Unele sate din regiunea Nicolaev a Ucrainei se află în apropierea imediată a luptelor militare. De exemplu, localitatea Pribugskoe. Înainte de război, acolo locuiau 1350 de oameni. În prezent, sunt 29 – cei care refuză să își părăsească satul. Printre ei, bunica Galea, care locuiește într-o casă pe jumătate dărâmată din cauza bombardamentelor. Aceasta are un fiu bolnav, de care are grijă la cei 80 de ani. Corespondentul NM Vitalii Șmacov a vizitat satul din care nu pleacă nici războiul, dar nici oamenii.
„Bombardamentele au început pe 12 martie. A doua zi, oamenii au început să plece în număr mare. Timp de o săptămână, au fost ucise 8 persoane, unii se aflau în subsoluri, alții în case”, a povestit primarul satului.
Înainte de război, în sat locuiau 1350 de persoane. Acum au rămas 29. Acestea refuză să plece, chiar dacă pericolul nu a trecut, iar bombardamente pot avea loc în orice moment.
„Fiul meu este bolnav psihic. Aș pleca și eu așa cum pleacă alții, dar nu pot. Nici ușile nu le pot închide. – De ce să le închideți, toate casele de aici sunt fără uși, fără ferestre. Crucea Roșie ne va ajuta. – Nu, nu vreau să plec. Am 80 de ani, deja vreau să mor. M-am obișnuit deja că bombardează. Să mă ucidă”, spune bunica Galea.
În urma bombardamentelor, cărora le-a pierdut deja numărul, casa i-a fost avariată – tavanul, acoperișul, toaleta. Găinile au murit după ce a fost avariat cotețul. În aceeași situație sunt și cei câțiva vecini care au mai rămas în sat.
