipiți de telefon. Așteaptă, când, în sfârșit, vor putea beneficia de asistență. S-a anunțat că doar bolnavilor cu patologie acută trebuie să le fie acordată asistență. Însă așa și nu au formulat, ce anume se are în vedere prin „patologie acută”. În medicină, în special în chirurgie, este foarte greu să trasezi o limită, când indicația este acută și când nu este acută.
De exemplu?
O operație estetică pentru modificarea formei nasului, de exemplu, ar putea să mai aștepte. Dar sunt numeroase boli cronice care se manifestă în permanență și se pot acutiza într-o singură zi sau într-o singură oră. De exemplu, au loc crize de colelitiază. În caz de ulcer peptic, poate să apară hemoragia. Inflamația organelor abdominale ar putea ajunge până la peritonită și alte complicații. Și aceasta, nemaivorbind despre bolnavii cu afecțiuni oncologice în cazul cărora nici nu poate fi aplicat termenul „indicație acută”. Din momentul stabilirii diagnosticului, aceasta este deja acută, e nevoie deja de acțiuni urgente.
Iată un caz concret. Acum câteva ore, am convenit ca o persoană care deja de o săptămână nu poate ajunge la intervenție chirurgicală să fie adusă la un spital. Acum, starea pacientului s-a agravat. Deci, el a așteptat acasă acest lucru. Este o persoană în etate. I-au făcut injecții și au încercat să-i ofere consultații la telefon.
Într-o situație normală, pacientul ar fi fost internat imediat și s-ar fi început tratamentul. În acest caz însă l-au examinat, și-au strâns lucrurile și au spus: „Dacă va crește temperatura, sunați la ambulanță”. Temperatura sa este normală, dar toate celelalte sunt rele. Ficatul a cedat.
Iată așa e organizată medicina. Și în Moldova sunt sute de astfel oameni.
„Lupta împotriva epidemiei în Moldova a fost haotică”
E clar, este o situație excepțională de care, în principiu, nimeni în lume nu a fost pregătit. Dar a fost aici vreo decizie corectă, care ar fi permis asigurarea tratamentului pacienților cu coronavirus, dar și cu alte afecțiuni?
Bineînțeles, au fost soluții mult mai potrivite pentru această problemă. Însă acestea se bazează pe profesionalismul organizatorilor sistemului. De exemplu, marea panică exprimată în lozinca „Toți trebuie să stea acasă” este totalmente neîntemeiată.
În primul rând, oricum, nu toți au început să stea acasă. În al doilea rând, acest „stat acasă” a înrăutățit foarte multe lucruri. În special, este afectată imunitatea. Rămânerea tuturor acasă este o măsură greșită. Trebuia să se explice, cine și cum să stea. Însă acest lucru este mult mai dificil.
În al doilea rând, trebuia să fie întocmită măcar o informație despre unde ar trebui să se adreseze diferiți bolnavi. Pacienții au început să alerge de la un medic la altul. Medicii de familie ofereau consultații doar la telefon. Îmi imaginez foarte vag, cum poți consulta la telefon un om care are dureri. Pentru mine, acest lucru este egal cu un primitivism absolut în ce privește înțelegerea medicinei. Și acest primitivism se întrezărește în organizarea de astăzi a sistemului sănătății.
Desigur, această situație neobișnuită s-a rezumat la formula „învață în timpul bătăliei”. Bineînțeles, este greu. Dar a învăța în timpul bătăliei înseamnă a pierde lupta. Ca să nu se întâmple așa ceva, medicii au învățat în universități. Acolo ne învață așa ceva: cum anume trebuie să organizăm măsurile antiepidemice.
Sunt convins că acțiunile antiepidemice care s-au organizat în Moldova au fost haotice. Și s-au implementat într-un mod neprofesionist. Mai întâi, din cauza că în acest proces nu au fost implicați specialiștii.
Dar în comisie au fost incluși și medici.
Ei nu au dreptul la vot și la opinie. Acolo sunt medici. Dar dvs. ați văzut vreodată la televizor ca medicii să vorbească despre aceasta?
În cea mai mare parte, funcționarii.
În contextul virusului, s-a format următoarea paradigmă: „E război, iar războiul le șterge pe toate și în timpul războiului se permite orice”.
De exemplu, în timpul acestui război al nostru, a fost anulată procedura obișnuită de organizare a licitațiilor pentru achiziția medicamentelor, mijloacelor de protecție ș.a. Regula principală a licitațiilor este concurența, alegerea a ceea ce e mai ieftin. Acum, nimeni nu a ales unde este mai ieftin, mai comod și mai rapid. Foarte multe achiziții de preparate organizate în mod centralizat s-au făcut la prețuri exagerate și nimeni nu afișează acest lucru. Și nu sunt niciun fel de comisii care ar verifica aceste lucruri. Deci, noi vorbim în acest caz despre corupție, abuz de serviciu ș.a.
Prețurile măștilor, de exemplu, au fost majorate de 2-10 ori. Dar nimeni nu are acces la documente. Cred că în acest caz sunt motive pentru o investigație serioasă din partea organelor competente.
Cel mai important lucru care mă deranjează. La baza organizării activității antiepidemiologice este informarea populației. Aceasta este organizată nu rău, ci într-un mod criminal. Este din cauza manipulării totale a datelor statistice.
Ministrul sănătății sau șeful statului anunță niște cifre care nu au nicio legătură cu statistica medicală. Pentru a determina incidența în Moldova, trebuie să se calculeze numărul de cazuri în rândul populației totale și să se calculeze rata de îmbolnăviri la 10 mii de locuitori, de exemplu. La noi, „incidență” este considerat numărul bolnavilor înregistrați.
Și apropo, noi nici măcar nu știm care este numărul total al locuitorilor din Moldova.
Sunt diferite cifre – de la 2,5 milioane până la 3,2 milioane.
Atunci am putea spune că dacă sunt 4 mii de bolnavi, înseamnă că 1% din populația noastră este bolnavă (este cu mult mai puțin decât indicatorul epidemiologic).
Dar haideți să vedem amploarea cercetărilor. Omul este considerat infectat doar după obținerea rezultatului pozitiv al testului. Dar noi nici măcar nu putem calcula, câte persoane au fost testate. Ni se spune că s-a făcut un anumit număr de teste. Însă aceste cifre, de la sine, nu ne spun nimic, pentru că tuturor li se fac câteva teste. La unul și același bolnav poate fi mai întâi un rezultat pozitiv, apoi unul negativ ș.a. Deci, noi nu știm câte din aceste teste sunt repetate.
Aceasta este o manipulare absolută.
Pentru o imagine completă, ar trebui să se facă testarea generală a populației?
Sunt convins că nu trebuie.
De ce?
Acest lucru nu are niciun sens. Organizarea screeningului tuturor este imposibilă din punct de vedere fizic. Este vorba de foarte mult timp. De asemenea, este foarte costisitor și absolut ineficient. Chiar dacă noi i-am testa pe toți timp de o zi și am obține 500 de mii de persoane infectate din 3 milioane de locuitori, încă nu înseamnă că în ziua următoare numărul lor nu va ajunge până la 700 de mii. Situația se schimbă rapid. Ce ne-ar oferi aceasta?
Testarea este o metodă auxiliară de stabilire a diagnosticului. La început apare o suspiciune de boală cu anumite simptome: febră, slăbiciune, dureri musculare, pierderea gustului și mirosului, tusea, probleme de respirație, dispnee etc. Și nu înseamnă neapărat că toate aceste simptome sunt la fiecare pacient. Pentru confirmarea diagnosticului, se stabilește testarea. Atunci, aceasta are sens. În toate celelalte cazuri, e vorba de o profanare totală. Testarea în masă va provoca doar haos.
„Sunt noi aplauze de la balcon”
Dvs. spuneați că, din propriile observații, numărul de îmbolnăviri este în scădere. Din care indicatori se poate trage concluzia că noi am depășit apogeul? Mai ales că dvs. afirmați că unele date sunt suspecte.
Eu vorbesc despre impresiile mele, pentru că văd numărul bolnavilor din jurul meu. Și în fiecare zi, comunic foarte aproape cu colegii mei din alte instituții medicale. Deși într-o situație normală, noi ar trebui să ne bazăm pe date statistice exacte și nu pe impresii. Pentru aceasta însă trebuia să fie format un grup care poate calcula corect.
Există așa-numitele grupuri reprezentative. De exemplu, în SUA, s-a ales un sector din Washington și s-a făcut testarea totală a celor de acolo. Au determinat aproximativ care este situația, în medie. Și iată atunci au obținut o statistică medicală. Apoi, peste o anumită perioadă, trebuie verificat același sector și atunci se poate constata dinamica. Deci, trebuie să avem o abordare științifică. Guvernarea ignoră în mod grosolan aceste principii. În toate acestea văd motive pentru manipulări.
Care ar fi scopul acestor manipulări? Potrivit afirmațiilor dvs., toate acestea seamănă mai mult cu o lipsă de cunonștințe decât cu niște intenții rele.
Cred că aici sunt doi factori. Primul – simpla neînțelegere a ceea despre ce vorbesc. Oamenii care se ocupă acum de aceasta nu au suficiente studii speciale. Iar al doilea, mai este și interesul egoist. Poți manipula societatea cu aceste cifre.
Chiar dacă cei care fac această statistică se vor supăra foarte tare, eu insist asupra necesității de a efectua o expertiză statistică. Ea trebuie realizată la nivel de guvern și minister, pentru a putea estima astfel de afirmații.
De exemplu, premierul nostru a declarat zilele acestea că mortalitatea provocată de coronavirus în Moldova constituie 3%, iar în România – 5,7%. În felul acesta, el ca și cum a lăudat medicii. Dar aceasta este o nouă rundă de aplauze de la balcon. În realitate, nu există nimic de înțeles în aceste cifre.
Numărul de cazuri pozitive depinde de numărul celor investigați, iar în diferite țări, este un eșantion diferit de testare. Iată de ce acestea sunt niște cifre manipulatorii. Ele nu pot fi aplicate fără o expertiză statistică.
Oamenii care nu au idee de statistica medicală își atribuie dreptul chiar de a comenta și de a aprecia.
„Pentru lucrătorii medicali din Moldova legea este următoarea: `Nu-ți place – pleacă`”
Medicilor nu li se oferă cuvântul nu numai în Comisia pentru Situații Excepționale. Foarte mulți medici de la noi, care pur și simplu lucrează în policlinici, se tem și nu doresc să vorbească despre problemele existente. De ce se întâmplă așa ceva?
Este adevărat: le este frică. Aș spune chiar că nu „le este frică”, dar au o atitudine atentă față de astfel de interviuri, din două considerente. În primul rând, însăși mass-media e cu pufușor pe botișor. Din cauza neprofesionalismului, ea poate denatura răspunsurile. Mie mi s-a întâmplat odată așa ceva – cuvintele mele au fost tăiate, denaturând sensul lor și afectându-mi relațiile cu colegii. Acesta este motivul principal. Medicilor le este mai puțin teamă de blocări din partea conducerii decât de comunicarea cu presa, din lipsă de încredere în ea.
În al doilea rând, ei se tem, desigur, de neplăceri la serviciu. Aceasta depinde deja nemijlocit de șefi. Dacă e să ne referim la o anumită problemă din spital, vor fi de vină asistenta medicală, medicul și medicul-șef. Și nicidecum sistemul medical care s-a transformat într-o servitoare tăcută a celor care dețin puterea.
Dar totuși, de ce în Moldova au suferit atât de mult anume lucrătorii medicali?
Ei se află acolo unde concentrația virusului este foarte mare. Aceasta se numește „încărcătură virală”. Încărcătura virală din spital este de mii de ori mai mare decât afară și în parc, de aceea medicii se îmbolnăvesc. În primul rând, anestezișii și reanimatologii. Ei nu pot face intubarea „la telefon”. Aceasta demonstrează încă o dată că virusul este dăunător și contagios.
Altceva e că la noi, nu se depun toate eforturile pentru a apăra lucrătorii medicali, pentru a-i înlocui mai des. Se putea, de exemplu, să nu fie lăsați în aceste costume câte 10-12 ore, ci în locul unui medic, pentru 12 ore, să fie luați patru. Și să fie lăsați pe rând la bolnavi, așa cum a fost în Cernobîl, la lichidarea catastrofei.
Din cauza că la noi, inițial, erau puține mijloace de protecție sau nu erau deloc, măreau încărcătura virală asupra lucrătorilor medicali.
Dar se spune că problema mijloacelor de protecție a fost rezolvată. Și oricum, la noi, 25 la sută dintre cei infectați sunt anume lucrătorii medicali și noi deținem recordul în regiune la acest capitol. Echipamentul protejează rău?
Astăzi, mijloacele de protecție sunt suficiente. Iar acum o lună, nu doar că erau insuficiente, era catastrofă. Cei mai mulți medici s-au îmbolnăvit acum o lună.
Iese ministrul și spune: „Totul este suficient”. Acum, e adevărat. Dar acest lucru îl afirmau și acum două luni, iată atunci era o minciună.
Însă acum, mijloacele de protecție există și ele sunt utilizate, dar medicii oricum se infectează – câte 10-15 persoane pe zi.
Există un asemenea detaliu: contingentul medical este testat cel mai adesea. Am putea spune că dintr-o mie de medici sunt testate 200 de persoane, iar dintr-o mie de oameni simpli – 5. Aceasta și este statistica. Statistica cea corectă apelează la grupurile omogene.
Încărcătura virală – unu, apărarea slabă – doi și frecvența înaltă a testării medicilor – trei. Iată așa se obțin astfel de date statistice. Apropo, costumele nu pot proteja sută la sută.
Toți spun că lucrătorii medicali au dat dovadă de eroism. Eu vreau să spun că acest lucru este adevărat. Însă eroismul nu este în sensul ca Alexandr Matrosov. Iată în ce constă eroismul: în marea răbdare a acestor oameni, marea educație și conștientizare a situației. Niciunul dintre colegii mei, inclusiv surori medicale și infirmiere, nu a întrebat, cât li se va plăti pentru aceasta.
Iar acum ei văd extrasul din salariul lor, care este mai mic decât în zilele pașnice. Și iarăși, ei nu vor spune niciun cuvânt. Deoarece la noi, în Moldova, legea pentru lucrătorii medicali este următoarea: „Nu-ți place – pleacă”.
Își bat joc de lucrătorii medicali. Și nu numai de medici. Ei au știut la ce merg și încă de la bun început erau pregătiți de sacrificii. Dar cea mai mare povară este asupra infirmierelor – ele curăță și inspiră acest virus mai mult decât toți ceilalți. Și ele constituie categoria cea mai jignită a lucrătorilor medicali. În raport cu ele, are loc un genocid. Pentru toate acestea, ele au un salariu de 800-1000 de lei. Este trist.
Dar au promis că vor plăti suplimente celor care lucrează cu coronavirusul.
Nu a fost așa ceva. Oamenii au fost mințiți cu nerușinare. Unii medici fac glume deja că au dorit să se contamineze cu coronavirus, pentru a li se plăti aceste 16 mii de lei.
Pentru mulți, se anunță așa-numitul „șomaj tehnic”. Lucrătorul medical lucrează cu bolnavii infectați de virus, peste o săptămână – două i se spune: „Stați acasă, sunt prea mulți medici”. Și i se calculează chiar și un salariu incomplet, deși el a suportat tot acest risc.
În toate țările normale, au întocmit o asigurare medicală specială pentru personalul medical. La noi însă acești oameni sunt mințiți în mod cinic. O asemenea situație este peste tot în Moldova.
Acum declară post-factum că „dacă nu erați de acord, nu trebuia să acceptați așa ceva”. Și aceasta, după ce persoana a fost deja în zona acestui risc nebun.
„Sunt jocuri politice”
Pe cât am putea spune astăzi că noi am făcut față acestei situații? Dvs. spuneați că noi am perceput literalmente măsura „toți trebuie să stea acasă”, dar nu ne-a ajutat oare să oprim răspândirea virusului? China, de exemplu, „a stat acasă” câteva luni pentru a învinge epidemia.
Dacă noi am fi stat acasă, așa cum a fost în China, atunci am fi putut trage concluzii. La noi însă lozinca a fost, dar „stat acasă” n-a fost. Eu consider că aceasta a fost o profanare a măsurilor de carantină. Ori trebuie să stăm, deci, stăm, dar să localizăm grupuri strict delimitate, identificate conform lanțului epidemiologic.
Guvernul prezintă rapoarte precum că răspândirea s-a redus. De exemplu, se zice că la Soroca, timp de 10 zile, nu a fost depistat niciun bolnav. Dar „nu au depistat” și „nu sunt” înseamnă cuvinte diferite. Măcar vorbesc sincer.
Dar în Moldova așa și nu este încă un plan de ieșire din carantină.
În unele țări, acest plan a fost deja publicat. De exemplu, în Grecia. Un plan de acțiuni foarte clar, pe zile concrete, pentru fiecare săptămână, cu note de subsol, că ar putea fi modificări. Noi nu avem un asemenea plan, dar intenționăm să învingem virusul la 15 mai.
Aici este o legătură politică. La 15 mai, toate acestea se vor termina cu un raport victorios. În realitate, după numărul de cazuri grave, situația este cu mult mai bună. Numărul de îmbolnăviri este în scădere. Este un fapt confirmat prin observații.
Dacă totul este în scădere, cum ar trebui să se facă relaxarea măsurilor de carantină?
Societatea și medicina în special nu are o asemenea experiență. De aceea în acest caz, e vorba de exagerare. Perioada de incubare a acestui virus este de 14 zile. Durata îmbolnăvirii este, în medie, de 2-3 săptămâni. Este demonstrat deja de mai multe studii că virusul se poate păstra în organismul omului timp de 38-40 de zile, însă aceasta este o opțiune extremă. De obicei, este vorba de 20 de zile. Iată, calculați, din momentul ultimei infectări trebuie să se numere trei săptămâni pentru a spune că totul s-a terminat cu siguranță. Focarul local se va termina dacă la Soroca, de exemplu, nu vor fi îmbolnăviri timp de 2-3 săptămâni.
Acesta este răspunsul medical, dar este și cel politic. Iar răspunsul politic este: noi vom învinge virusul atunci când îl vor învinge ceilalți. Acestea sunt niște jocuri politice. Dvs. vedeți deja: undeva se fac relaxări, și la noi au început să se facă relaxări.
