„O să împart pensia copiilor”. Povestea unei femei de 84 de ani, din Căușeni, pierdută în Rusia și adusă acasă de voluntari

În iulie 2024, mass-media rusă a relatat povestea Mariei Fomovna Dintiu, o cetățeancă a Moldovei, în vârstă de 83 de ani, care a plecat din satul natal acum 18 ani. Pe 28 august, Maria s-a întors acasă, în satul Tocuz, din sudul Moldovei. Jurnalista NewsMaker, Natalia Titova, a mers la Tocuz pentru a discuta cu Maria și fiul ei, Gheorghe, și pentru a relata povestea acesteia.

Ce am aflat despre Maria Dintiu din mass-media rusă?

Maria Dintiu a dispărut în Rusia acum 18 ani. Căutarea rudelor ei a fost preluată de angajații unei organizații religioase caritabile, „Comunitatea Pokrovskaia”, unde femeia a ajuns după ce a fost internată într-un spital din Sankt Petersburg.

Maria nu-și mai amintea multe despre ea. Se prezenta sub un alt nume, dar și-a amintit că obișnuia să meargă la biserică în satul ei natal. Astfel, angajații organizației au aflat că Maria provenea din satul Tocuz, situat în sudul Moldovei. Ei au luat legătura cu preotul din localitate, a cărui soție a recunoscut-o pe Maria ca fiind enoriașă a bisericii din sat și le-a spus care este numele ei adevărat.

Maria Dintiu comunică cu fiica sa, Prascovia, după ce angajații „Comunității Pokrovskaia” au aflat cine este cu adevărat.

La ambasada Moldovei din Rusia, femeii i s-a eliberat un „pașaport alb”, iar în Sankt Petersburg au adunat 250.000 de ruble (aproximativ 2.500 de euro) pentru revenirea ei acasă. În timpul călătoriei, Maria a fost însoțită de un angajat al „Comunității Pokrovskaia”. În Moldova, Maria are doi fii, iar în Ucraina, o fiică, care nu au putut veni să o ia din Rusia, dar au întâmpinat-o la aeroportul din Chișinău.

Chișinău-Căușeni-Tocuz

Drumul spre Tocuz, ca și în majoritatea satelor din Moldova, trece prin centrul raional – Căușeni, de unde cu un microbuz de linie se poate ajunge în sat, care este situat la 26 de km de centrul raional. Înapoi – același drum. Este adevărat că ultimul microbuz pleacă din Tocuz la ora 14:10, și în cazul în care nu-l prinzi, singura speranță este să găsești o mașină de ocazie. Odată ce cotești de pe traseul R26 (Căușeni-Taraclia) și intri pe drumul de 9 km de prundiș care duce în sat, ideea de a prinde o mașină de ocazie nu mai pare atât de încântătoare.

La prima vedere, Tocuz este un sat moldovenesc obișnuit. Case uitate și pe jumătate dărâmate  alternează cu locuințe făcute ca la carte, drumurile cu prundiș și șanțuri adânci se intersectează cu porțiuni de asfalt, garduri ruginite din plasă, cu cele din piatră. Acestea din urmă, însă, sunt mai puține.

Principalul punct de reper și atracție din sat este biserica, unde părintele Serghei slujește de 22 de ani. Soția lui a fost cea care a recunoscut femeia dispărută. Preotul, care locuiește în apropierea bisericii, a acceptat să ne arate unde este casa Mariei Dintiu. El ne-a confirmat că a fost contactat de organizația socială din Sankt Petersburg.

Biserica Sf. Nicolae din satul Tocuz

În prezent, femeia locuiește în propria casă, unde fiul ei a trăit cu familia în tot acest timp. În timp ce ne îndreptam spre casa Mariei, preotul Serghei ne-a spus că acum 30-40 de ani, satul avea peste cinci mii de locuitori, iar în prezent, conform unor estimări aproximative, mai sunt în jur de 2,4 mii de persoane. Aproape toți localnicii lucrează în agricultură, iar practic tot tineretul a plecat din sat.

„Vin băieții din străinătate. Își vând casele din sat, cumpără în Căușeni. După câțiva ani vând și acolo. Apoi cumpără în Chișinău. Iar peste câțiva ani se mută definitiv în Italia sau Spania. Majoritatea fac așa. Uitați-vă, trecem pe lângă 20 de case și în 10 nu locuiește nimeni. În celelalte fie că sunt bolnavi, vârstnici sau persoane cu dizabilități”,  ne povestește preotul, conducând cu abilitate pe drumul cu prundiș, plin de șanțuri.

Preotul din sat — părintele Serghei

„Am crezut că a murit”

Casa în care a fost adusă Maria Dintiu este aceeași în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Se află într-o zonă retrasă a satului, unde mai sunt doar câteva rânduri de case, care se proptesc de un deal ars de soare. Aici locuiește și fiul ei, Gheorghe, împreună cu soția și fiul lor, Andrei.

Strada pe care locuiește familia Dintiu

Gheorghe, care ne-a întâmpinat în curte, a fost laconic. El ne-a spus că a lucrat vreo șase ani în Rusia, apoi a început să meargă în Europa – în ultima perioadă lucrează în Ungaria, dar acum este acasă. Așteaptă o ofertă de muncă pentru a pleca din nou. Fiul său, de asemenea, lucrează în străinătate. El muncește în Italia și, la fel ca tatăl său, vine acasă doar ocazional. Prin urmare, soția lui Gheorghe va rămâne cu bunica. Ea lucrează la piața din Căușeni și face zilnic naveta cu microbuzul.

Maria Dintiu nu era acasă – plecase cu nepotul ei, Andrei, la Căușeni pentru a-și rezolva problemele cu pensia, pe care nu a mai primit-o de 3-4 ani.

„Toți o considerau dispărută. Ne gândeam că a murit deja. Are 84 de ani [pe 21 iulie Maria a împlinit 84 de ani – NM]”, a explicat Gheorghe.

El a precizat că a pierdut legătura cu mama sa în 2018 și că informațiile conform cărora femeia ar fi dispărut acum 18 ani au fost interpretate greșit din declarațiile surorii sale, Prascovia, care într-adevăr nu și-a văzut mama de 18 ani.

„Mama a plecat în 2018. Eu eram în Germania. […] De câteva ori a luat legătura cu noi, dar în 2020-2021 am pierdut complet legătura cu ea”, ne-a povestit Gheorghe.

El ne-a mai spus că mama lui a început să meargă la muncă în străinătate înainte de anii 2000 (nu ne-a putut spune anul exact). Atunci, venea acasă o dată la trei-patru luni. Gheorghe a menționat că el a fost plecat la muncă în străinătate o bună parte din timp și a subliniat de mai multe ori că a fost nevoit să reconstruiască casa, care se ruina.

Casa în care locuiește familia Dintiu

Nu ne-a putut răspunde nici la întrebările repetate despre ce făcea mama lui în Rusia:

– Venea, se întorcea și pleca din nou.

– Și ce făcea acolo?

– Nu știu.

– Nici nu vă povestea ce făcea acolo? –

Nu știu. Asta era treaba ei. […] Făcea ce voia, cum se spune, era un fel de Pintilie călătorul. […] Nu am putut să o opresc. Dacă încercam să o opresc, mă amenința că se va plânge la poliție. […] – Și nu ați întrebat-o: „Mamă, ce faci acolo, având în vedere vârsta ta?”

– Nu. Când va veni, întrebați-o voi. […]

– Jurnaliștii ruși au sugerat că ar fi cerșit. Știați ceva despre asta?

– Să știu — poate știu, poate nu.

– Dar v-a povestit ceva despre asta?

– Nu. Ea i-a povestit surorii. Dar mie nu. Eu nu pot forța oamenii să-mi povestească ceva.

În timp ce așteptam să se întoarcă Maria, Gheorghe și-a amintit că odată i-a propus mamei să meargă în vizită la sora lui în Ucraina, la care ea i-a răspuns că nu are nevoie de asta. Gheorghe nu a comentat nici plângerea depusă de sora lui la procuratură [copia plângerii se află în posesia NM], în care aceasta susține că Gheorghe și soția lui „știau unde se află mama și primeau bani de la țigani pentru ea”.

„Voi primi bani și îi voi împărți copiilor”

După aproximativ 40 de minute de așteptare, o mașină s-a apropiat de casă, iar înăuntru era o bătrână gârbovită, semi-întinsă, semi-așezată. Gheorghe, care lucra în curte, s-a apropiat de mașină și, ridicând-o pe mama lui cu o mână pe sub brațe și cu cealaltă sub genunchi, a dus-o în casă, după care a dus în casă o căldare.

Câteva minute mai târziu, femeia era întinsă pe pat într-o cameră cu draperiile trase. Auzind o voce, a încercat să se ridice, dar a reușit doar cu ajutor. Cu degetele ei uscate și cu venele proeminente, bătrâna și-a atins mai întâi o mână, apoi cealaltă. Nu s-a plâns de sănătate, doar a spus că se simte ca o femeie bătrână:

„Cum mi-a fost dat, așa și trăiesc. Mulțumesc că m-au adus acasă la copii. Am fost în trei spitale [Maria a petrecut în total doi ani în spitale – NM]”, a spus femeia.

Maria a povestit și că, înainte de a ajunge în spital, a cerșit:

„Am cerșit. Am lucrat pentru alții, nu pentru mine. Pentru cei care m-au luat de aici, din Moldova. Nu îmi amintesc când am început [să cerșesc]. Erau mulți bătrâni mai în vârstă decât mine. Ei aveau copii, nepoți. […] Unii dintre ei erau luați acasă, la fel ca mine. […] Și pe mine m-au dus la spital. M-au transferat din spital în spital. […] Până să ajung la spital – m-au obligat să cerșesc”, a continuat femeia.

Maria și-a amintit că i s-a chemat o ambulanță ca să nu mai cerșească [anterior, jurnaliștii de la publicația rusă „Takie Dela” au scris că femeia le-a povestit că „un bețiv i-a rupt mâna” și de aceea i s-a chemat ambulanța – NM].

Maria Dintiu nu vede, aproape că nu vede – nu a reacționat nici măcar la blițul aparatului foto și tot timpul cerea să i se repete mai tare întrebarea, deja adresată cu voce tare. În timp ce stătea pe pat, își freca constant genunchii uscați cu mâinile ei slăbite și ne povestea cum se simte acasă.

NewsMaker

„Iată, de două săptămâni sunt acasă. Aici e bine. Am mers și am cumpărat de mâncare. Am fost la oficiul poștal din Căușeni. Am primit bani. Erau acolo. Acum trebuie să ajung la oficiul poștal din sat. Acolo sunt banii mei. Pensia mea. Dar trebuie să aduc documentele și îmi vor da banii. Îi voi da copiilor. Îi voi împărți copiilor. Pentru că, dacă mor, nu știu de unde îi vor lua”, a spus Maria cu voce tremurândă.

„Ni s-a dat de înțeles că casa este comună”

În curtea casei, îmi iau la revedere de la Andrei, l-am întrebat în cele din urmă de ce crede că sora își acuză fratele și dacă poate comenta aceste acuzații.

„Noi locuim în casa bunicii. Acum rudele noastre se zbat pentru a ne alunga. […] Ne-au dat de înțeles că vor să împartă casa”, ne-a spus el, conducându-ne până la poartă.

Urmează microbuzul de la 14:10, care vine de la granița Moldovei cu Ucraina, și cei nouă kilometri de drum cu prundiș care leagă Tocuz de restul lumii.

Natalia Titova / NewsMaker

„Am căutat-o pe mama. M-am adresat la „Жди меня

Ajunși la Chișinău, am reușit să luăm legătura online cu fiica Mariei Dintiu, Parascovia. Femeia locuiește în raionul Bolgrad, Ucraina. Acolo lucrează în calitate de femeie de serviciu într-o școală.

Parascovia a confirmat că nu și-a văzut mama de 18 ani. De câteva ori a venit în sat, dar nu a găsit-o acasă. În ultimii ani, fiica a căutat-o fără succes: s-a adresat la „Жди меня” și la poliția din Moldova [pe 20 februarie 2024, poliția din Căușeni a declarat-o pe Maria Dintiu dispărută – NM]. Cu toate acestea, spre deosebire de fratele său, Parascovia știa cu ce se ocupa mama în Rusia:

„Știu [că cerșea]. Am auzit, mi s-a spus. […] Cum să nu știe [Gheorghe], dacă ei […] au fost la noi acasă. Ultima dată [în 2018] au venit după ea. Cumnata îi făcea documentele la Căușeni. Și au trimis-o. […] Așa am înțeles că tot acest timp, de când a început să meargă în Rusia, a cerșit. […] Dacă ei [familia lui Gheorghe] știau ce face acolo – trebuiau să o oprească, să o rețină cumva, nu să o ajute să își facă actele”.

Parascovia susține că în toți acești ani, cât mama ei mergea și câștiga bani, fratele său Gheorghe își construia casa cu banii câștigați de ea (Gheorghe susține că a câștigat singur banii muncind în străinătate).

„Când am fost ultima dată acasă, el mi-a spus – „nu-mi ești soră”. […] Și eu le-am răspuns că, dacă nu vor să o ia pe mama acasă, atunci vom împărți casa. Am spus asta doar în glumă. Nu serios. Mă gândeam că vor face compromisuri”, ne-a asigurat femeia. Și a explicat că nu a putut merge să o ia pe mama, deoarece voluntarii au strâns 250 de mii de ruble, iar aceasta este „o sumă foarte mare”.

Al doilea fiu al Mariei Dintiu — Stepan, potrivit Parascoviei, locuiește în suburbia Chișinăului. El, invocând faptul că este ocupat, nu a putut veni nici măcar la aeroport în ziua în care mama lor s-a întors din Rusia.


Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

 

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Kos: „Sunteți atât de avansați, încât am folosit pentru prima dată AI pentru a vă ajuta”

Republica Moldova continuă procesul de aderare la Uniunea Europeană, demonstrând progrese rapide în implementarea reformelor și alinierea legislației la standardele europene. Declarația a fost făcută de Comisara Europeană pentru Extindere, Marta Kos, într-un interviu pentru Moldova 1. Potrivit oficialei europene, țara noastră a parcurs cel mai rapid proces de screening din istoria UE, pentru care Uniunea a folosit, pentru prima dată, un program de inteligență artificială.

„Noi am parcurs procesul de screening cel mai rapid din întreaga istorie a Uniunii Europene. Înainte de a începe negocierile, trebuie să analizăm unde se află legislația dumneavoastră în comparație cu cea europeană, unde există lacune și cum trebuie completate acestea. Dumneavoastră sunteți atât de avansați încât, pentru prima dată, am folosit programul de inteligență artificială pentru a vă ajuta să desfășurați acest screening. Screening-ul este deja în derulare”, a declarat Marta Kos.

Comisara a explicat că evaluarea tehnică și legislativă a vizat verificarea conformității legislației moldovenești cu cea europeană și identificarea eventualelor lacune.

„V-ați făcut temele și cred că, la nivel de lucru, vom continua acum în noiembrie. Toate statele membre au oferit undă verde pentru acordarea statutului de țară candidată, atât pentru Moldova, cât și pentru Ucraina. Acesta este primul și cel mai important pas”, a adăugat oficiala europeană.

Kos a subliniat că aderarea la UE nu marchează finalul reformelor, ci începutul unei responsabilități mai mari.

„În momentul în care țara dumneavoastră va deveni membră, va trebui să continuați să luptați împotriva corupției și să respectați valorile europene”, a precizat comisara.

Referitor la posibilitatea unor perioade de tranziție pentru aplicarea normelor UE, Kos a respins ideea unei Europe cu „state de ranguri diferite” și a subliniat egalitatea tuturor membrilor:

„Nu există state membre de clasa I sau II. În procesul de preaderare, va trebui să vedem ce se întâmplă cu țările care nu respectă statul de drept. Pentru anumite domenii, dacă va fi nevoie de mai mult timp, sau dacă Uniunea Europeană va considera necesar, putem oferi, pe baza tratatului de aderare, o perioadă de tranziție”, a explicat Marta Kos.

Precizăm că aceasta este a patra vizită a Martei Kos în Republica Moldova în anul curent, realizată în contextul publicării Raportului UE pentru extindere 2025, care evidențiază progresul semnificativ al țării în procesul de integrare europeană.

***

Republica Moldova a obținut statutul de țară-candidată la aderarea la UE, împreună cu Ucraina, în iunie 2022, iar Consiliul European a aprobat deschiderea negocierilor de aderare în decembrie 2023. Primele conferințe interguvernamentale Moldova-UE și Ucraina-UE, care au marcat startul negocierilor de aderare, au avut loc pe 25 iunie 2024. Pe 22 septembrie 2025, Moldova a încheiat procesul de screening bilateral pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Pe 20 octombrie, comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a declarat că procesul de evaluare a legislațiilor naționale ale Republicii Moldova și ale Ucrainei a fost finalizat și că Comisia Europeană recomandă statelor membre să aprobe rapid deschiderea celor șase clustere de negociere.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: