Istoriile oamenilor și ale apei din Gaidar, satul din sudul Moldovei
„Noi am ajuns pe un pământ rău"
Istoriile oamenilor și ale apei din Gaidar, satul din sudul Moldovei
Cea mai mare parte a apei potabile din Moldova nu este bună de băut. Această problemă este deosebit de actuală pentru raioanele din sudul țării. Dar sunt localități în care problema accesului la apa potabilă este deosebit de acută. În cadrul unui proiect special al NM, jurnalistul și fotograful Mihail Calarașan a fost în unul dintre aceste sate din sudul Moldovei. Și a adunat istoriile oamenilor despre apă și despre rolul ei în viața lor.
Satul Gaidar, raionul Ceadîr-Lunga. Pentru 4500 de locuitori sunt doar 34 de fântâni. Doar două dintre acestea corespund normelor sanitare. La fel, în sat sunt doar trei fântâni arteziene.
Toate celelalte fântâni, inclusiv cele private, din curțile oamenilor, sunt conectate la un apeduct comun cu lungimea de 20 km. Deci, apa ajunge în aceste fântâni prin țevi. Această rețea reunește 700 de gospodării. Apa care ajunge în apeductul central este pompată din trei fântâni arteziene.
“
Pentru mine, apa din fântână este excelentă. De obicei, eu beau apă din bazin[unde se acumulează apa din fântână]. Apa se limpezește și eu o beau. Iar cu apa din altă fântână, care vine din pământ, eu stropesc. Dar dacă e să fiu sincer, vara, când e cald, după beție, eu beau și de acolo. Apa este rece. Filtrul cel mai bun e atunci când apa se limpezește. Eu nu beau apă din centru (de la pompă). Filtrul ia totul din apă. Nu rămâne nici fier, nimic. Ca uleiul rafinat. Eu am lucrat 10 ani la oloiniță, uleiul rafinat este cel mai rău. E doar grăsime în care nu rămâne niciun fel de elemente utile. Eu lucrez la Moscova, în serviciul de gardă. Trei luni acasă, apoi plec pe trei luni. Degrabă voi pleca din nou și peste trei luni voi reveni. Dacă soția mă va lăsa.
—Nicolai
În vara anului 2018, prin programul SARD, lângă fântâna arteziană centrală, a fost instalată o cișmea cu apă potabilă gratuită. Astfel, problema accesului la apa potabilă s-a urnit din loc. Însă este doar o singură cișmea și ea este în centrul satului. Iar aceasta înseamnă că oamenii care trăiesc la periferie trebuie să parcurgă 2 km ca să-și ia apă.
“
Apa din fântână este normală: poți și să gătești, și să bei. Iar această apă (de la apeduct) este cu totul alta, noi o luăm pentru ceai, iată acum, vom găti borș. Până acum, oamenii trăiau și nu mureau, iar azi... Pe la marginile satului erau fântâni bune, oamenii luau apă de acolo. Iar acum oamenii au devenit leneși.
—Nicolai Capsama
Ce nu e în regulă cu apa din fântâni?
1
În primul rând, ea are un miros neplăcut. De la apa unor fântâni miroase a ouă clocite (hidrogen sulfurat);
2
În al doilea rând, are aspect de muci și un gust neplăcut;
3
În al treilea rând, această apă are depuneri asemănătoare cu crusta.
“
Eu folosesc apa din fântână, ea este bună. Sunt fântâni în care apa e sărată, însă în aceasta, e totul în regulă. Oamenii vin și iau apă de aici. Am instalat un capac special pentru ea, ca să nu nimerească nimic în apă.
—Gheorghii Baclanî
Cum influențează această apă asupra sănătății oamenilor?
Mulți localnici cu care a comunicat NM susțin că apa pe care erau nevoiți s-o bea până anul trecut dăunează foarte tare asupra rinichilor și de la ea se îngălbenesc dinții. Ce-i drept, alți interlocutori au spus că această apă nu este dăunătoare sau chiar e folositoare.
Cei de la spitalul din satul Gaidar au refuzat să comunice pentru NM o statistică a îmbolnăvirilor sătenilor.
De la Ministerul Sănătății ne-au spus că ei nu au o statistică comparativă de îmbolnăviri în Gaidar și în alte sate. Ei ne-au promis că vor colecta operativ informația respectivă, însă la momentul publicării acestui articol, datele solicitate nu ne-au fost transmise.
“
Luăm apă din fântână pentru oițe, dar noi nu o consumăm. Unii beau apă din fântână după ce aceasta se limpezește și nu-i nimic. Acum luăm apă de băut de la cișmeaua centrală, însă atunci când ea nu era – beam din fântână. Eu am trăit toată viața în Gaidar.
—Anonim
Ce fac cu apa din fântâni?
Practic, în fiecare gospodărie din Gaidar este un bazin special în care oamenii pompează apă din fântână și o lasă 1-2 zile să se limpezească. Cu timpul, impuritățile se depun pe fundul bazinului și această apă este folosită în gospodărie, pentru gătirea bucatelor și pentru băut. Cantitatea de apă în astfel de bazine este de 2-3 tone.
“
De la turnul de pompare a apei vine apă tehnică, care este curățată complet, se aduce până la starea de „apă moartă". După aceasta, noi adăugăm aditivi pentru ca ea să fie acceptabilă pentru organismul omului.
—Harlampii Ivanovici, directorulstației de tratare a apei
Ce este o cișmea și cum ea funcționează?
Cișmeaua instalată în centrul satului Gaidar este o încăpere în exteriorul căreia sunt robinete. Oamenii iau apă potabilă din ele.
Iată cum funcționează. În interiorul construcției sunt instalate filtre foarte puternice. Acestea curăță apa care vine din fântâna arteziană până la starea de „apă moartă". Apoi câteva instalații tehnice speciale îmbogățesc apa cu elemente chimice în proporțiile necesare. Este vorba despre amoniac, cloruri, sulfați, arsenic, fluor, fier, cupru, zinc, plumb, mangan, crom, cadmiu, magneziu. Toate acestea fac ca apa să fie bună de băut.
“
Luăm apă o dată pe săptămână, cam 30 de litri. Într-o lună, se adună 150 de litri. Îmi este comod să iau apă, sunt cu mașina. Pentru cei care nu au transport nu este comod, ei merg pe jos 2 kilometri. Cândva, luam apă de la Ceadîr-Lunga. De la apă, se îngălbenesc dinții, trebuie să ne spălăm mai bine. În copilărie, nimeni nu m-a impus să mă spăl pe dinți, doar în armată m-am învățat. Problema apei aproape că s-a rezolvat, pentru tineri. Celor bătrâni le este mai greu, ei trebuie ajutați. Eu le aduc apă, dacă mă roagă.
—Ilia și Maria Gagauz
Este cișmeaua o soluție?
Și da, și nu. Într-adevăr, cișmeaua oferă locuitorilor satului acces la apă potabilă de calitate. Dar sunt și două subtilități importante:
Este o singură cișmea pentru tot satul. Ea este situată în centru. Iar aceasta înseamnă că oamenii care trăiesc la periferie sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari. Iarna, pe viscol, sau vara, pe arșiță, acest lucru este dificil, dar și periculos. Bătrânii singuri, care trăiesc la margine de sat, rămân astfel izolați de apa potabilă. Ei sunt nevoiți fie să cumpere de la magazin apă îmbuteliată (la magazinul din sat, prețul este de aproape 35 de lei pentru 9 litri), fie să consume apă necalitativă din fântână.
Volumul turnului de pompare a apei este limitat. Adesea, după ce parcurg o distanță mare, oamenii se întorc acasă cu mâinile goale.
aproape 100 de tone de apă
lunar cheltuiesc localnicii din Gaidar
aproape 300 de litri
capacitatea cișmelei
“
Așa a fost mult timp și nu numai în satul nostru. După ce au deschis pompa, luăm apă de acolo. Suntem nevoiți să cărăm. De obicei, cumpăram apă sau filtre pe care le instalam acasă. Filtrul se schimbă la fiecare două luni. Este obligatoriu. E imposibil să bei această apă din fântână. Ea este galbenă, provoacă probleme de dinți, de rinichi. Analizele probelor de apă au demonstrat că ea este bună doar pentru spălat haine. Au instalat pompa în sat, este apă potabilă – nu toată lumea își poate permite să-și cumpere. Bine că ea a fost instalată în centru, dar satul este mare, ar fi fost mai comod dacă ar mai apărea puncte cu apă potabilă. Pentru că ea este prevăzută pentru o anumită cantitate și uneori se termină. Suntem nevoiți să ne întoarcem acasă fără nimic. Toți se confruntă cu aceasta. Înainte, apa era adusă cu tractoarele, o turnam în fântână, iar a noastră are 42 de ani. Așa foloseau oamenii apa. Sunt bătrâni fără copii și fără mașină, sunt nevoiți să bea apă necurățată. Dacă veți spune cine sunteți, nu vă vor spune adevărul. Dacă pur și simplu vă interesați sau scrieți ceva, vă vor spune cu totul altceva. De obicei, oamenii vin la noi – preîntâmpină primăria, iar ea ne sugerează să nu spunem, să nu povestim ceva în plus. Probabil, e vorba de neglijență, tulbură apa și nu schimbă filtrele. Și ea ajunge în bazinele noastre fiind de calitate proastă.
—Svetlana Lazareva (bunica Anei Ceban)
În general, darea în exploatare a cișmelei a soluționat problema apei potabile, doar că nu pentru toți.
Iar unii localnici preferă din princinpiu apa din fântână în locul celei filtrate. Ei fie nu sunt deranjați de calitatea proastă a apei (și de problemele de sănătate care reies din aceasta), fie, din obișnuință, nu sunt pregătiți să se adapteze noilor condiții. Unii susțin că pur și simplu nu le este comod să folosească cișmeaua, de aceea ei continuă, pe vechi, să consume apă din fântână.
“
Aproape în fiecare zi, noi luăm apă [de la cișmea]. Noi trăim la marginea satului, pe strada Suvorov. Eu am bicicletă, dar mai devreme, nu o aveam. Iarna, noi luăm apă de la magazin, pentru că el este mai aproape. Un recipient de nouă litri de apă costă aproximativ 50 de lei. Această apă ne ajunge pentru toată ziua. Unii își instalează filtre la robinetul de acasă, cred că și noi vom face la fel. Deocamdată, avem doar o cană cu filtru, acesta curăță apa și noi o bem. Însă ea nu este într-atât de curată ca din fântâna arteziană. Bunelul meu spune că noi am nimerit pe un pământ rău. Satele din împrejurimi au apă bună și doar la noi ea este rea, și așa a fost întotdeauna. Bunelul spunea că ei luau apă și o aduceau acasă de la izvoare care se aflau departe de sat. Strămoșii mei au fost întotdeauna ciobani. În apropiere de satul nostru a fost un trib de nohai și atunci când poporul nostru s-a stabilit aici, trăiau în vecinătate. Ei aveau o căpetenie, îl chema Gaidar, ceea ce înseamnă, din traducere, „leu". Două sate s-au comasat și locul a început să fie numit Gaidar, Aidar, Haidar. La școală, noi învățăm limba română, dar nu spunem că nu avem mediu de comunicare. După școală, eu aș vrea să învăț, dar mă voi întoarce neapărat. Eu am rude aici, toți sunt aici. Și mie îmi este greu să părăsesc locul meu iubit. Am 14 ani și mă gândesc deja, ce aș vrea să devin. Voi fi neurolog, îmi place să învăț. Și voi lucra aici. Patria mea mică este Găgăuzia, iar cea mare – Moldova. Majoritatea tinerilor a plecat, au rămas cei în vârstă. Ce vor face ei cu problemele?
—Anea Ceban, elevă
Text: Mihail Calarașan Prezentare: Cristina Demian Foto: Mihail Calarașan