Valiza – gara – Moldova
Istoria Mașei Russkih, elevă în clasa a 12-a și a integrării ei în societatea moldovenească
Valiza – gara – Moldova
Istoria Mașei Russkih, elevă în clasa a 12-a și a integrării ei în societatea moldovenească
Mașa Russkih, elevă în clasa absolventă a unui liceu din orașul Anenii Noi. Ea s-a mutat în Moldova acum opt ani. Nu vorbea deloc în limba română și era surprinsă de „literele cu căciuliță". Anul acesta, Mașa a câștigat olimpiada raională de limba română. Adolescenta predă limba engleză, în zilele de odihnă organizează excursii în Chișinău pentru străini, iar anul trecut a obținut și atestatul de absolvire a unei școli americane. NM povestește, cum a reușit Mașa să învețe limba de la zero și să se integreze în societate, cu ce situații neplăcute s-a confruntat în acest timp, ce a surprins-o în Moldova și cum oamenii de aici pot și reușesc, în realitate, să găsească limbaj comun.
În Rusia, se face compot din strugurii acri, iar în Moldova pur și simplu sunt aruncați
Mașa Russkih a venit la Anenii Noi din Vladivistok, în anul 2012, când avea 11 ani. Tatăl ei este originar din Anenii Noi. După absolvirea Școlii Militare din Nijegorodsk, el a fost repartizat în Orientul Îndepărtat. Acolo a făcut cunoștință cu viitoarea sa soție și tot acolo s-a născut Mașa. Când tatăl fetei s-a pensionat, familia a decis să se mute la Anenii Noi, unde trăia bunica Mașei.
Cel mai mult m-a uimit faptul că aici totul era verde. Nemaipomenit de verde. Și abundența de fructe. Acel an a fost deosebit de rodnic. În Orientul Îndepărtat sunt foarte puține fructe adevărate, proaspete și aromate. Iar aici sunt atât de mulți struguri încât atunci când ei cad pe pământ, sunt călcați cu picioarele, fără a fi observați. În Rusia, dacă strugurii sunt acri, se face compot. Iar aici, acești struguri pur și simplu sunt aruncați. Acest lucru pur și simplu m-a șocat atunci.
La prima lecție de română pur și simplu stăteam și priveam uimită
Venind la Anenii Noi, Mașa a mers în clasa a cincea într-o școală rusă. În orar erau discipline noi, inclusiv limba română – absolut necunoscută pentru ea.
Când am venit la prima lecție de limba română, pur și simplu stăteam și priveam uimită, pentru că profesorul vorbea în română, iar eu nu înțelegeam nimic. Dar eu am învățat bine întotdeauna și nu doream să am note rele doar pentru că aceasta este o limbă nouă. În prima jumătate de an, am învățat suplimentar, pentru că nici măcar nu știam ce fel de litere sunt acestea „cu căciulițe". Profesoara m-a rugat să citesc o propoziție și eu am citit-o ca în engleză.
La nivel de comunicare, Mașa practic nu s-a confruntat cu problema lingvistică. Ea spune că divergențele din cauza limbii sunt rare la Anenii Noi, pentru că în oraș vorbitorii de limba română și vorbitorii de limba rusă sunt cam în același număr. Și dacă cineva nu poate vorbi în română, interlocutorii săi trec la rusă. Și invers.
Problema lingvistică lipsește practic în orașul nostru. Oamenii s-au învățat cumva să găsească compromisuri și să interacționeze unii cu alții fără probleme. Dacă nu poți vorbi în română, nimeni nu va începe să strige ori să înjure, pur și simplu ți se va răspunde în română, iar tu vei continua să vorbești în rusă. Și nimeni nu se va revolta. Pentru că toți înțeleg că omul nu vorbește în română nu pentru că este atât de rău sau principial, ci pur și simplu din cauza că nu știe limba sau o cunoaște rău și se intimidează să vorbească.
A spus că mă respectă foarte mult pentru că am învățat româna
Dar Mașa a avut totuși un incident din cauza limbii. În clasa absolventă de la școala de muzică în care ea studia, grupa rusă a fost desființată, pentru că în ea mai rămăseseră doar doi elevi. Și la lecțiile de solfegiu ei mergeau împreună cu grupa română.

Odată, o colegă de grupă copia tema pe acasă de la Mașa și a întrebat-o ceva. Mașa nu a putut formula răspunsul în limba română și i-a răspuns în rusă. În replică, colega ei a țipat la Mașa.
Striga că s-a săturat să asculte cum vorbesc în rusă. Nu a uitat nici de „valiza – gara – Rusia" și alte vorbe de acest gen. A durat destul de mult, dar aceasta nu a împiedicat-o să continue să copieze tema pe acasă.
După aceasta, Mașa încerca să vorbească tot mai puțin în rusă la școala de muzică. Potrivit afirmațiilor ei, „copiii să prăpădeau de râs din cauza pronunțării ei și a gramaticii". Însă la sfârșitul clasei a șaptea, ea vorbea destul de bine în română. Mașa recunoaște că această istorie a devenit un imbold puternic pentru ea ca să studieze limba.
Cu o lună înainte de absolvirea școlii de muzică, s-a apropiat de mine acea colegă de grupă și a spus că mă respectă foarte mult pentru faptul că am învățat româna. Am spus „mulțumesc" și cu aceasta ne-am despărțit.
Dacă trăiești în această țară, trebuie să știi limba de stat
Mașa a studiat mult limba română. Ea a reușit să „aducă" româna până la un asemenea nivel care i-a permis să participe la olimpiadele școlare. Iar în anul 2020, a ocupat locul întâi la olimpiada raională de limba română și trebuia să participe la cea republicană. Dar din cauza epidemiei de coronavirus, olimpiadele de română, chimie și engleză au fost amânate pentru sfârșitul primăverii. La fel, anul acesta, Mașa a participat la olimpiadele republicane de istorie și limba rusă.
Vorbesc fluent limba română, dar se întâmplă să am greșeli gramaticale. Iar în vorbire, adesea apar elemente ale limbii engleze, pentru că anul trecut, vorbeam mai mult în engleză. Dar scriu liber în română. Probabil, aș fi putut învăța în limba română. Am reușit acest lucru în clasa a zecea, adică peste cinci ani de când am venit în Moldova.
Mașa consideră că nu are capacități lingvistice speciale. Ea spune că a reușit să învețe limba pentru că întotdeauna își pregătea temele pe acasă.
„Mama îmi spunea mereu că orice elev obișnuit este capabil să învețe dacă își face sistematic temele pe acasă. Probabil, aceasta este cheia".
Mașa a spus că la liceul în care învață sunt mulți elevi care consideră că nu au nevoie de limba română. Ea este de altă părere. Eleva consideră că un om trebuie să știe limba țării în care trăiește. Însă, în opinia ei, nu doar elevii sunt de vină că știu rău limba, ci și programul școlar de studiere a limbii române. Mașa afirmă că programul actual acordă prea puțin timp studierii gramaticii și prevede faptul că elevii vor practica limba română în afara școlii. Dar ei nu fac acest lucru.
Chiar dacă îți dorești foarte mult să înțelegi o anumită definiție, este practic imposibil cu actualele manuale. Am citit câteva definiții de multe ori pentru a le înțelege. În plus, se presupune că noi studiem română ca a doua limbă, adică noi continuăm să comunicăm în română în afara școlii. Dar nici pe departe nu toți au această posibilitate și, în consecință, nici cunoașterea limbii nu este.
Astfel, am obținut atestatul american
Anul trecut, Mașa a studiat un an în SUA, conform programului FLEX. Acolo ea a mers
direct în clasa a 12-a, absolventă, a unei școli obișnuite din statul Kansas. La sfârșitul anului de studii, Mașa a obținut atestatul, de rând cu colegii săi de clasă americani.
Acolo, trebuia să învăț în clasa a 11-a, la fel ca în Moldova. Însă eu doream să studiez matematica superioară, iar conform regulilor acelei școli, puteam alege această disciplină doar în clasa a 12-a. Am întrebat, ce să fac și mi-au spus: „Ei, mergi în clasa a 12-a". Așa și am făcut, am absolvit școala și am obținut atestatul american.
După ce a revenit din SUA, Mașa a început să ofere consultații la limba engleză pentru
colegii săi de clasă de la liceul din Anenii Noi. Ea îi ajută pe elevi să înțeleagă gramatica, le sugerează cum să scrie mai bine un eseu, îi pregătește pentru testele școlare.

De asemenea, Mașa lucrează și ca meditator. Ea deține certificatul profesionist Teaching
Knowledge Test, care îi permite să predea limba engleză. La Chișinău, Mașa are câțiva elevi și în zilele de sâmbătă ea vine în capitală pentru a organiza lecții cu ei.
E foarte frumos că străzile Eminescu și Micle se intersectează
În afară de aceasta, în zilele de odihnă, Mașa organizează excursii prin Chișinău pentru
străini. Ea le povestește turiștilor despre istoria Chișinăului și a Moldovei. Inclusiv despre
perioada în care Basarabia făcea parte din Imperiul Rus, pentru că cea mai mare parte a
clădirilor pe care ea le prezintă turiștilor sunt anume din acea perioadă. Mașa povestește și despre perioada dominației otomane, despre cea sovietică și română, precum și despre
civilizația Cucuteni-Tripolie.
Excursia începe lângă Arcul de Triumf, apoi ne îndreptăm spre Teatrul „A. Cehov", de unde ne ridicăm spre Primărie și Sala cu Orgă. Mergem apoi pe aleea pictorilor spre Teatrul „M. Eminescu". De aici, ne îndreptăm spre intersecția străzilor Mihai Eminescu și Veronica Micle. E foarte frumos că aceste străzi ce le poartă numele se intersectează la Chișinău, chiar dacă în viață ei nu au reușit să fie împreună.
Mașa susține că în timpul excursiilor, încearcă să nu abordeze chestiunile politice, pentru a nu provoca situații de conflict. Însă ea vorbeste despre „problema lingvistică", despre faptul că în Moldova „până în prezent, nu există o poziție oficială referitoare la denumirea limbii: în Constituție este moldovenească cu grafie latină, iar în Declarația de Independență – română".
Avem în țară multe probleme, haideți să recunoaștem. Dar sunt și aspecte bune, pozitive. De ce să fim atât de neglijenți față de o cultură atât de bogată și frumoasă?
Material realizat în cadrul proiectului cu Mediaseti
Теxt: Tatiana Sultanova
Оформление: Cristina Demian
Фото: din arhiva personală Mașei Russkih
x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: