Șevciuk și echipa sa. Ce s-a întâmplat cu oamenii fostului lider al Transnistriei

În perioada președinției sale, Evghenii Șevciuk, liderul Transnistriei, a reușit să schimbe de patru ori cabinetul de miniștri. Elita politică din Transnistria a crescut considerabil în doar câțiva ani. Însă după venirea la guvernare a Partidului „Obnovlenie” („Reînnoire”), mulți simpatizanți ai lui Șevciuk s-au confruntat cu diferite probleme. NM relatează, ce s-a întâmplat cu aceștia peste patru ani, cine a ajuns la închisoare ori este anchetat, dar pentru cine schimbarea partidului de la guvernare s-a produs fără să fie afectat.

Evghenii Șevciuk a devenit președintele autoproclamatei republici în anul 2011. În următorii patru ani, el a reușit „să adune” și să dizolve patru cabinete de miniștri. În doar câțiva ani, elita politică a Transnistriei a crescut văzând cu ochii. În curând însă pe simpatizanții lui Șevciuk și ai partidului acestuia „Vozrojdenie” („Renaștere”) îi așteptau transformări serioase.

Inițial, la alegerile pentru Sovietul Suprem din anul 2015, candidații Partidului „Obnovlenie”, în spatele căruia se află holdingul „Sheriff”, au obținut majoritatea. Ulterior, în anul 2016, Vadim Krasnoselski, deputatul acestui partid, a fost ales în calitate de lider nou al regiunii.

Schimbarea partidului de guvernământ s-a răsfrânt asupra multor susținători de-ai lui Șevciuk, dar și asupra sa personal. Reamintim că în anul 2018, Șevciuk a fost condamnat, în lipsa inculpatului, la 16 ani privațiune de libertate regim strict, pentru două capete de acuzare privind luare de mită și pentru trei capete de acuzare privind depășirea atribuțiilor de serviciu, inclusiv de retenție ilegală a 30% din salarii și pensii.

Au ajuns la închisoare

Ghennadii Ciorba

2013-2015 – șeful Serviciului de stat pentru telecomunicații, informații și mass-media din Transnistria

A participat activ în campania electorală din anul 2011 a ex-președintelui Șevciuk. În anii 2013-2015, a fost șeful Serviciului de stat pentru telecomunicații, informații și mass-media din Transnistria.

În anul 2015, a trecut de partea opoziției față de administrația lui Șevciuk. A desfășurat o amplă activitate publică în susținerea lui Vadim Krasnoselski, candidatului de atunci la funcția de lider al Transnistriei.

După alegerea lui Krasnoselski, a rămas pe teritoriul Transnistriei. A fost antreprenor privat. Dar totodată a criticat destul de mult pe rețelele sociale guvernarea în exercițiu a autoproclamatei RMN și, în special, liderul Transnistriei, Vadim Krasnoselski. A creat asociația obștească de opoziție «Приднестровье — наш общий дом» („Transnistria este casa noastră comună”).

Ciorba a menționat de mai multe ori pe rețelele sociale că structurile de forță din Transnistria „îi urmăresc fiecare pas”. În luna iulie 2020, i-au fost înaintate acuzații de organizare a unui miting nesancționat la Râbnița. Iar o săptămână mai târziu, i-a fost intentat un dosar penal pentru suspectare de extremism.

De atunci, Ciorba se află în izolatorul din satul Glinoe (mai mult de patru luni deja). El riscă până la 5 ani privațiune de libertate.

Serghei Diligul

2012-2015 – șeful administrației de stat a raionului Slobozia și a orașului Slobozia

A participat în campania electorală din anul 2011 a lui Șevciuk în raionul Slobozia. Este antreprenor privat.

În anul 2015, a candidat pentru a treia oară deja, fără succes, pentru funcția de deputat al Sovietului suprem local (parlament). În același an, a fost unul dintre organizatorii mitingului nesancționat de lângă Comisia electorală centrală de la Tiraspol: cei prezenți nu erau de acord cu rezultatele alegerilor pentru Sovietul suprem. Din această cauză, a fost arestat pentru 15 zile.

Iar în anul 2017 deja, Diligul a fost condamnat la cinci ani privațiune de libertate pentru „vătămare corporală a unei persoane care a refuzat să-și îndeplinească obligațiile”.În luna aprilie 2018, i-a fost înaintată o nouă acuzație. De data aceasta, eschivare de la plata impozitelor. La 10 iunie 2020, Comitetul de anchetă al Transnistriei a finalizat investigațiile în acest caz.

Diligul a fost acuzat în patru capete de acuzare privind evaziune fiscală în proporții deosebit de mari în sumă totală care depășește 6 milioane de ruble transnistrene (aproximativ 320 mii de euro). Din cauza acestui dosar penal, termenul său de detenție ar putea fi prelungit cu încă cinci ani.

El își ispășește pedeapsa în penitenciarul transnistrean nr. 1 din satul Glinoe, raionul Grigoriopol.

Ghennadii Kuzmiciov

2012-2013 – președintele comitetului vamal de stat din Transnistria

2013-2015 – ministrul afacerilor interne al Transnistriei

În anul 2011, încă pe când Igor Smirnov era lider al Transnistriei, Kuzmiciov a fost acuzat de corupție și a fost plasat în arest. După victoria lui Șevciuk la alegeri, toate acuzațiile i-au fost retrase. Kuzmiciov a ocupat funcția de președinte al comitetului vamal local.

În anul 2016, Kuzmiciov și-a înaintat candidatura la funcția de lider al Transnistriei. Dar cu puțin timp înainte de alegeri, a fost exclus din cursa electorală: comisia electorală locală a decis că el a admis numeroase abateri. După alegerea noii administrații, în anul 2016, el a părăsit teritoriul autoproclamatei RMN.

În anul 2018, Kuzmiciov a fost reținut lângă Chișinău de reprezentanții structurilor de forță din Transnistria. De acolo, a fost dus la Tiraspol. Împotriva sa  au fost deschise dosare penale pentru păstrare ilegală de arme și organizare de contrabandă.

În anul 2019, judecătoria de la Tiraspol l-a condamnat pe Kuzmiciov la 13 ani privațiune de libertate într-un penitenciar de tip închis cu confiscarea averii.

Organizațiile pentru apărarea drepturilor omului din dreapta Nistrului și Asociația „Promo-LEX” și-au exprimat îngrijorarea de nenumărate ori în legătură cu faptul răpirii. La Procuratura Generală a Moldovei a fost intentat un dosar penal în acest caz, însă până în prezent, nu se știe cum a evoluat investigația și dacă există bănuiți.

Veaceslav Țurcan, avocatul lui Kuzmiciov, a depus o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) și a reușit s-o înregistreze împotriva Rusiei.

Potrivit afirmațiilor avocatului, viața și sănătatea lui Kuzmiciov sunt puse în pericol din cauza condițiilor degradante de întreținere în penitenciarul nr. 1 din satul Glinoe, raionul Grigoriopol.

Iurii Ghervaziuc

2012-2015 – șeful administrației orășenești Bender

2015-2016 – președintele comitetului vamal de stat al Transnistriei

În anul 2016, Ghervaziuc conducea stafful electoral al lui Evghenii Șevciuk în raionul Slobozia pentru alegerile președintelui regiunii transnistrene. În presa locală l-a poziționat ca ideolog al echipei fostului președinte al Transnistriei, Șevciuk. După ce Șevciuk a pierdut, Ghervaziuc a părăsit malul stâng al Nistrului și s-a mutat în Moldova.

La începutul anului 2017, Ghervaziuc a fost răpit din Chișinău și dus la Tiraspol, unde a fost plasat în arest. I-au fost înaintate acuzații de abuz în serviciu și organizarea schemelor frauduloase de neachitare a impozitelor. În luna octombrie 2017, instanța a emis verdictul – 10 ani privațiune de libertate și amendă de 3,5 milioane de ruble transnistrene (aproximativ 192 mii de euro). Potrivit datelor comitetului de anchetă al Transnistriei, aflându-se în funcția de primar de Bender, Ghervaziuc a coordonat uzina de fabricare a alcoolului „Biohim”, care a fost vizată ca participantă la numeroase scandaluri despre capturarea ilegală a acestuia și vânzarea ilegală ulterioară a produselor în străinătate, sub protecția administrației lui Șevciuk.

Își ispășește pedeapsa în penitenciarul nr. 1 din satul Glinoe, raionul Grigoriopol.

Serghei Mantaluța

2012-2016 – șef în cadrul al comitetului vamal de stat al Transnistriei

Mantaluța nu a fost membrul niciunuia din cabinetele de miniștri în perioada lui Șevciuk. Dar a ocupat o funcție de răspundere în comitetul vamal din regiune – șeful direcției combatere a contrabandei, în perioada în care comitetul respectiv era condus de Ghennadii Kuzmiciov. Până la numirea sa în această funcție, Mantaluța a lucrat în cadrul direcției combatere a corupției din MAI al Transnistriei.

În anul 2015, a concurat fără succes pentru funcția de deputat al Sovietului suprem. În luna februarie 2015, în Moldova a fost deschis un dosar penal pe numele lui Mantaluța pentru șantaj în proporții deosebit de mari. La solicitarea Moldovei, Interpol l-a anunțat în căutare internațională. Anume de aceea el nu intenționa să părăsească teritoriul din stânga Nistrului.

Dar după plecarea administrației Șevciuk, el a fost unul dintre primii din Transnistria care a fost plasat în arest.

La 27 februarie 2018, a fost condamnat la 10 ani privațiune de libertate, acuzat de organizarea unor scheme de corupție. Își ispășește pedeapsa în penitenciarul nr. 1 din satul Glinoe.

Menționăm: anume Mantaluța este martorul principal al acuzării în cauzele împotriva fostului președinte al comitetului vamal Ghervaziuc, a șefului MAI Kuzmiciov și a liderului regiunii Șevciuk.

În vara anului 2020, Mantaluța a fost acuzat de insultarea lui Krasnoselski și „a reprezentantului guvernării RMN” – un deputat al Sovietului suprem al Transnistriei. Detaliile despre acest caz încă nu sunt cunoscute.

Eduard Kosovski

1998-2007, 2012-2016 – președintele Băncii republicane a Transnistriei

Odată cu venirea la guvernare a lui Șevciuk, pentru mulți a fost neașteptată revenirea lui Kosovski în funcția de președinte al Băncii republicane a Transnistriei. Informații oficiale despre contactele lui Kosovski și Șevciuk nu erau.

În timpul administrației lui Smirnov, în funcția sa a fost numită Oxana Ionova. Dar deja în anul 2012, după venirea lui Șevciuk la guvernare, presa locală scria că Ionova a părăsit teritoriul Transnistriei, răpind rezervele de aur și de valută.

Pe parcursul activității sale la Banca republicană a Transnistriei, a susținut și a promovat activ deciziile lui Șevciuk referitoare la economie, cursul valutar, comercializarea depozitelor ș.a.

În anul 2018, deja cu noua guvernare, Kosovski și Alexandr Leancă, adjunctul său, au fost arestați fiind acuzați de abuz în serviciu. Acest articol al Codului penal al Transnistriei prevede până la 10 ani privațiune de libertate.

În anul 2018, Kosovski a fost condamnat la trei ani privațiune de libertate, iar adjunctul său, Leancă s-a ales cu doi ani cu suspendare. În anul 2020, Kosovski a fost eliberat condiționat înainte de termen. Până în prezent, trăiește în Transnistria, este pensionar.

Au fugit de acuzații

Tatiana Turanskaia

2013-2015 – președintele guvernului Transnistriei

2015-2017 – deputat în Sovietul suprem al Transnistriei

Șevciuk a declarat de nenumărate ori că Turanskaia a fost cel mai eficient conducător al cabinetului de miniștri. După activitatea în guvern, Turanskaia a candidat pentru funcția de deputat în Sovietul suprem și a câștigat alegerile. A ocupat fotoliul de deputat până în anul 2017.

În anul 2018, noile autorități din Transnistria au anunțat-o pe Turanskaia și subalternii săi în căutare. Împotriva acesteia a fost deschis un dosar penal pentru retenhția  a 30% din salarii și pensii.

Turanskaia a părăsit în grabă orașul Tiraspol și s-a mutat la Odessa. În anul 2019, Judecătoria supremă transnistreană a condamnat-o pe Turanskaia, în absență, la opt ani privațiune de libertate.

Nicolai Zemțov

2012-2014 – președintele KGB din Transnistria

2014 – secretarul Comitetului de Securitate al Transnistriei

2015-2016 – viceministrul justiției din Transnistria

Din anul 1998, Zemțov a lucrat în serviciile speciale locale – Comitetul de Securitate de Stat (KGB). În perioada lui Șevciuk, a fost șeful KGB.

În luna ianuarie 2017, cu noua guvernare, el a fost arestat, acuzat de abuz în serviciu. I-au incriminat faptul că a angajat la serviciu un colaborator care mai avea cinci luni până la pensie. Șevciuk a semnat autorizația în acest sens. Acel colaborator era socrul lui Zemțov.

Dosarul penal împotriva lui Zemțov a fost deschis în temeiul a trei articole: depășirea atribuțiilor de serviciu, abuz în serviciu și mituirea martorilor. În anul 2017, Zemțov a fost condamnat la cinci ani privațiune de libertate cu suspendare.

În prezent, Zemțov trăiește la Moscova, se ocupă de activități publice și critică pe larg actuala guvernare din Transnistria pe diferite canale transnistrene de opoziție de pe Youtube.

Andrei Bezbabcenko

Din 2012 până în 2016 – șeful administrației orășenești din Tirapol și Dnestrovsk

Nu a ocupat funcții în cabinetul de miniștri, însă presa l-a poziționat ca „mâna dreaptă” a lui Șevciuk.

În anul 2016, la alegerile liderului Transnistriei, a condus stafful electoral al lui Șevciuk la Tiraspol.

După alegeri, Comitetul de Securitate al Transnistriei a deschis cinci dosare penale împotriva lui Bezbabcenko, dar el a reușit să plece la Odessa.

În anul 2018, a fost condamnat în absență la 16 ani privațiune de libertate și amendă de 100 milioane de dolari pentru corupție și abuz de serviciu.

În luna mai 2019, pe un teritoriu abandonat din satul Vapnearka, raionul Limansk, regiunea Odessa, a fost depistat cadavrul lui Bezbabcenko cu urme de tortură.

Poliția din Ucraina a intentat un dosar penal pe acest caz, în baza articolului „omor premeditat”.

În scurt timp, au fost reținuți câțiva reprezentanți ai cercurilor criminale din Ucraina, care au recunoscut cele săvârșite. În timpul anchetei, oamenii legii nu au depistat „urma transnistreană”.

Au aderat la noua guvernare sau au plecat din politică

Vitalii Ignatiev

2016 – în prezent – ministrul afacerilor externe al Transnistriei

A activat în MAE din Transnistria începând cu anul 2002. A parcurs toate treptele carierei, de la funcția de referent până la viceministru al afacerilor externe.

În anul 2015, în perioada de guvernare a lui Șevciuk, a fost numit în funcția de ministru al afacerilor externe al Transnistriei, la solicitarea personală a Ninei Șevciuk (Ștanski).

După schimbarea guvernării, Ignatiev a rămas în vechea funcție.

 

Nicolai Gliga

2016 – până în 2018 – viceministru al dezvoltării regionale al Transnistriei

Până în anul 2012, a fost director general al „Tirasteploenergo”. În luna septembrie 2016, prin decretul lui Șevciuk, a fost numit în funcția de viceministru al dezvoltării regionale din Transnistria.

După venirea la guvernare a Partidului „Obnovlenie”, a fost numit în funcția de ministru al industriei și dezvoltării regionale al Transnistriei.

În continuare, până în anul 2018, a ocupat funcții de conducere în cadrul Ministerului dezvoltării economice al Transnistriei. Însă în anul 2018, a demisionat din proprie inițiativă din funcția de viceministru al dezvoltării economiei. În prezent, este antreprenor.

Serghei Monul

2012 – șeful MAI din Transnistria

2013-2015 – secretar al Comitetului de securitate al Transnistriei

2015-2016 – șeful Serviciului de securitate al liderului Transnistriei

Șevciuk este nașul de botez al copiilor lui Serghei Monul. Acesta nu s-a implicat activ în politica regională sau cea internațională, nu a fost nici persoană publică.

După schimbarea guvernării în Transnistria, lui Monul nu i-au fost înaintate acuzații. În prezent, el este directorul SRL „Gările Auto ale Transnistriei”. Nu se implică în viața social-politică a regiunii.

Nina Șevciuk (Ștanski)

2012-2015 – ministru al afacerilor externe al Transnistriei

Fost ministru al afacerilor externe, vicepreședinte al guvernului Transnistriei. După numeroase zvonuri, în anul 2015, Șevciuk și Ștanski și-au făcut publice relațiile romantice, căsătorindu-se oficial.

Presa locală a numit acest lucru o acțiune de PR în ajunul alegerilor prezidențiale.

După schimarea guvernării, lui Ștanski nu i-au fost înaintate niciun fel de acuzații. În prezent, trăiește în Sankt-Peterburg, acivează în calitate de lector la o universitate.

Pe pagina sa de Facebook, comentează periodic situația social-politică din Transnistria, dar, conform propriilor declarații, nu intenționează să revină în politica mare.

Natalia Nikiforova

2012-2013 – ministru al educației și vicepreședinte al guvernului Transnistriei

2015-2016 – șef de direcție în cadrul administrației liderului Transnistriei pentru relațiile cu organizațiile obștești și religioase

L-a susținut activ pe Șevciuk în perioada alegerii și aflării acestuia la guvernare.

În prezent, trăiește împreună cu familia sa la Moscova. Comentează activ pe Facebook situația din Transnistria, se ocupă cu acțiuni de caritate, este pensionară.