Cea mai mare parte a apei potabile din Moldova nu este bună de băut. Această problemă este deosebit de actuală pentru raioanele din sudul țării. Dar sunt localități în care problema accesului la apa potabilă este deosebit de acută. În cadrul unui proiect special al NM, jurnalistul și fotograful Mihail Calarașan a fost în unul dintre aceste sate din sudul Moldovei. Și a adunat istoriile oamenilor despre apă și despre rolul ei în viața lor.

Satul Gaidar, raionul Ceadîr-Lunga. Pentru 4500 de locuitori sunt doar 34 de fântâni. Doar două dintre acestea corespund normelor sanitare. La fel, în sat sunt doar trei fântâni arteziene.

Toate celelalte fântâni, inclusiv cele private, din curțile oamenilor, sunt conectate la un apeduct comun cu lungimea de 20 km. Deci, apa ajunge în aceste fântâni prin țevi. Această rețea reunește 700 de gospodării. Apa care ajunge în apeductul central este pompată din trei fântâni arteziene.

În vara anului 2018, prin programul SARD, lângă fântâna arteziană centrală, a fost instalată o cișmea cu apă potabilă gratuită. Astfel, problema accesului la apa potabilă s-a urnit din loc. Însă este doar o singură cișmea și ea este în centrul satului. Iar aceasta înseamnă că oamenii care trăiesc la periferie trebuie să parcurgă 2 km ca să-și ia apă.

Mulți localnici cu care a comunicat NM susțin că apa pe care erau nevoiți s-o bea până anul trecut dăunează foarte tare asupra rinichilor și de la ea se îngălbenesc dinții. Ce-i drept, alți interlocutori au spus că această apă nu este dăunătoare sau chiar e folositoare.

Cei de la spitalul din satul Gaidar au refuzat să comunice pentru NM o statistică a îmbolnăvirilor sătenilor.

De la Ministerul Sănătății ne-au spus că ei nu au o statistică comparativă de îmbolnăviri în Gaidar și în alte sate. Ei ne-au promis că vor colecta operativ informația respectivă, însă la momentul publicării acestui articol, datele solicitate nu ne-au fost transmise.

Practic, în fiecare gospodărie din Gaidar este un bazin special în care oamenii pompează apă din fântână și o lasă 1-2 zile să se limpezească. Cu timpul, impuritățile se depun pe fundul bazinului și această apă este folosită în gospodărie, pentru gătirea bucatelor și pentru băut. Cantitatea de apă în astfel de bazine este de 2-3 tone.

Cișmeaua instalată în centrul satului Gaidar este o încăpere în exteriorul căreia sunt robinete. Oamenii iau apă potabilă din ele.

Iată cum funcționează. În interiorul construcției sunt instalate filtre foarte puternice. Acestea curăță apa care vine din fântâna arteziană până la starea de „apă moartă". Apoi câteva instalații tehnice speciale îmbogățesc apa cu elemente chimice în proporțiile necesare. Este vorba despre amoniac, cloruri, sulfați, arsenic, fluor, fier, cupru, zinc, plumb, mangan, crom, cadmiu, magneziu. Toate acestea fac ca apa să fie bună de băut.

Și da, și nu. Într-adevăr, cișmeaua oferă locuitorilor satului acces la apă potabilă de calitate. Dar sunt și două subtilități importante:

• Este o singură cișmea pentru tot satul. Ea este situată în centru. Iar aceasta înseamnă că oamenii care trăiesc la periferie sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari. Iarna, pe viscol, sau vara, pe arșiță, acest lucru este dificil, dar și periculos. Bătrânii singuri, care trăiesc la margine de sat, rămân astfel izolați de apa potabilă. Ei sunt nevoiți fie să cumpere de la magazin apă îmbuteliată (la magazinul din sat, prețul este de aproape 35 de lei pentru 9 litri), fie să consume apă necalitativă din fântână.

• Volumul turnului de pompare a apei este limitat. Adesea, după ce parcurg o distanță mare, oamenii se întorc acasă cu mâinile goale.

În general, darea în exploatare a cișmelei a soluționat problema apei potabile, doar că nu pentru toți.

Iar unii localnici preferă din princinpiu apa din fântână în locul celei filtrate. Ei fie nu sunt deranjați de calitatea proastă a apei (și de problemele de sănătate care reies din aceasta), fie, din obișnuință, nu sunt pregătiți să se adapteze noilor condiții. Unii susțin că pur și simplu nu le este comod să folosească cișmeaua, de aceea ei continuă, pe vechi, să consume apă din fântână.

Text: Mihail Calarașan
Prezentare: Cristina Demian
Foto: Mihail Calarașan