Oamenii din regiunea transnistreană devin tot mai pro-europeni. Convergența naturală deja se produce, iar cea politică va trebui să urmeze. Declarațiile au fost făcute de comisara europeană pentru Extindere, Marta Kos, într-un interviu pentru TVR Moldova, publicat pe 2 iunie. Referindu-se la regiunea transnistreană și la procesul de aderare al Republicii Moldova, Kos a spus că nu se discută scenarii similare celui din Cipru. „Fiecare proces de extindere este unic în sine”, a menționat ea.
În timpul emisiunii, Kos a fost întrebată dacă regiunea transnistreană va fi abordată printr-un scenariu de tip Cipru în procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
„Rusia nu are nicio pârghie asupra viitorului european al Republicii Moldova, iar parcursul european al Republicii Moldova nu poate fi luat ostatic de Rusia. (…) Ceea ce vedem în ultimele luni este că oamenii din regiunea transnistreană devin tot mai pro-europeni. O mare parte dintre cetățenii din regiunea transnistreană merg să lucreze pe celălalt mal al râului. (…) Aproape 80% din exporturile din Transnistria merg către Uniunea Europeană. Așadar, acest tip de convergență naturală se întâmplă deja, dar convergența politică va trebui să urmeze. Și aici sunt optimistă. Cu cât Republica Moldova va avansa mai mult pe drumul european, cu atât mai mult cetățenii din regiunea trasnistreană vor vedea beneficiile și pentru ei. Cine are grijă de ei? Rusia nu are grijă de ei. Când a fost criza energetică, noi am oferit ajutor”, a declarat Kos.
Ulterior, ea a adăugat: „Nu, nu discutăm scenarii similare celui din Cipru. Fiecare proces de extindere este unic în sine, iar cazul regiunii transnistrene și al Republicii Moldova este, de asemenea, unic. (…) Va fi un scenariu diferit pentru Republica Moldova, pe care îl vom vedea”.
Cum a fost în Cipru
Singurul exemplu de aderare la UE cu un conflict teritorial nerezolvat, care este adesea prezentat ca exemplu pentru Moldova, este Cipru. Cipru este populat istoric de comunități grecești și turcești aflate în conflict.
Dezbaterile despre cum ar trebui să fie statul cipriot și cum ar trebui să fie împărțite împuternicirile între partea greacă și cea turcească continuă în Cipru de la independența sa față de Marea Britanie în 1960. Deja în 1963, pe fondul discuțiilor privind amendamentele la Constituție, au început ciocniri între grecii și turcii de pe insulă, care au escaladat în adevărate bătălii. În 1983, ciprioții turci și-au declarat independența, care a fost recunoscută doar de Turcia.
În 1997, UE a decis să înceapă negocierile de aderare cu Cipru. La sfârșitul anilor 90 – începutul anilor 2000, toate părțile interesate din afara insulei au fost dornice să rezolve conflictul înainte de aderare. Ca urmare, a fost elaborat un plan de reglementare, cunoscut sub numele de Planul Annan. Planul a fost redactat de cinci ori și prevedea crearea unei federații formate din două entități complet separate, care erau unite de un guvern federal general. Sub presiunea internațională, părțile au convenit asupra Planului Annan pe 31 martie 2004, au fost programate referendumuri în ambele părți ale Ciprului pentru data de 24 aprilie. La referendum, doar partea turcă a susținut planul (64%), în timp ce ciprioții greci au votat masiv împotriva acestuia (75%). Planul Annan a eșuat. Cipru a devenit membru al Uniunii Europene, însă legislația uniunii nu se aplică în partea turcă a insulei.
NewsMaker a scris mai multe la acest subiect în materialul Moldova – noul Cipru? Vor putea Moscova și Tiraspolul să blocheze aderarea țării la UE?.
