O țară multilingvă, neutră, situată la intersecția dintre Vest și Est, cu vinuri bune și potențial turistic? Sau o „zonă gri”, coruptă, cu instabilitate politică și riscuri înalte? Cum văd Moldova potențialii investitori și cei care și-au lansat deja o afacere aici? Despre aceasta s-a discutat la forumul moldo-elvețian „Gustul businessului și culturii moldovenești”, care s-a desfășurat la sfârșitul lunii octombrie, în orașul Zürich. Reporterul NM Ecaterina Cojuhari a fost la acest forum și a înregistrat istoria unuia dintre oratori, cea a businessmanului elvețian Markus Beck, despre cum el și-a construit afacerea în Moldova.
Gustul businessului moldovenesc
În cadrul forumului, Ambasada Moldovei de la Geneva, în colaborare cu Camera Comună de Comerț Elveția – CSI, au prezentat țara noastră oamenilor de afaceri elvețieni. Despre atractivitatea investițională a țării s-a vorbit în timp ce se degustau vinuri și bucate tradiționale moldovenești.
Ambasadorul Moldovei în Elveția Oxana Domenti a comunicat că în anul 2018, Elveția a fost pe locul 19 printre partenerii comerciali ai Moldovei. Timp de un an, schimbul de mărfuri a crescut cu 30%. La fel, Elveția este cel de-al patrulea cel mai mare donator către Moldova.
„La fel ca și Elveția, Moldova este o țară neutră, multilingvă, care ar putea deveni pentru investitori o cale de acces spre Eurasia. Situată la intersecția dintre Vest și Est, Moldova este cea mai bună punte dintre două părți ale lumii, cu un mediu de afaceri atrăgător, cu forță de muncă competitivă și acorduri funcționale privind comerțul liber și în Est, și în Vest”, a menționat Domenti.
Ea a spus pentru NM că Moldova este interesantă pentru mediul de afaceri din Elveția, însă „problema constă în faptul că deocamdată, prea puțini sunt cei care ne cunosc”.
Afaceri în Moldova în stil elvețian
Omul de afaceri Markus Beck din Elveția cunoaște Moldova ca pe cele cinci degete ale sale. Cu aproape 15 ani în urmă, el a decis să construiască o uzină de producere a remorcilor. Și alegerea sa a fost raionul Cimișlia.
El a început să se ocupe de afaceri în anul 1992. „Am început cu Cehia. Însă câțiva ani mai târziu, prețurile de acolo au crescut și a trebuit să închid afacerea. Apoi am plecat în Ungaria, după care în România. Și peste tot istoria se repeta – din cauza creșterii prețurilor, businessul devenea nerentabil”, a menționat businessmanul pentru NM.
În anul 2005, el a decis să examineze Moldova drept țară pentru eventuale investiții. El a decis să construiască o uzină de producere a remorcilor. Iată cum explică Markus Beck de ce a ales anume Cimișlia: „În viziunea mea, e mai bine să fii primul în Cimișlia decât, de exemplu, al zecelea în Chișinău”.
Ideea sa de a se muta în Moldova n-a fost pe placul tuturor. „Pe atunci, Partidul Comuniștilor era la guvernare în Moldova. Și tatăl meu, specialist în finanțe, tipic elvețian, a fost categoric împotriva deciziei mele”, a spus businessmanul.
Însă Markus Beck a făcut pe propriul plac. Pentru echipa sa, el a început să caute localnici care ar ști cu siguranță cum se administrează o afacere în Moldova. „Și am avut noroc să fac cunoștință cu businessmanii Vladimir Sârbu și Andrei Mândru și cu Lilia Lupașcu, traducătoare din limba germană în limba română. Ei într-adevăr m-au ajutat să rezolv diferite probleme în Moldova”, a menționat elvețianul pentru NM.
Întrebat de reporterul NM dacă nu cumva aceste probleme au ținut de corupție, Markus Beck a răspuns că el a plătit corect pentru toate – pentru reconstrucția clădirii uzinei, pentru teren, a suportat toate cheltuielile pentru deschiderea afacerii. „Și fără nicio mită. Acest lucru este posibil în Moldova. Mi-a fost dificil să conving de aceasta echipa de specialiști din Elveția, care trebuiau să fie aduși în Moldova pentru a-i instrui pe lucrătorii de aici”, a subliniat Beck.
El a mai comunicat că în Elveția, Moldova avea pe atunci imaginea unei țări periculoase, cu un nivel înalt al corupției. „Timp îndelungat, am fost nevoit să explic și să conving. Până la urmă, am reușit”, povestește businessmanul elvețian despre experiența sa.
Ce-i drept, el așa și nu a mai reușit să-l convingă pe tatăl său: „Tatăl meu nu înțelegea, de ce trebuia să plec în Moldova în timp ce alături este o piață germană enormă. El nu a venit niciodată în Moldova, deși afacerea mea se dezvoltă cu succes și este profitabilă”.
La întrebarea dacă dezvoltarea afacerii sale nu a avut de suferit din cauza instabilității politice din țară, Markus Beck a răspuns că, practic, bătăliile politice nu l-au afectat. „Însă în perioada politicianului vostru care se află acum la închisoare – Vladimir Filat – au apărut pașapoartele biometrice și s-a simplificat birocrația ce ține de documentele necesare pentru trecerea frontierei. Până la aceasta, venirea specialiștilor din Elveția în Moldova era un adevărat dezastru legat de vize, călătorii la Kiev”, mai spune Markus.
El afirmă că lucrătorii de la uzina sa primesc un salariu decent. În orice caz, conform standardelor moldovenești. Managerii sunt remunerați cu peste o mie de euro, muncitorii – de la 300 până la 700 de euro. În prezent, la uzina din Cimișlia activează 60 de persoane. În paralel cu afacerile, businessmanul elvețian acordă asistență umanitară și susține echipa locală de fotbal.
„Eu sunt fericit încă din ziua în care am ajuns la Cimișlia. În Moldova, eu am întâlnit-o pe miss Lupașcu. Ea vorbește germana la perfecție și predă la Universitatea „Ion Creangă”. A devenit soția mea și noi avem doi copii. Fără această femeie, nu aș fi avut atât de mult succes în administrarea afacerii mele din Moldova”, susține businessmanul.
La întrebarea jurnalistei de la NM, cum simte „gustul businessului moldovenesc”, elvețianul Markus Beck a răspuns că în Moldova, posibilitățile pentru investiții se îmbunătățesc, însă dacă e să fie comparate cu gustul, acesta este gustul coniacurilor transnistrene.
Ecaterina Cojuhari, Zürich
