„Păsările vor migra atâta timp
cât există pământul”.
cât există pământul”.
Istoriile oamenilor din Moldova, care urmăresc păsările
Ne trezim dimineața: ceai sau cafea, serviciu, prieteni, facturi la utilități, încă un serial, apoi la culcare. Iar mâine se va repeta din nou această rutină. Când a fost ultima oară când am privit păsări — nu doar porumbeii domestici din Parcul Afgan, care încearcă să-și smulgă unul altuia pesmetul? Când a fost ultima oară când am auzit cântecul mierlelor sau loviturile repetate ale unei ciocănitori pe scoarța unui copac. Am reușit să observăm cum au dispărut vrăbiile din sectorul Ciocana al capitalei?
„Noi nu prea vedem păsările din jurul nostru, deși avem ochi. Dar cel mai interesant este că păsările ne văd pe noi, sunt conștiente de prezența noastră”, — explică ornitologul și vicepreședintele Societății pentru Protecția Păsărilor și Naturii (SPPN) Silvia Ursul. NM spune povestea SPPN, o organizație care studiază și monitorizează speciile de păsări sălbatice din Moldova.
„Noi nu prea vedem păsările din jurul nostru, deși avem ochi. Dar cel mai interesant este că păsările ne văd pe noi, sunt conștiente de prezența noastră”, — explică ornitologul și vicepreședintele Societății pentru Protecția Păsărilor și Naturii (SPPN) Silvia Ursul. NM spune povestea SPPN, o organizație care studiază și monitorizează speciile de păsări sălbatice din Moldova.
„Mișcarea de rotație a Pământului, mareele oceanelor și migrația păsărilor, sunt cele trei mari fenomene care există atâta timp cât există planeta. Este fascinant! Legile fizice, legile naturii și istoria într-un singur loc. Prin câte schimbări a trecut planeta, câte civilizații s-au perindat, au apărut și au dispărut, iar păsările continuă să migreze și astăzi. Lor nu le pasă!”, — exclamă Silvia. Și aici trebuie neapărat să vezi ochii arzători și și mâinile gesticulânde ale Silviei atunci când începe să vorbească despre marele miracol al migrației păsărilor.
Ornitologie, birdwatching și o comunitate de oameni care gândesc la fel
Vitalie Ajder și Silvia Ursul sunt amândoi ornitologi, au absolvit Facultatea de Biologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și s-au întors în Moldova. Vitalie este angajat la Institutul de Ecologie și Geografie. Silvia a lucrat câțiva ani la Institutul de Zoologie, pe un sfert de normă, pentru a înțelege ce înseamnă să lucrezi pentru stat.
În 2016, Vitale, Silvia și alte patru persoane au înregistrat oficial Asociația „Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii”. „Când am creat organizația, aveam șase fondatori. Acum doi au plecat în străinătate, doi nu prea au timp căci sunt ocupați cu alte lucruri și, de fapt, am rămas eu cu Vitalie”.
Silvia spune că și-a dorit foarte mult să atragă în echipa ei oameni cu preocupări similare, și așa s-a gândit la birdwatching — o ocupație prin intermediul căreia oamenii observă păsările sălbatice. „De regulă, observarea păsărilor este doar un hobby, nu e o activitate științifică propriu-zisă. Dar nu poți convinge pe toată lumea să facă știință”, — explică Silvia.
În 2016, Vitale, Silvia și alte patru persoane au înregistrat oficial Asociația „Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii”. „Când am creat organizația, aveam șase fondatori. Acum doi au plecat în străinătate, doi nu prea au timp căci sunt ocupați cu alte lucruri și, de fapt, am rămas eu cu Vitalie”.
Silvia spune că și-a dorit foarte mult să atragă în echipa ei oameni cu preocupări similare, și așa s-a gândit la birdwatching — o ocupație prin intermediul căreia oamenii observă păsările sălbatice. „De regulă, observarea păsărilor este doar un hobby, nu e o activitate științifică propriu-zisă. Dar nu poți convinge pe toată lumea să facă știință”, — explică Silvia.
Acum sunt peste zece oameni în echipă: de la Mihai — student în anul I al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, până la Alexandru, care a intrat în SPPN în 2018, iar înainte de asta făcea de mulți ani birdwatching pe cont propriu.
Alexandru își începe povestea cu amintiri din programele televizate ale lui Nikolai Drozdov, iar apoi își amintește cum în copilărie petrecea ore întregi urmărind melci și furnici, găini și cocoși în curtea bunicii sale.
De-a lungul timpului, Alexandru a fost entuziasmat de ideea de a vedea un șoim. Până în prezent, visul lui Alexandru s-a împlinit: dintre cele opt specii de șoimi care zboară în Moldova, el a reușit să observe șase. Alexandru recunoaște că a fost întotdeauna interesat de prădători, care joacă un rol important în mediul înconjurător: „În natură nu există lucruri bune și rele, este așa cum este. Urmărirea unei potențiale prăzi de către un răpitor este un spectacol foarte greu de văzut (din punct de vedere moral). Să zicem că la un spectacol de teatru joacă diferiți actori, mai mult sau mai puțin talentați. Ei joacă atât cât le permite talentul. Însă în natură, miza jocului este 110%. Dacă victima nu fuge, viața ei se termină acolo, iar dacă prădătorul nu o prinde, înseamnă că nu va mânca și va muri: cu fiecare încercare, îi rămâne din ce în ce mai puțină putere. Iar șansele sunt din ce în ce mai mici.”
De-a lungul timpului, Alexandru a fost entuziasmat de ideea de a vedea un șoim. Până în prezent, visul lui Alexandru s-a împlinit: dintre cele opt specii de șoimi care zboară în Moldova, el a reușit să observe șase. Alexandru recunoaște că a fost întotdeauna interesat de prădători, care joacă un rol important în mediul înconjurător: „În natură nu există lucruri bune și rele, este așa cum este. Urmărirea unei potențiale prăzi de către un răpitor este un spectacol foarte greu de văzut (din punct de vedere moral). Să zicem că la un spectacol de teatru joacă diferiți actori, mai mult sau mai puțin talentați. Ei joacă atât cât le permite talentul. Însă în natură, miza jocului este 110%. Dacă victima nu fuge, viața ei se termină acolo, iar dacă prădătorul nu o prinde, înseamnă că nu va mânca și va muri: cu fiecare încercare, îi rămâne din ce în ce mai puțină putere. Iar șansele sunt din ce în ce mai mici.”
Alexandru povestește cât de greu i-a fost să găsească oameni cu preocupări asemănătoare. Pe când era elev, a mers chiar la Grădina Zoologică din Chișinău pentru a găsi un ornitolog, însă nu a fost luat în serios: „Îmi era sete de cunoștințe, erau întrebări la care nu găseam un răspuns. Multă vreme am fost singur, nu am putut vorbi cu nimeni despre asta”.
„Am străbătut aproape toată țara”
Membrii SPPN nu urmăresc doar păsările de pradă, dar efectuează și monitorizări ale tuturor speciilor de păsări sălbatice, în limita capacităților lor. De exemplu, anul înregistrării asociației a coincis cu recensământul pentru cel de-al doilea Atlas european al păsărilor cuibăritoare (EBBA2).
„Echipa care a coordonat acest Atlas și-a propus să includă informații despre speciile de păsări cuibăritoare din toate țările europene, însă noi în Republica Moldova nu dispuneam de aceste date - nimeni nu monitoriza, multe din informațiile care existau la acea oră nu mai erau actuale. Finanțatorii ne-au așteptat până ne-am înregistrat oficial, ne-am deschis un cont bancar, ne-au instruit, apoi ne-au transferat fondurile necesare pentru a face teren și ne-au spus: „Duceți-vă pe dealuri”, spune Silvia și râde în hohote. „Din 2016 până în 2018 am mers în aproape toată țara pentru a colecta date pentru acest proiect”.
Dar lucrurile nu sunt întotdeauna la fel: în 2022, de exemplu, tinerii de la SPPN au câștigat un singur grant pentru studiul speciilor de păsări sălbatice care cuibăresc în Moldova, și acesta a fost de la o organizație internațională. Majoritatea evenimentelor și călătoriilor sunt achitate chiar de membrii SPPN. Și fac acest lucru pentru că, potrivit lor, este ceva ce trebuie făcut și în plus le și place.
De exemplu, în ianuarie 2023, echipa SPPN a efectuat o nouă ediție a Recensământului de iarnă a păsărilor de apă în țara noastră, pe propria cheltuială.
Imaginați-vă: în fiecare an, în perioada 10 și 20 ianuarie, ornitologii observă păsările de apă și colectează informații despre abundența lor în zonele umede din întreaga lume. Acest program de monitorizare se numește Recensământul Internațional al Păsărilor Acvatice (IWC).
Imaginați-vă: în fiecare an, în perioada 10 și 20 ianuarie, ornitologii observă păsările de apă și colectează informații despre abundența lor în zonele umede din întreaga lume. Acest program de monitorizare se numește Recensământul Internațional al Păsărilor Acvatice (IWC).
Echipa SPPN spune că de regulă calendarul lor de activități se bazează pe ciclurile păsărilor. De exemplu, iarna studiază păsările sedentare, primăvara — cele migratoare, iar vara — pe cele care cuibăresc.
„De exemplu, monitorizăm păsările sălbatice care iernează, migrează și cuibăresc. Informațiile sunt colectate din diverse surse, pe baza cărora înțelegem și deducem că o anumită specie este doar migratoare, sau de pasaj, cum îi spunem noi. O altă specie petrece tot anul cu noi. De unde știm asta? Pentru că a fost observată în aceeași regiune pe tot parcursul anului”, — spune Silvia.
Potrivit ei, cel mai slab punct al cercetării ornitologice este nordul țării: „Cu o echipă atât de mică, este clar că nu putem ajunge și studia peste tot. Avem anumite zone pe care le vizităm mai des. De exemplu, lacurile din valea Prutului: Beleu și Manta. Sau lacurile din UTA Găgăuzia: Comrat, Congaz și Taraclia. Până acolo e numai o oră de drum, șoseaua este bună și e destul de ușor să vezi păsările: toate stau pe apă, nu trebuie să le cauți, nu trebuie să stai ore în șir așteptând. Datorită faptului că mergem mai des la sud, avem cele mai multe date de acolo. Dar din păcate mergem rar în nord, nici măcar nu avem oameni acolo, așa că nordul este punctul nostru slab, nu deținem prea multe informații din acea regiune”.
260 de specii de păsări și o pâlnie lângă Delta Dunării
În Republica Moldova se întâlnesc aproximativ 260-280 de specii de păsări sălbatice. Aici includem atât păsările migratoare, cât și cele sedentare, adică cele care stau la noi tot timpul anului. Rareori, în Moldova mai ajung și păsări de pe alte meleaguri: pescăruși mediteraneeni, rațe mandarin sau, de exemplu, lăcarul cafeniu, o pasăre cântătoare care migrează de obicei în India și Pakistan pentru a ierna.
În urmă cu mai bine de 50 de ani, pe teritoriul țării noastre trăiau încă vreo 30 de specii de păsări sălbatice, însă unele din ele fie au dispărut, fie și-au schimbat habitatul. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, în Moldova cuibăreau câteva perechi de vulturi negri (Aegypius monachus), iar ultima dată când a fost semnalată prezența unui vultur negru a fost în anul 1951 lângă Cornești (Ungheni) - pasărea a fost împușcată.
După 71 de ani de la dispariție, vulturul negru s-a întors în Moldova — membrii SPPN, grație unui transmițător prin satelit, au înregistrat de două ori în cursul anului 2022 prezența unui tânăr vultur pe nume Djuranlyi, originar din Spania, care a fost relocat în Bulgaria în cadrul unui program de reintroducere la nivel european.
Președintele SPPN, Vitalie Ajder, susține că în Moldova domeniul ornitologiei este foarte neexplorat. El chiar și-a susținut teza de doctorat despre ecologia unor specii de păsări care anterior erau considerate migratoare, dar s-a dovedit că acestea cuibăresc în Moldova. E vorba de sfrânciocul mare (Lanius excubitor) care în trecut avea statutul de oaspete de iarnă.
„Am început să ies în natură și mi-am dat seama că specia cuibărește în Moldova, dar nimeni nu a observat-o. Sunt multe astfel de lucruri necunoscute sau insuficient studiate. Moldova nu este o excepție, aici pot apărea păsări care, la prima vedere, nu au ce căuta la noi. Trebuie doar să ridici ochii spre cer”, — spune Vitalie.
În plus, una dintre cele șase mari căi de migrație a păsărilor sălbatice trece prin Moldova – este vorba de ruta African-Euroasiatică, al cărei „braț” trece prin strâmtoarea Bosfor și Dardanele. După cum explică ornitologii, păsărilor sălbatice nu le place să migreze peste întinderi mari de mări și oceane, căci nu au unde se opri pentru odihnă și refugiu.
Prin urmare, multe dintre ele se adună în stoluri și urmează linia continentului, traversând barierele naturale prin spații înguste dar sigure. Acest fenomen se numește „pâlnie” – de la instrumentul din bucătărie care ne ajută să turnăm lichide dintr-un vas în altul.
Prin urmare, multe dintre ele se adună în stoluri și urmează linia continentului, traversând barierele naturale prin spații înguste dar sigure. Acest fenomen se numește „pâlnie” – de la instrumentul din bucătărie care ne ajută să turnăm lichide dintr-un vas în altul.
„La noi, pâlnia se formează în apropierea Deltei Dunării, un loc important pentru migrația păsărilor sălbatice, căci acolo se înghesuie specii de păsări din tot estul Europei, chiar și din partea europeană a Rusiei. Primăvara, păsările se adună în Deltă înainte de a se îndrepta mai departe la nord: spre Ucraina, Belarus, țările baltice, Finlanda. Și odată ce trec de Deltă, se împrăștie care încotro: unele „urcă” de-a lungul Prutului, altele de-a lungul Nistrului, altele - pe Răut, și în final mai sunt păsări care zboară pe oriunde vor ele. Se ghidează după ceea ce văd de sus: canioane, lacuri, râuri sau alte elemente naturale de orientare”, — spune Silvia.
De ce este important?
De ce este importantă observarea păsărilor? La această întrebare au răspuns membrii SPPN cu care NM a vorbit.
„În primul rând, trăim într-o lume a schimbării. Ceea ce era o realitate în urmă cu zece ani s-ar putea nu funcționeze acum. Acest lucru se aplică și naturii. Cineva trebuie să documenteze modificările, cineva trebuie să furnizeze societății informații actualizate.
Al doilea aspect este că, la general vorbind, la tine acasă ar trebui să știi ce se întâmplă în toate domeniile. Trebuie să știi câți oameni trăiesc aici, câte păsări sălbatice există, câte păduri sunt plantate. Nimănui nu-i place monitorizarea, căci este o muncă constantă care cere resurse și timp. Cel mai simplu mod de a găsi date este pe Internet, însă cineva trebuie să colecteze aceste informații, să facă această treabă „de jos”.
„Nu ne putem separa de restul naturii. Suntem o verigă în același lanț. Este important să fim cu ochii pe păsări deoarece acestea sunt un indicator al sănătății mediului. De exemplu, monitorizăm păsările de pe terenurile agricole: cu cât sunt mai puține păsări paseriforme, cu atât mai multe pesticide sunt folosite pe terenul respectiv. Însă noi suntem consumatorul final, o parte de pesticide pătrund în corpul nostru prin alimente.
Dacă privim păsările, putem spune multe despre starea ecosistemului. În vremea sovietică, exista o astfel de paradigmă: omul era în centrul dezvoltării, în vârful piramidei, omul era cel mai puternic animal de pe pământ. Dacă aveam nevoie de ceva, o făceam într-un mod convenabil pentru o persoană.
Acum paradigma s-a schimbat, mai ales în lumina schimbărilor climatice”.
„Odinioară vrăbiile domestice erau foarte multe și comune. Piața de la Ciocana era literalmente plină de vrăbii. Însă orașul s-a transformat, arhitectura s-a schimbat, piețele au dispărut, iar acum nu mai văd atâtea vrăbii.
Satele noastre sunt goale, iar păsările umplu golul lăsat de oameni, cum ar fi însoțitorii gospodăriilor - coțofene, vrăbii, rândunele. Acum am observat că unele specii de păsări - de exemplu, coțofenele - au intrat în orașele reședință de raion, iar în casele pustii s-au instalat păsări de pădure - mierle, măcălendri - care înainte nici nu ar fi apărut aici”.
Cine are nevoie?
A doua întrebare este „cine are nevoie, cui îi trebuie”? Membrii SPPN spun că și-au pus această întrebare de mult timp.
Cel mai tânăr membru SPPN este intervievat prin zoom: în prezent este student la Facultatea de Biologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Mihai s-a alăturat echipei pe când era încă licean în Moldova - a văzut profilul organizației pe Instagram. El recunoaște că vrea să-și dedice viața ornitologiei. „Fie fac asta, fie nu fac nimic”, conchide el. Și spune că de mult se întreabă de ce îi place atât de mult natură: „Am ajuns la concluzia că nu aș nevoie de un motiv. Oamenii caută adesea un motiv pentru a face ceva. Dar realitatea este că noi cu greu am exista fără natură: fără ea nu suntem nimic, pentru că suntem parte din această lume”.
Când vine rândul Silviei, în vocea ei se simte în același timp tristețe, dezamăgire și împăcare. Ea recunoaște că în cei opt ani în care s-a dedicat ornitologiei, nu a avut norocul să vadă interesul autorităților moldovenești față de această temă.
„Câți miniștri de mediu s-au schimbat în opt ani! Pleacă cei vechi, vin cei noi. Într-o oarecare măsură înțeleg autoritățile noastre: nu dispun de mult timp pentru a rezolva toate problemele. Însă observ cu amărăciune o indiferență față de diversitatea naturală chiar și la nivel de înțelegere, conștientizare. Când mai marii zilei vorbesc despre natură, ei au în vedere gunoaie, păduri, ape. Dar natura este mai mult decât atât: e mult mai cuprinzătoare”, spune Silvia. Ea conchide că, în principiu, „problemele de mediu din Moldova sunt marginalizate, se află chiar la capătul unei lungi liste de probleme”.
„Câți miniștri de mediu s-au schimbat în opt ani! Pleacă cei vechi, vin cei noi. Într-o oarecare măsură înțeleg autoritățile noastre: nu dispun de mult timp pentru a rezolva toate problemele. Însă observ cu amărăciune o indiferență față de diversitatea naturală chiar și la nivel de înțelegere, conștientizare. Când mai marii zilei vorbesc despre natură, ei au în vedere gunoaie, păduri, ape. Dar natura este mai mult decât atât: e mult mai cuprinzătoare”, spune Silvia. Ea conchide că, în principiu, „problemele de mediu din Moldova sunt marginalizate, se află chiar la capătul unei lungi liste de probleme”.
„În ultimii trei ani, am avut pandemia de Covid-19, apoi o criză energetică. Cui îi pasă de problemele de mediu dacă nu ai cu ce să te încălzești? Apoi a început războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, iar cea mai mare preocupare a omului de rând — grija siguranței propriei case — le-a eclipsat pe toate celelalte. Mai avem și inflația. În acest context, cui îi pasă de observarea păsărilor? Nimănui”, spune ea. Ea recunoaște că întrebarea „Cine are nevoie de toate acestea?” este de opt ani miezul conflictului ei intern.
„În fiecare zi îmi dau seama că ceea ce fac nu prezintă vreo necesitate pentru nimeni. Dacă eu sau organizația dispărem mâine, nimeni nu va simți. Anii mei trec, îmi trece tinerețea — această perioadă în care omul decide ce vrea în viață și de la viață: se căsătorește, își cumpără o casă, își întemeiază o familie. Nu fac nimic din toate astea pentru că mă dedic științei.
Acesta este un sentiment foarte ciudat atunci când continui să faci ceva, chiar și atunci când realizezi că nimeni nu are nevoie de asta. Apare întrebarea: de ce fac asta? Pentru că vreau? Sau pentru că nu știu să fac nimic altceva? Sau știu, dar nu mă văd în alt domeniu? Mulți dintre colegii mei se află într-o situație similară. Care este importanța a ceea ce facem? Pur și simplu e important pentru mine, asta-i tot”, — conchide Silvia.
Acesta este un sentiment foarte ciudat atunci când continui să faci ceva, chiar și atunci când realizezi că nimeni nu are nevoie de asta. Apare întrebarea: de ce fac asta? Pentru că vreau? Sau pentru că nu știu să fac nimic altceva? Sau știu, dar nu mă văd în alt domeniu? Mulți dintre colegii mei se află într-o situație similară. Care este importanța a ceea ce facem? Pur și simplu e important pentru mine, asta-i tot”, — conchide Silvia.
Silvia și păsările
Uneori, recunoaște Silvia, își imaginează cum e să fii o pasăre, să zbori mii de kilometri și să te descurci cu atât de puține resurse pentru a face lucruri atât de grozave:
„O pasăre zboară mii de kilometri: azi este în Tanzania, poimâine în Israel, în câteva zile ajunge în Moldova. Pentru a atinge acest rezultat, ea își folosește creierul și aripile, nimic altceva. O pasăre ajunge la destinație cu forțele sale proprii, găsește un loc pentru un cuib, își crește puii, și apoi zboară înapoi. Și face asta de mai multe ori de-a lungul vieții, până moare.
Această realitate - că folosesc foarte puține resurse pentru lucruri atât de grozave, zboară mii de kilometri și cresc noi generații - este pentru mine ... nici măcar nu știu cum să explic! Indiferent ce facem, nu putem fi egali cu păsările, nu le vom ajunge din urmă - ele vor fi mereu înaintea noastră”.
Această realitate - că folosesc foarte puține resurse pentru lucruri atât de grozave, zboară mii de kilometri și cresc noi generații - este pentru mine ... nici măcar nu știu cum să explic! Indiferent ce facem, nu putem fi egali cu păsările, nu le vom ajunge din urmă - ele vor fi mereu înaintea noastră”.
Pentru Silvia, păsările înseamnă și speranță. Anul trecut, din primele zile de război, ea a fost voluntară la punctul de trecere a frontierei Palanca, a întâlnit refugiați din Ucraina și i-a ajutat să își continue drumul. Păsările au trecut pe planul doi, nu le-a mai urmărit de mult timp.
Ea spune că a reușit să iasă în natură abia în aprilie. Atunci a văzut primele păsări migratoare din acel an: „Nu pot transmite acest sentiment! Este speranță. Când văd primele păsări, pentru mine înseamnă că totul este în ordine, pământul se mișcă, suntem în viață. Și nu îmi pot imagina o astfel de viață în care, cu excepția omului, nu există nimeni. Nu vreau să trăiesc așa. Îmi doresc ca dimineața, atunci când fac primii pași într-o nouă zi, să văd și alte forme de viață: măcar o insectă, măcar o vacă, măcar un șarpe.”
Ea spune că a reușit să iasă în natură abia în aprilie. Atunci a văzut primele păsări migratoare din acel an: „Nu pot transmite acest sentiment! Este speranță. Când văd primele păsări, pentru mine înseamnă că totul este în ordine, pământul se mișcă, suntem în viață. Și nu îmi pot imagina o astfel de viață în care, cu excepția omului, nu există nimeni. Nu vreau să trăiesc așa. Îmi doresc ca dimineața, atunci când fac primii pași într-o nouă zi, să văd și alte forme de viață: măcar o insectă, măcar o vacă, măcar un șarpe.”
„Vor veni banii, dar nu vor mai fi oameni”
Vitalie a început să studieze păsările încă din 2011. În 2013 a inițiat Recensământul de iarnă al păsărilor acvatice. Și pentru el este un mare mister și o temă dureroasă întrebarea de ce Moldova nu are un sistem de stat unificat pentru protecția și monitorizarea mediului. Da, recunoaște el, avem stații în țara noastră care monitorizează temperatura și precipitațiile de zeci de ani, dar monitorizarea oricăror specii de animale este sporadică.
„Acum, Moldova și-a stabilit un parcurs pentru integrarea în spațiul european. La un moment dat, se va ajunge în situația ca Moldova să fie obligată să efectueze monitorizarea tuturor animalelor sălbatice - acest lucru se face deja în toate țările de pe continentul european. Fiecare țară din UE raportează o dată la cinci ani cu privire la starea populațiilor de specii de păsări sălbatice din habitatele agricole, forestiere și acvatice. Presupun că la un moment dat, Moldova va ajunge în punctul în care va avea bani pentru monitorizare, dar nu vor fi oameni care să se poată ocupa de asta. Pentru că oamenii nu pot apărea peste noapte. Pregătirea unui specialist poate dura de la trei ani și mai mult”, — explică ornitologul.
NM a contactat Ministerul Mediului pentru comentarii. Curios este că unul dintre angajații ministerului a încercat mai întâi să-l redirecționeze pe corespondent către Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii. A trebuit să explicăm cu răbdare că întrebarea care ne interesează este ce face statul în domeniul protecției biodiversităţii.
„În 2018, Ministerul Mediului a inițiat modificări la Legea din 1995 privind fauna sălbatică. Legea a fost completată cu două anexe: o listă cu specii de faună din Cartea Roșie și amenzi pentru dobândirea ilegală a acestora, precum și o listă similară de specii rare”, — a declarat pentru NM Veronica Josu, consultant superior al Direcției pentru politici de biodiversitate la Ministerul Mediului.
De exemplu, dacă cineva a vândut, a exportat sau a ucis ilegal în timp ce era la vânătoare un șoim dunărean (unul dintre cei mai mari și mai periclitați reprezentanți ai familiei șoimilor), sau pur și simplu a fost proprietarul ilegal al acestei păsări, această persoană riscă o amendă de 50 de salarii minime. Monitorizarea aplicării legii este sarcina organului de supraveghere, adică Inspectoratul pentru Protecția Mediului.
„În curând, Ministerul va efectua o reformă și va înființa instituțiile publice „Arii Protejate de Stat” și „Serviciul de Monitorizare și Informare a Mediului”. Evident, vor rămâne să activeze și Inspectoratul pentru Protecția Mediului și Agenția de Mediu. Un minister cu doi sau trei angajați în departamentele sale nu poate controla totul, iar asta nici măcar nu este sarcina noastră”, a spus Veronica Josu pentru NM.
Ministerul Mediului a mai raportat că în anul 2022, Moldova a completat legea „Cu privire la rețeaua ecologică”: din octombrie 2023, țara noastră va înființa Rețeaua Emerald, echivalentul rețelei Natura 2000 în țările din afara Uniunii Europene. Este de așteptat ca Moldova să creeze un registru național al ariilor protejate care fac parte din Rețeaua Emerald, să stabilească sisteme de monitorizare și raportare a stării de conservare a speciilor și habitatelor incluse în această rețea.
„În curând, Ministerul va efectua o reformă și va înființa instituțiile publice „Arii Protejate de Stat” și „Serviciul de Monitorizare și Informare a Mediului”. Evident, vor rămâne să activeze și Inspectoratul pentru Protecția Mediului și Agenția de Mediu. Un minister cu doi sau trei angajați în departamentele sale nu poate controla totul, iar asta nici măcar nu este sarcina noastră”, a spus Veronica Josu pentru NM.
Ministerul Mediului a mai raportat că în anul 2022, Moldova a completat legea „Cu privire la rețeaua ecologică”: din octombrie 2023, țara noastră va înființa Rețeaua Emerald, echivalentul rețelei Natura 2000 în țările din afara Uniunii Europene. Este de așteptat ca Moldova să creeze un registru național al ariilor protejate care fac parte din Rețeaua Emerald, să stabilească sisteme de monitorizare și raportare a stării de conservare a speciilor și habitatelor incluse în această rețea.
Pe lângă crearea unei baze de date a speciilor de păsări de importanță europeană care trăiesc în sit-urile Rețelei Emerald, această lege prevede și interzicerea prinderii și uciderii păsărilor folosind lanțuri, oglinzi, otrăvuri, plase și alte metode similare.
Text: Alina Mihalchina, traducere: Silvia Ursul
Fotografii: Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii//Facebook
