Facebook

„S-a constatat că am o formă atipică a coronavirusului”. O colaboratoare a Centrului Mamei și Copilului povestește cum s-a îmbolnăvit de COVID-19 și cum este tratată la spital

Natalia Lesnic, colaboratoare a Centrului Mamei și Copilului, a fost internată la Spitalul Cancelariei de Stat, la 8 aprilie, fiind suspectată de coronavirus. Rezultatul testului a fost pozitiv. Natalia Lesnic a povestit pentru NM, cum se manifestă boala, de ce cazul ei a fost numit atipic, cum se simte acum, cum este tratată, precum și despre condițiile de la spital și despre atitudinea medicilor și a personalului medical.

Natalia Lesnic este șefa secției relații publice a Centrului Mamei și Copilului. Alte cazuri de infectare a colaboratorilor Institutului nu au fost anunțate.

„Credeam că pur și simplu am obosit”

Primele simptome au apărut la 1 aprilie. Spre seară, a început să se ridice puțin temperatura, până la 37,2. Nici nu am simțit-o, credeam că pur și simplu am obosit la serviciu și m-am culcat. Dimineața, când m-am trezit, m-am simțit odihnită și activă. Ziua nu au fost niciun fel de simptome. Seara iarăși s-a ridicat puțin temperatura. Așa a fost câteva zile.

Mergeam la serviciu cu automobilul. Purtam mereu mască și mănuși. La serviciu, dezinfectam toate suprafețele. În oficiu, cea mai mare parte a timpului lucram singură, câteva zile m-a ajutat o colegă.

Nu știu unde puteam să mă infectez. Nu am avut contacte cu persoane bolnave. Nici peste hotare nu am fost. La magazine mergeam doar când era strict necesar și doar dimineața și seara, când sunt mai puțini oameni. Am fost întotdeauna activă, făceam sport.

Familia mea – soțul și fiul – stăteau acasă. Nici măcar nu am sărbătorit ziua de nașterea a fiului. Soțul nu merge la serviciu de pe 15 martie, când a fost anunțat regimul de stare de urgență. Fiul e acasă din luna februarie.

„Felcerul era tocmai vișinie”

În seara de 7 aprilie m-am simțit mai rău. Temperatura s-a ridicat până la 37,3 – 37,4. Am început să mă sufoc, îmi era greu să respir. A apărut slăbiciunea, somnolența. Soțul a început să se îngrijoreze. În dimineața de 8 aprilie, a crescut și temperatura fiului. În seara de 9 aprilie, am solicitat ambulanța.

Medicii au venit complet echipați, în costume. Din cauza că afară era foarte cald, felcerul era tocmai vișinie în acest echipament. Era deja a șasea chemare pentru ea. Ne-au dus cu ambulanța la Spitalul pentru copii „V. Ignatenco”, pentru că fiul meu era cu temperatură mare. Pentru că a împlinit deja șase ani, voiau să-l interneze singur. Am intrat în panică. Soțul meu a reușit să convingă medicii să-i permită să rămână cu fiul.

Din cauza că prezentam simptome de coronavirus, m-au dus la Spitalul Cancelariei de Stat. Cu câteva zile înainte de aceasta, Ministerul Sănătății a hotărât că și la acest spital vor trata pacienții cu coronavirus. M-au plasat într-un salon separat din secția pentru pacienții suspectați de coronavirus și mi-au luat analize din gât și din nas.

„Când am aflat că rezultatele analizelor soțului și ale fiului sunt negative, m-am bucurat”

În seara de 9 aprilie, erau gata analizele soțului și ale fiului – acestea au fost negative. În dimineața de 11 aprilie, ei au fost lăsați să plece acasă. Acum, medicul de familie monitorizează, la telefon, starea sănătății fiului.

Când am aflat că rezultatele analizelor soțului și ale fiului sunt negative, m-am bucurat. Mi-am adunat lucrurile pentru a pleca acasă. Așteptam că mă vor externa.

Am aflat rezultatul analizei mele la 10 aprilie. Acesta a venit seara, în ajun, însă atunci nu era medicul, iar asisenta medicală nu avea dreptul să-mi spună. S-a constatat că am o formă atipică a coronavirusului, chiar și fără tuse.

Când s-a confirmat diagnosticul, m-au transferat în altă secție, acolo unde sunt tratați de coronavirus. Și aici sunt într-un salon separat, cu baie. Sunt două paturi, însă deocamdată sunt singură.

„Șase colegi de-ai mei au fost plasați în carantină pentru 14 zile”

Șase colegi de-ai mei au fost trimiși acasă, în carantină de 14 zile, din cauza că au fost în contact cu mine când eram fără mască. Eu nu am contactat cu mai mulți oameni: la noi, mulți lucrează de acasă. Îmi fac griji pentru cei care au fost trimiși în carantină, le scriu, îi întreb cum se simt. Nimeni nu prezintă simptome ale bolii. Îmi scriu și ei, mă susțin.

M-au contactat de la Centrul Național de Sănătate Publică pentru a preciza lista celor cu care am fost în contact. Dar și eu, imediat ce am aflat că sunt infectată, am sunat la serviciu, i-am preîntâmpinat, le-am sugerat să se testeze.

„Nu știu cum rezistă ei în asemenea condiții”

De când am fost internată în spital, boala a început să se manifeste mult mai activ: în afară de temperatură înaltă de 37-38°С, mai este moleșeală, dispnee severă, dureri de cap. Nu tușesc. Medicii spun că este starea sănătății este medie și mă asigură că totul va fi bine. Sper că așa va fi.

Mi se administrează antivirale, preparate analgezice, perfuzii.

Medicii sunt foarte atenți și amabili. Ei depun toate eforturile. Vin des, mă întreabă cum mă simt, încearcă să-mi ridice dispoziția, iar în caz de necesitate, îmi ajustează tratamentul. Cu regularitate îmi verifică pulsul, tensiunea, saturația sângelui cu oxigen.
Toți lucrătorii medicali sunt complet echipați: costume, mănuși, măști. Chiar e de mirare, cum rezistă ei în acest costum, pentru că le este cald. În plus, ei nu pot nici să mănânce, nici să bea timp îndelungat.

Și eu sunt permanent cu mască, nu vreau să infectez lucrătorii medicali.

Aici, mâncarea este proaspătă și gustoasă. Este adusă în veselă de unică folosință care apoi este aruncată într-un pachet galben, special pentru deșeurile periculoase din punct de vedere biologic. Toate suprafețele din salon sunt dezinfectate. Salonul este mereu aerisit. Rudele pot să transmită pacienților tot de ce e nevoie. Nu pot transmite mâncare, însă apă și lucruri personale – se poate. Acestea sunt lăsate la poarta spitalului, apoi lucrătorii medicali le dezinfectează.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Stație de epurare de 13 mln lei, folosită doar câteva luni în opt ani. Cum au fost irosiți banii europeni la Drochia

Stația de epurare a apelor uzate menajere din orașul Drochia, construcția căreia a costat peste 13 milioane de lei, a funcționat doar câteva luni în cei opt ani de când a fost dată în exploatare, arată o anchetă Cu Sens. Aceasta a fost construită din bani oferiți de Uniunea Europeană sub formă de grant, dar și din surse publice alocate din Fondul Ecologic Național și bugetul local.

Potrivit sursei citate, în august 2025, patru experți din România, au venit la invitația întreprinderii municipale Apă-Canal din Drochia pentru a face o expertiză tehnică a stației de epurare a apelor uzate. Aceasta a fost construită acum opt ani de Consiliul raional Drochia, în mare parte, din bani de la Uniunea Europeană și Fondul Ecologic Național, iar în mai 2018 a fost dată în gestiunea întreprinderii municipale. Problemele nu-s de azi sau de ieri. Din decembrie 2016, când au fost finalizate lucrările de construcție, iar stația a fost pornită pentru testare, pe parcursul a circa un an, aceasta s-a defectat de mai multe ori. Chiar dacă a fost dată în exploatare în septembrie 2017, în cele din urmă, a fost oprită și nu a mai funcționat, de atunci, nicio zi.

Mai bine de o oră, experții au încercat să-și dea seama cu ce au de-a face. Doar că stația nu a fost pornită din timp din cauza unei pene de curent care a afectat întreg orașul, ceea ce făcea imposibilă continuarea expertizei. Auditul tehnic a fost propus de Vladislav Russu care, din decembrie 2023, a preluat conducerea Apă-Canal Drochia și a vrut să înțeleagă care sunt problemele de la noua stație, mai ales că cea veche, construită încă pe timpul Uniunii Sovietice, necesită, la fel, investiții.

După toate măsurătorile care au fost, când au fost date în exploatare, ea consuma foarte multă energie electrică, dar ieșirea apelor era foarte puțină. Ea este pentru 400 de cuburi în 24 de ore, să spunem așa, dar undeva ieșirea era la 60-80 de cuburi în 24 de ore. Deci, am revenit la doamna primar ca să facem un proiect, poate o stație nouă de epurare, și mi s-a spus că noi avem stație nouă de epurare. Nu putem câștiga alt proiect pentru că nu înțelegem ce-i cu stația asta. Și am hotărât să facem o expertiză tehnică”, a declarat Vladislav Russu.

Construcția stației de epurare a costat peste 13 milioane de lei, dintre care: circa 7 milioane de lei – grant oferit de Uniunea Europeană, 5,2 milioane de lei – din Fondul Ecologic Național și puțin peste 1 milion de lei a fost contribuția Consiliul raional Drochia. Proiectul a fost implementat de Consiliul raional Drochia care l-a angajat ca manager de proiect pe Ruslan Babin, specialist principal în cadrul Direcției economie, reforme și atragerea investițiilor a instituției. Între timp, acesta a fost avansat în funcția de șef al Serviciului politici investiționale, din cadrul aceluiași Consiliu.

Proiectul a fost un imbold pentru a atrage alte investiții sau pentru a renova ceea ce este existent. Un fel de experiență, mai mult experiență de implementare, experiență de atragere de granturi, finanțare și așa mai departe. Într-adevăr, proiectul acela, nu știu, mai multe circumstanțe au dus ca să nu fie de succes. Întâi a înghețat, pe urmă indiferență, pe urmă nu se știa cui de transmis, pe urmă nu știa cine să achite curentul electric pentru exploatare. Noi trebuia să transmitem, alții nu voiau să o primească, pentru că asta e problema principală, pentru că noi, așa și s-a primit, noi într-un fel cu forța am implementat un proiect pe care primăria nu-l dorea”, a spus Babin.

În 2015, Consiliul Raional Drochia organizează o licitație publică și selectează compania Laiola SRL, cu sediul în Chișinău, să execute lucrările de construcție a stației. Asta, chiar dacă doi din cei nouă membri ai grupului de lucru cu privire la adjudecarea lucrărilor de construcție a stației au fost împotrivă, deoarece firma „a propus o ofertă cu mult mai mare” față de alte două companii care au participat la licitație, însă au fost descalificate. Un alt motiv – „Laiola s-a aflat în litigiu de judecată cu Consiliul raional Drochia în urma efectuării lucrărilor de reparație a Școlii Sportive”. Printre cei care au fost împotrivă – Vitalie Postovan, jurist la acea vreme, în cadrul Aparatului Președintelui raionului. În prezent – viceprimar al orașului Drochia.

Am fost împotrivă, deoarece Laiola SRL, anterior, a efectuat niște lucrări de construcție, de renovare a Școlii sportive din orașul Drochia și noi am avut litigiu de judecată cu dumnealor. N-au executat lucrurile conform proiectului și ceea ce au executat nu corespundea cerințelor noastre. Și nu am mai vrut să avem de a face cu astfel de agenți economici, de aceea și am votat contra”, a menționat Postovan.

Contractul de executare a lucrărilor a fost semnat pe 18 iunie 2015, iar firma s-a angajat să construiască stația în patru luni și jumătate. Ceea ce nu s-a întâmplat, însă. Asta, deoarece abia peste un an au primit autorizație de construcție de la autoritățile locale. Astfel, în decembrie 2016, adică peste un an și șase luni, firma a finalizat instalarea stației, care a fost pornită pentru testare. Doar că peste o lună, au apărut, deja, primele defecțiuni din cauza înghețurilor, iar firma și-a asumat lucrările de reparație. Respectiv, abia în septembrie 2017 a fost semnat procesul-verbal de recepție finală. Cu toate acestea, nu a mai fost folosită niciodată. Laiola SRL este deținută, în cote-părți egale, de Ghenadie Vizitiu, om de afaceri originar din Drochia și Ion Comanac, consul onorific al Republicii Columbia în Republica Moldova, al cărui birou se află în aceeași clădire unde își are adresa juridică compania Laiola SRL. Am mers la sediul firmei pentru a discuta cu unul dintre proprietarii afacerii. Ne-a răspuns la telefon Ghenadie Vizitiu, unul dintre fondatorii companiei.

Noi am făcut toată lucrarea, a fost dată în exploatare, a fost comisia și din partea finanțatorilor europeni, a fost și din partea inspecției în construcție, a primăriei și tot. Totul a fost dat în exploatare, a fost testat și a lucrat un pic. După asta am conservat-o, fiindcă ei nu au vrut să o exploateze. Și am plecat de acolo. După asta s-a terminat totul”, a spus Ghenadie Vizitiu.

În mai 2018, Consiliul raional transmite stația Consiliului orășenesc Drochia care, ulterior, o dă în gestiunea întreprinderii municipale Apă-Canal Drochia. În perioada cât a fost construită, la conducerea primăriei era Nina Cereteu, funcție pe care o deține până în prezent, fiind la al treilea mandat de primăriță. La alegerile parlamentare din 2025, a candidat cu numărul trei în lista partidului condus de Renato Usatîi – „Partidul Nostru”, care a obținut șase fotolii de deputat. Cereteu, însă, a ales să rămână la șefia primăriei Drochia.

Eu, cel puțin, o consider ca este o investiție irelevantă pentru oraș. Ideea a fost de a avea o stație de epurare modernă, model, în țară. Atunci trebuia reparată și dotată cea veche, existentă, care avea o capacitate și cu potențial de a extinde capacitatea mare, pentru a asigura nu doar orașul, dar și cu probabilitatea de a mai conecta și satele vecine”, a declarat Cereteu.

Întrebată de ce stația a fost lăsată de izbeliște, primărița a spus: „Ne-am orientat ca să asigurăm cetățenii cu acces la canalizare, adică cu acces la servicii, să extindem rețelele. Pentru că, pentru moment, am considerat că această stație, un pic poate să mai aștepte, să nu căutăm acuma investiții în timp ce oamenii nu au acces la aceste servicii”.

Apele uzate ale orașului Drochia sunt epurate la stația veche care se află nu departe de cea nouă, iar după curățare sunt vărsate în pârâul Graid.

Sunt conștientă de faptul că această investiție, acest proiect, este ca o pată neagră pe imaginea orașului. Deși nu noi am fost cei care am aplicat, dar suntem cei care o gestionam în continuare”, a declarat Nina Cereteu.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: