„Vei putea să le deții, să le convertești. Nu vei putea face plăți”: Când Moldova va avea o lege pentru criptomonede

Republica Moldova va avea în 2026 un cadru legal pentru criptomonede. Acesta va permite deținerea, tranzacționarea și convertirea acestora. Plăți cu criptomonede pe teritoriul țării nu vor putea fi efectuate. Informațiile au fost comunicate de ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, la ediția din 14 ianuarie a emisiunii „Punctul pe AZi” de la TVR Moldova. 

Ministrul a declarat că proiectul de lege este încă în elaborare și că „este destul de complex”. „Nu știu dacă reușim în luna următoare, dar este și un angajament al nostru față de Uniunea Europeană. Nu poți doar să interzici, avem datoria să reglementăm. (…) Va fi dreptul cetățenilor să aibă aceste valute. Eu mă feresc de a folosi termenul investiții când e vorba de cripto. Eu îl văd mai multe ca un domeniu speculativ”, a precizat oficialul, adăugând că „în acest an vom avea această legislație”.

Întrebat ce va prevedea acest cadru legal, ministrul a răspuns: „Vom decide cine/cum reglementează, care sunt entitățile autorizate să facă tranzacții, să convertească de fapt criptovalute în valuta națională sau în alte valute. (…) Nu va fi ceva diferit sau deosebit. Până la urmă, în cele mai multe cazuri când lucrăm la legislația noastră avem repere foarte clare – directivele Uniunii Europene. Ca repere vor servi și legile din țările vecine, în special România. (…) Important e că va fi legal să le posezi, să tranzacționezi cu ele, sigur că nu vei putea face plăți pe teritoriul Republicii Moldova cu ele, așa cum nu poți nici în valută de fapt. Astăzi este valuta națională. Vei putea să le deții, să le tranzacționezi, să le convertești”.

La întrebarea ce prevede astăzi legea, Gavriliță a declarat: „În perioada crizei energetice mai ales era interzis importul de echipamente care să facă chestia asta, pentru că iarăși e un consum mare energetic și nu era un lucru pe care ni-l permiteam atunci. Subiectul se mai complică și din perspectiva cum aplici jurisdicția unui obiect virtual. Astăzi, de exemplu, să fii cetățean al Republicii Moldova, dar și să ai cetățenia unui stat european, în ce măsură ar avea dreptul statul să-ți spună dacă tu zici „uite, eu de fapt dețin în calitate de cetățean european aceste valute”? În același timp, sub aspect fiscal… (…) Acum, logica instrumentului fiscal ar fi exact aceeași dacă eu astăzi aș cumpăra o mie de euro sperând că am să-i vând peste două luni mai scump și am să am o diferență pe profit. (…) Am cumpărat monede, după care le-am comercializat, și în final am un venit. Dacă sunt rezident fiscal în Republica Moldova, cu siguranță, trebuie să-mi achit veniturile în mărime de 12% din aceste tranzacții”.

Ministrul Finanțelor a mai spus că, pe de o parte, statul își dorește ca cetățenii să își păstreze drepturile și posibilitățile, iar pe de altă parte, să se asigure că aceste criptomonede nu sunt utilizate în scopuri de finanțări ilicite.

Potrivit oficialului, proiectul de lege „va fi scos în consultări cel târziu în primăvară”.

***

În iulie 2025, deputatul Partidului de guvernare Acțiune și Solidaritate, Dorian Istratii, a anunțat că statul intenționează să legalizeze criptomonedele și să elaboreze până în 2026 un cadru juridic pentru utilizarea acestora.

În noiembrie, șeful Serviciului pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Andrian Munteanu, declara că se pregătește cadrul legal pentru reglementarea criptoactivelor și că un proiect de lege în acest sens se află deja în elaborare. Potrivit lui Munteanu, la discuții participă mai multe instituții ale statului din domeniul financiar și fiscal, inclusiv Banca Națională.

Funcționarea criptoschimburilor este interzisă oficial în Moldova. În urmă cu câțiva ani, în Moldova funcționau mai multe criptoschimburi, dar în 2022 Banca Națională a interzis sistemelor de plată să lucreze cu criptomonede, iar apoi Parlamentul a adoptat în 2023 o lege care interzice activitatea schimburilor de criptomonede. Nu există interdicție privind achiziționarea de criptomonede pentru persoane fizice, dar, conform legii „Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului”, cifra totală de afaceri nu ar trebui să depășească 50 de mii de lei pe lună. NewsMaker a scris la acest subiect AICI.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Ce este violența în familie, cum o recunoaștem și ce drepturi ale omului pot fi încălcate ca urmare a violenței în familie? Partea întâi

Scopul noii teme a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova – „Violența în familie” – este de a ajuta și să încurajeze victimele violenței domestice să își cunoască și să își exercite drepturile. Acest subiect explică cum de identificat violența în familie și va oferi o prezentare generală a particularităților acestui fenomen, care trebuie înțelese pentru a putea determina în mod corespunzător măsurile necesare pentru prevenirea și oprirea violenței în familie. De asemenea, acesta oferă informații despre posibilitățile de a obține ajutor și asistență, măsurile de protecție garantate de Stat, protecția copilului victimă a violenței în familie, precum și răspunderea penală și civilă a făptuitorilor.

Violența domestică este larg răspândită și are un impact negativ semnificativ asupra adulților, copiilor, familiilor, relațiilor interpersonale și comunităților locale. Violența în familie (violența domestică) e un comportament ilegal și abuziv care are loc între persoane ce locuiesc în aceeași gospodărie (comună), fac parte din aceeași familie sau se află într-o relație intimă. Indiferent de forma pe care o îmbracă violența în familie, fie că este vorba de abuz verbal, agresiune sexuală sau omor, aceasta constituie un abuz de putere și o manifestare a relației de control exercitate de făptuitor asupra victimei. Libertatea de violență – sexuală, emoțională, financiară sau fizică – este legată strâns de drepturile omului. Violența în familie reprezintă o încălcare a drepturilor omului, iar deoarece afectează proporțional mai multe femei decât bărbați, este considerată o formă de discriminare împotriva femeilor. Orice faptă de violență domestică poate rezulta într-o violare a dreptului la viață, la interzicerea tratamentului inuman sau degradant sau a pedepselor, ori a torturii, a dreptului la viață privată și alte drepturi. Una dintre caracteristicile violenței în familie este caracterul său latent, întrucât multe victime ale violenței în familie sunt descurajate să solicite ajutor și să raporteze actele de violență instituțiilor competente de aplicare a legii.

Sunt multe forme și tipuri ale violenței în familie. Este important să învățați să le recunoașteți pentru a vă putea proteja

Cum să recunoașteți violența în familie? Violența în familie (violența domestică) reprezintă orice act de violență fizică, sexuală, verbală, emoțională sau economică fie săvârșit între soți sau foști soți, între persoane aflate ori aflate anterior într-o relație neînregistrată, între rude de gradul întâi (copii și părinți) sau rude de gradul al doilea (nepoți, bunici, surori și frați), indiferent dacă făptuitorul locuiește sau a locuit împreună cu victima într-o gospodărie comună. Natura distinctivă a violenței în familie constă în faptul că violența domestică reprezintă, de obicei, un ciclu de abuzuri fizice, sexuale, verbale, emoționale sau economice care se repetă tot mai frecvent și este exercitat, de regulă, asupra unei femei de către partenerul său (soțul sau prietenul) ori de către o altă rudă (copil adult etc.), cu scopul de a dobândi și menține puterea, controlul și autoritatea asupra victimei. Exercitarea puterii și controlului asupra victimei constituie o caracteristică distinctivă a violenței în familie, care o diferențiază de alte forme de violență.

S-au distins trei forme ale violenței în familie – violența coercitivă și de control, violența de rezistență și violența în familie fără caracter coercitiv și de control. Totodată, sunt patru tipuri de violență în familie: fizică, emoțională, sexuală și economică. Multe persoane nu recunosc unele sau chiar toate formele și tipurile de violență în familie. Înțelegerea lor a fenomenului depinde de nivelul de educație, de experiențele de viață și de comunitatea în care trăiesc. Adesea, victimele violenței în familie identifică drept violență doar o anumită componentă a relației abuzive. De exemplu, ele recunosc violența fizică, însă nu consideră abuzul verbal sau psihologic ca fiind o formă de violență. Totuși, o înțelegere comună a fenomenului violenței domestice este esențială pentru eficientizarea răspunsului instituțiilor de aplicare a legii la cazurile de violență în familie și pentru creșterea nivelului de conștientizare în rândul publicului larg că orice formă sau tip de violență în familie este inacceptabilă și ilegală.

În majoritatea societăților, violența în familie afectează mai frecvent femeile decât bărbații

Violența domestică este considerată o formă de discriminare împotriva femeilor, deoarece afectează proporțional mai multe femei decât bărbați. Violența împotriva femeilor e orice act de violență bazată pe gen care cauzează sau este probabil să cauzeze femeilor suferințe ori prejudicii de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă acestea au loc în viața publică sau în cea privată. S-a recunoscut faptul că violența împotriva femeilor împiedică în mod semnificativ exercitarea de către femei, în condiții de egalitate cu bărbații, a drepturilor și libertăților lor. Prejudecățile și practicile larg răspândite în societate recurg la violența bazată pe gen ca mijloc de control sau de subordonare a femeilor.

Mai mult, violența în familie trebuie analizată într-un context mai larg decât cel al relațiilor interpersonale, întrucât relațiile abuzive, în care predominant femeile sunt victime ale violenței exercitate de bărbați, nu reprezintă cauza principală a problemei. Se consideră că violența în familie este favorizată de alte forme de discriminare cu care femeile se confruntă pe piața muncii, în spațiul public, în mass-media și în alte domenii ale vieții sociale. Astfel, pentru a ajuta victimele violenței domestice să părăsească în siguranță relația abuzivă, este necesară nu doar înțelegerea fenomenului violenței în familie, ci și elaborarea unor strategii de ieșire în siguranță din relația abuzivă, precum și asigurarea măsurilor de protecție și a asistenței garantate de Stat pentru victime.

Violența în familie și copiii

În multe cazuri de violență domestică, copiii sunt afectați de agresiunea abuzatorului fie în mod direct, fie indirect, prin faptul că sunt martori ai violenței dintre adulți. În aceste cazuri se aplică reglementări juridice distincte, întrucât protecția drepturilor copilului necesită o abordare diferită și mai specifică. Sesizarea unui caz, inclusiv a unei suspiciuni rezonabile de violență împotriva unui copil, este obligatorie în Moldova, și nu necesită consimțământul victimei. Cadrele didactice au obligația de a informa imediat autoritatea tutelară și poliția despre cazurile de violență în familie împotriva copiilor. De exemplu, dacă un elev vine la școală prezentând urme de lovituri și spune că tatăl său, aflat în stare de ebrietate, îl bate atât pe el, cât și pe mama sa, școala este obligată să informeze poliția și autoritatea tutelară, chiar dacă mama copilului se opune.

În cazurile în care un copil devine victimă a violenței în familie, pot avea loc încălcări ale drepturilor omului similare celor care pot surveni în cazul victimelor adulte. În cazul în care autoritățile statului nu au adoptat măsuri de protecție adecvate și adaptate în mod specific nevoilor copilului, poate avea loc o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie. De exemplu, asemenea situații pot apărea în legătură cu separarea copilului de familie sau schimbarea locului de trai al acestuia. De asemenea, poate avea loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când copilul este implicat în proceduri judiciare referitoare la violența în familie, iar autoritățile nu au asigurat garanțiile unui proces echitabil adaptate în mod specific protecției copiilor victime.

Protecția și sprijinul statului pentru victimele violenței în familie

Fiecare victimă a violenței domestice are dreptul de se bucura de protecție și sprijin oferit din partea Statului. Legislația Republicii Moldova prevede că victimele violenței în familie trebuie să fie protejate, iar făptuitorii trebuie să fie trași la răspundere pentru faptele lor. Persoanele aflate în pericol trebuie să aibă acces la ajutor imediat, iar victimelor trebuie să li se asigure servicii de asistență structurală și consiliere juridică, pentru a le permite să își schimbe situația. Victimele violenței în familie au, de asemenea, dreptul la un ordin de restricție de urgență polițienesc și la o ordonanță de protecție emisă de instanța de judecată.

Statul trebuie să sprijine victima în procesul de ieșire în siguranță dintr-o relație violentă, pentru a proteja drepturile omului ale victimei violenței domestice. Este foarte important să fie luate toate măsurile de precauție necesare atunci când o victimă părăsește o relație violentă, deoarece agresivitatea și comportamentul violent al abuzatorilor tind să se intensifice atunci când aceștia pierd controlul asupra victimei. În cazurile de violență în familie este recunoscut un fenomen cunoscut sub denumirea de violență asociată separării, și anume faptul că femeile care se află în proces de separare sau care s-au separat recent de partenerul lor prezintă un risc mult mai mare de a fi supuse unor acte de violență în viitor. Prin urmare, aspectele legate de siguranță sunt deosebit de importante în procesul de părăsire a unei relații abuzive.

Copilul victimă a violenței în familie are, asemenea unei victime adulte, dreptul de a beneficia de protecția statului, de a obține tragerea la răspundere a agresorului pentru faptele sale și de a primi despăgubiri. Cu toate acestea, copilul trebuie să fie reprezentat de reprezentantul său legal, (de exemplu, pentru semnarea documentelor și depunerea cererilor). Dacă reprezentantul legal al copilului ezită sau refuză să depună cererile necesare în numele acestuia, asemenea cereri pot fi depuse de autoritatea tutelară teritorială, de procuror sau de o altă persoană interesată.

În situația în care copilul este pus în pericol de reprezentanții săi legali, părinți sau tutore, astfel încât nu există o persoană care să îi reprezinte drepturile și interesele în raport cu agresorul, copilul poate fi separat de familie dacă riscul pentru acesta nu poate fi înlăturat atât timp cât rămâne în familie. Atunci când se decide separarea copilului de familie, acesta trebuie plasat într-un mediu sigur, precum un centru de criză, o instituție medicală, o familie de plasament sau un alt loc sigur. La cererea autorității tutelare, instanța poate decide luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești, dacă aflarea copilului împreună cu părinții prezintă un pericol pentru viața sau sănătatea sa, dispunând totodată asigurarea protecției copilului de către autoritatea tutelară teritorială. În cazurile grave și sistematice, părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă se comportă cu cruzime față de copil, recurgând la violență fizică sau psihologică, săvârșesc acte cu caracter sexual împotriva copilului ori infracțiuni intenționate împotriva vieții și sănătății copilului sau a soțului ori soției, precum și în alte cazuri în care interesele copilului impun o asemenea măsură.

Unul dintre elementele unui răspuns eficient al Statului la violența domestică este tragerea la răspundere a agresorului pentru faptele săvârșite. Răspunderea juridică ocupă un loc important în asigurarea respectării drepturilor omului. De asemenea, aceasta joacă un rol important în procesul de reabilitare a victimei și transmite societății un mesaj ferm că orice act de violență în familie va fi sancționat. Pe lângă răspunderea civilă pentru faptele sale, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală sau contravențională. Aceasta presupune aplicarea unor sancțiuni agresorului. Sancționarea urmărește mai multe scopuri: protejarea siguranței publice, restabilirea echității, sancționarea agresorului pentru infracțiunea sau contravenția săvârșită, precum și prevenirea săvârșirii în viitor a unor infracțiuni sau contravenții atât de către agresor, cât și de către alte persoane. Tragerea la răspundere a făptuitorului constituie, de asemenea, o parte deosebit de importantă a procesului de reabilitare a victimei, întrucât contribuie la restabilirea echității, poate reduce tendința victimei de a se învinovăți pentru cele întâmplate și o poate încuraja să își exercite drepturile într-un mod mai eficient.

Tema „Violența în familie” și platforma online a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova

Tema noua pentru Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova – „Violența în familie” – este elaborată în cadrul proiectului „Educație în domeniul drepturilor omului pentru consolidarea societății civile, a participării democratice și a statului de drept în țările Parteneriatului Estic”, implementat în cooperare cu Societatea Baltică pentru Drepturile Omului (BHRS), cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Letonia.

Citiți mai multe despre „Violența în familie” pe platforma online a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova pentru a înțelege mai bine, cum o recunoaștem violența în familie, ce drepturi ale omului pot fi încălcate ca urmare a violenței în familie, ce ajutor imediat / tipurile urgențelor, precum și serviciile de susținere structurală sunt disponibile victimelor violenței în familie, care sunt aspectele juridice ale siguranței și protecției victimelor, formele de răspundere penală și contravențională care pot fi aplicate făptuitorului pentru actele de violență în familie, precum și modul în care victima poate solicita despăgubiri în legătură cu răspunderea în procedurile penale sau contravenționale.

Echipa Ambasadei Drepturilor Omului continuă dezvoltarea Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova prin intermediul a două proiecte: proiectul „Educația pentru Drepturile Omului – un instrument pentru combaterea dezinformării și protejarea libertății de exprimare”, finanțat de Fondul Lituanian de Cooperare pentru Dezvoltare și Ajutor Umanitar, și proiectul „Educația pentru Drepturile Omului pentru consolidarea societății civile, a participării democratice și a statului de drept în țările Parteneriatului Estic”, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Letonia. Printre partenerii Ghidului privind Drepturile Omului în Moldova se numără Oficiul Avocatului Poporului din Republica Moldova și Consiliul pentru Egalitate din Republica Moldova.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: