În luna decembrie, se va împlini un an de când Irina Vasilachi, activistă de opoziție, blogger și ex-candidat la funcția de președinte al Transnistriei, a părăsit teritoriul din stânga Nistrului pentru a scăpa de urmărirea penală. Aceasta este acuzată de „aplicarea violenței în raport cu un reprezentant al guvernării”. Vasilachi susține că dosarul împotriva sa este unul fabricat, iar avocații săi insistă asupra numeroaselor încălcări ale drepturilor clientei lor și au reușit deja să înregistreze o plângere la CEDO. NM a reușit să ia legătura cu Vasilachi și să afle, unde și în ce condiții s-a ascuns ea în toată această perioadă, de ce dorește să revină în patrie și cine o împiedică să facă acest lucru. La momentul discuției cu reporterul nostru, Vasilachi a anunțat greva foamei.
De ce ați plecat din Transnistria?
Mi-au deschis un dosar penal în mod ilegal și am fost nevoită să fug. Speram că dosarul va fi închis. În orice caz, le-am oferit securiștilor transnistreni posibilitatea de a înceta urmărirea ilegală organizată la ordinul lui Ruslan Mova, ex-ministrul de interne al Transnistriei. El a comandat dosarul penal împotriva mea. Ei nu au profitat de această ocazie. Acum eu revin. Au crezut că mereu vor încălca drepturile omului, dar în curând va veni răzbunarea.
Vă referiți la faptul că intenționați să reveniți în Transnistria?
Exact, dar mai întâi am de gând să vin la Chișinău și să cer de la Procuratura Generală a Moldovei ca dosarul penal deschis pe numele meu să fie declarat ilegal. În perioada fostului procuror general, nu am putut să fac acest lucru. Am luat deja legătura cu avocații din Moldova și am schițat un plan de acțiuni. În plus, plângerea mea împotriva acțiunilor securiștilor din Transnistria a fost înregistrată la CEDO. Cred că un timp mai bun pentru a reveni nu poate fi găsit – la 12 decembrie, în Transnistria vor avea loc alegeri [prezidențiale].
Ce legătură au alegerile președintelui regiunii transnistrene cu revenirea dumneavoastră?
Eu revin special în momentul în care comunitatea internațională este cu ochii pe Transnistria. Să încerce acum să mă împiedice și să-și bată joc. Prin revenirea mea, vreau să atrag atenția asupra problemei ce ține de încălcarea drepturilor omului în Transnistria.
Dacă veți încerca să ajungeți în Transnistria, veți fi reținută?
Bineînțeles că mă vor reține imediat. Potrivit versiunii lor, am încălcat interdicția de a părăsi regiunea. De aceea voi reveni în Transnistria imediat ce drepturile care mi-au fost încălcate vor fi restabilite. Scopul meu final este să mă întorc în patrie, în Transnistria. Acolo sunt apropiații mei. Aceasta este casa mea.
Intenționați să vă implicați în politică, după ce veți reveni?
Mi-am zis de vreo sută de ori că nu mă voi mai implica în politică. De o sută de ori promit soțului și copiilor că am terminat-o cu asta, dar simțul meu acut al dreptății nu-mi permite să renunț. Acum nu pot promite că voi înceta să mai fac politică, așa îmi este firea mea.
Vă mai administrați canalul de YouTube?
Când voi reveni în Moldova, iarăși mă voi ocupa de blogul meu, voi încerca să public sistematic video-uri. Acestea se vor axa pe subiecte ce țin de drepturile omului. În condițiile în care m-am aflat în toată perioada aceasta a fost imposibil să-mi administrez blogul.
Puteți spune acum în ce țară vă aflați?
Suntem deja de 11 luni în Belgia, cu soțul și cei doi fii. Fiul meu mai mic are opt ani, cel mai mare – 26. Am venit aici ca să ne ascundem de acțiunile criminale ale lui Mova. Ne-au plasat imediat într-un centru pentru refugiați, care se află în Couvin – este o comună în Valonia. Această tabără a devenit coșmarul nostru pentru 11 luni.
În ce condiții trăiți?
Suntem nevoiți să trăim cu familia printre criminali. Aici mereu se comercializează droguri. Săptămâna trecută, un vecin a luat de undeva două automate, a venit cu ele în tabără și a amenințat că îi va împușca pe toți. Chemăm poliția, aceștia sunt arestați, dar apoi totul se repetă. Administrația centrului și avocatul meu sunt la curent în privința acestor cazuri. L-am rugat deja de câteva ori să urgenteze procesul de stabilire a statutului meu de refugiat politic, dar nu avem niciun rezultat.
Care este atitudinea colaboratorilor administrației centrului pentru refugiați în care vă aflați?
Ne compătimesc. Aici mă întâmpină cu astfel de cuvinte – traduc din franceză mot-a-mot: „Doamnă, noi știm că ați nimerit într-un tunel întunecat”. Ei știu și înțeleg că sunt într-o capcană. În același timp, am impresia că ei așteaptă, când îmi vor ceda nervii. Eu trăiesc în niște condiții mult mai îngrozitoare decât acasă. Acolo, aveam unu-doi dușmani, dar aici, nu știi ce ți se va întâmpla când vei ieși din cameră.
V-au oferit ceva de lucru, din ce trăiți?
Noi trăim într-o regiune unde domnește șomajul. Este de lucru în regiunea Flamandă din Belgia, în Antwerpen. Dar de la centrul nostru până acolo trebuie să mergi cinci ore cu autobuzul. Noi am cerut să fim transferați în centrul pentru refugiați din Antwerpen, dar acela este arhiplin. La cantina de aici ne oferă mâncare îngrozitoare, care îmi provoacă alergie. Ne-au oferit o cameră în care trăim toți patru, ne mai dau și „bani de buzunar” – 144 de euro lunar. Și acești bani – pentru toți patru. Cum să trăiești așa, nu știu. Este unul dintre motivele pentru care am decis să plecăm din Belgia.
Când trebuia să fie examinat statutul dvs.?
Nu mai târziu decât peste șase luni, dar a trecut deja un an.
Dacă veți pleca din Belgia, riscați să încetați perfectarea statutului de refugiat politic?
Da, imediat ce voi trece frontiera Belgiei, procedura de perfectare a statutului meu va înceta. Voi putea obține azil politic în mod repetat peste trei luni, în oricare altă țară din Uniunea Europeană. Avocatul meu din Belgia s-a mirat încă de la început, de ce nu am încercat să obțin azil în Germania. A spus că ar fi fost mult mai rapid și mai eficient.
De ce ați decis totuși să fugiți în Belgia?
Bruxelles este unul dintre locurile în care se desfășoară negocierile în formatul „5+2” privind reglementarea conflictului transnistrean (ultima oară, negocierile „5+2” au avut loc la Bruxelles în anul 2013. – NM). Am considerat că acesta este centrul proceselor de negocieri și o garanție a apărării drepturilor omului. Eram sigură că Belgia este o țară în care poți avea încredere. În plus, am fost prima care a venit cu un asemenea dosar să ceară azil în Belgia. În consecință, am nimerit în capcană.
De ce examinarea problemei privind statutul dvs. de refugiat politic durează atât de mult?
Reprezentanții comisariatului argumentează prin valul de migranți și epidemia de coronavirus. Ei tot amână interviul meu deja de 11 luni. Deci, eu am avut doar primul interviu. Am insistat de nenumărate ori ca avocatul meu să scrie plângeri împotriva acțiunilor colaboratorilor de la comisariat. Ne-am interesat, de ce ar mai fi nevoie pentru a lua o decizie și le-am propus să completăm aceste lacune. Drept răspuns, ne alegem cu replici precum că sunt foarte încărcați și nu ne pot răspunde.
La cine v-ați mai adresat pentru a soluționa această problemă?
Am reușit să ajungem la un interviu la Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). La 17 noiembrie, ne-au invitat acolo. Colaboratorii OIM au încercat să mă convingă să nu revin în Moldova, dar eu nu mai pot trăi în iadul în care autoritățile Belgiei m-au trimis pentru un an. Când am început să le vorbesc despre aceasta, ei au schimbat imediat subiectul discuției. Cum se poate întâmpla așa ceva?
Sunteți sigură că cei de la OIM știau despre condițiile dvs. de trai în centrul pentru refugiați?
Se întocmesc dosare pentru toți refugiații. Centrul are administrație și personal care văd acest haos și, de regulă, nu intervin. De aceea OIM știe cu siguranță, unde și în ce condiții trăim aici. Ce să mai vorbim, dacă cei de la OIM știu că locuința mea din Transnistria este supravegheată. Ei s-au interesat odată, cine anume trăiește acum în casa mea. M-a surprins faptul că erau atât de bine informați. Am răspuns că rudele mele îmi supraveghează casa.
Până la urmă, ce ați reușit să faceți?
Cei de la OIM au acceptat să înceteze perfectarea statutului meu de refugiat. Ne-au promis că ne vor aloca o îndemnizație de 2500 de euro [înainte de plecare]. Au promis că ne vor achita zborul până la Chișinău. Inițial, au spus că plecarea noastră va fi cel târziu luni, 22 noiembrie, apoi au amânat zborul pentru 3 decembrie. Și toate acestea – în vorbe, nu ne oferă niciun fel de garanții. La 27 noiembrie, expiră pașaportul fiului meu și noi nu vom mai putea zbura la 3 decembrie. Cum are de gând OIM să planifice plecarea noastră?
Ce aveți de gând să faceți?
În semn de protest, la 22 noiembrie, am anunțat greva foamei. Am informat despre aceasta directorul centrului, iar pe Thomas, lucrătorul nostru social, l-am rugat să anunțe despre aceasta OIM și Agenția federală pentru primirea solicitanților de azil „Fedasil”.
În continuare, intenționez să contest în instanță tărăgănarea neîntemeiată a obținerii statutului de refugiat și inacțiunea autorităților Belgiei. Am discutat despre aceasta cu avocatul care îmi gestionează dosarul la CEDO.
Cum anume intenționați să reveniți în Moldova, dacă expiră pașaportul fiului dvs.? Veți obține unul provizoriu?
Preconizăm să prelungim pașaportul provizoriu la Consulatul Moldovei din Belgia.
Cetățenia cărei țări sau a căror țări o dețineți dvs. și membrii familiei? În baza căror acte vă aflați în Belgia?
Toți deținem cetățenia Moldovei.
Care sunt șansele că totuși, la 3 decembrie veți zbura?
Nu sunt șanse.
Irina Vasilachi a expediat redacției NM un videoclip pe care spune că l-a înregistrat în centrul pentru refugiați în care trăiește împreună cu familia sa. Înregistrarea conține doar opinia autorului:
Cum explică avocații această situație?
NM a încercat să ia legătura cu Christophe Desenfans, avocatul din Belgia al lui Vasilachi. Acesta nu a răspuns la apeluri și la mesaje, dar în scurt timp, i-a trimis lui Vasilachi un mesaj în care i-a dat de înțeles că nu are de gând să discute cu jurnaliștii despre situația acesteia.
„Bună ziua, doamnă, lucrătorul social al dvs. mi-a comunicat că ați inițiat procedura de revenire benevolă. Intenționați să vă întoarceți în Moldova? În acest caz, intervenția noastră nu mai este necesară. Puteți să răspundeți la întrebările jurnaliștilor, dar noi nu o vom face”, a scris Desenfans.
Vasilachi a precizat că acesta a fost ultimul mesaj primit de la avocatul belgian, după aceasta, el a încetat să mai comunice cu ea.
Juristul Stepan Popovski din stânga Nistrului, care reprezintă interesele lui Vasilachi la CEDO, consideră că avocatul din Belgia s-a implicat formal în cazul acesteia. El nu exclude faptul că Desenfans și-a neglijat obligațiunile în mod intenționat.
„Există termene stabilite pentru această procedură. Acestea au fost încălcate, de aceea avocatul trebuia să se adreseze în instanța de judecată. Acest lucru nu s-a întâmplat. Este alarmant faptul că apărătorul Irinei s-a debarasat atât de repede de ea. Nu exclud faptul că avocații au convenit să nu grăbească procesul de examinare a cauzei acesteia”, a comentat Popovski.
Juristul a declarat că decizia lui Vasilachi de a înceta perfectarea statutului de refugiat politic și de a părăsi Belgia este una pripită. El a subliniat faptul că activista are toate temeiurile pentru a obține statutul de refugiat politic în orice altă țară din UE, pentru că în Transnistria, există un pericol real ca ea să fie privată de libertate în mod ilegal.
„Prognozarea acțiunilor autorităților transnistrene este imposibilă. Aici, pericolul îi era garantat. În toți anii de existență a Transnistriei, doar ea a solicitat azil politic în Belgia în aceste temeiuri. Ei nu puteau să-i refuze acest drept”, a subliniat Popovski.
Juristul a remarcat într-o discuție cu NM că CEDO a înregistrat plângerea lui Vasilachi. Popovski susține în cerere că nivelul violenței care a fost în aplicarea cătușelor, cu înregistrarea video a chinurilor femeii permite ca cele întâmplate cu Vasilachi să fie considerate o tortură.
Popovski este de părere că în cazul lui Vasilachi a fost încălcată prezumția nevinovăției, întrucât tragerea ei la răspundere administrativă a avut loc cu „încălcări grave ale legii”. El a adăugat că a mai fost încălcat dreptul lui Vasilachi la accesul la justiție, la un proces echitabil și că ea n-a avut mijloace eficiente de apărare juridică.
Juristul a mai menționat că pentru libera revenire a lui Vasilachi în Transnistria, este insuficient ca urmărirea penală împotriva sa să fie declarată ilegală în Moldova. El susține că este important ca dosarul penal al acesteia să fie închis la Tiraspol.
„Moldova confirmă la CEDO că nu controlează Transnistria. Totodată, Moldova recunoaște faptul că nu asigură respectarea legislației sale pe teritoriul din stânga Nistrului. Pentru ca Vasilachi să poată reveni acasă fără probleme, urmărirea penală trebuie să înceteze anume acolo. Autoritățile transnistrene vor ignora decizia Procuraturii Generale”, a concluzionat juristul.
Menționăm că și NM a expediat o solicitare către OIM pentru a afla, cum și de ce lui Vasilachi i-a fost tărăgănată obținerea statutului de refugiat. NM va publica răspunsul imediat ce îl a primi.
***
Datorită blogului său de pe YouTube, Irina Vasilachi este cunoscută astăzi în calitate de clarvăzătoare, art-terapeut, psiholog și antreprenor. Vasilachi critică pe canalul său administrația și demnitarii din Transnistria și holdingul „Sheriff”, descrie presupuse scheme frauduloase, vorbește despre activitatea serviciilor secrete. Canalul are 1300 de abonați și peste 260 mii de vizualizări. Videoblogul are cinci ani, iar înregistrările noi apăreau neregulat și până la plecarea lui Vasilachi din Transnistria.
Totodată, Vasilachi a povestit de nenumărate ori că timp îndelungat, a fost „clarvăzătoarea personală” a fostului lider al Transnistriei, Evghenii Șevciuk. Anterior, presa transnistreană a scris mult despre ea anume în această calitate.
În anul 2016, Vasilachi a participat la alegerile prezidențiale din Transnistria. Aceasta a acumulat 0,6% din sufragii. Pentru ea au votat 1526 de alegători.
Vasilachi a părăsit teritoriul Transnistriei la sfârșitul anului 2020. Ea a luat această decizie după ce împotriva sa a fost deschis un dosar penal în temeiul art. 315 p.1 al Codului penal din Transnistria „aplicarea violenței în raport cu un reprezentant al guvernării”. NM a fost informat despre aceasta de către Stepan Popovski, jurist la Centrul de Informare Juridică „Apriori”, avocatul lui Vasilachi.
Articolul în baza căruia este acuzată Vasilachi presupune amendă de la 13 mii până la 31 mii de ruble transnistrene (aproximativ de la 660 de euro până la 1600 de euro) sau privațiune de libertate pe un termen de la 2 până la 5 ani.
Potrivit afirmațiilor lui Popovski, înainte de a părăsi teritoriul Transnistriei, Vasilachi s-a aflat în carantină la domiciliu, pentru că una dintre rudele sale s-a îmbolnăvit de coronavirus. Din această cauză, ancheta în cazul femeii a fost prelungită până la 12 ianuarie 2021. Ea avea interdicția de a părăsi regiunea.
Ce anume s-a întâmplat cu Vasilachi și de ce OSCE s-a interesat de acest caz – aflați din articolul NM „Înșfăcând cu mâna organul genital, prin pantaloni”. De ce fosta „clarvăzătoare” a lui Șevciuk a fugit din Transnistria (DOC)
