Surorile Dașa și Sașa (numele au fost modificate) au câte aproape 30 de ani, dar arată de cel mult 15. Acestea trăiesc în Chișinău. Pe tot parcursul vieții lor, ele au ieșit din casă doar de câteva ori. Presa a reușit deja să le numească „surorile Mowgli”. Tinerele suferă de autism. După moartea mamei și a bunicii, acestea riscă să rămână fără supraveghere. NM relatează, cum apartamentul celor două surori s-a transformat într-un adăpost pentru gândaci, de ce tinerele au fost plasate într-o clinică de psihiatrie și de ce autoritățile nu le pot decide soarta nicicum.
Apartamentul
Un bloc vechi cu mai multe apartamente de la Telecentru și o garsonieră la fel de veche. Intrând în scara blocului, Vova mă roagă să mă pregătesc. „Tu nu ai mai văzut așa ceva”, spune el.
Vova este fostul concubin al surorii mai mari a Dașei și a Sașei. Numele său complet este Vladimir Vîlcu, dar s-a prezentat Vova și a rugat să-l numesc așa.
A trecut mai mult de doi ani de când sora Dașei și a Sașei a decedat. Acum, Vova a rămas singura persoană care mai are vreo legătură cu această familie. El a avut grijă de cele două surori după ce acestea au rămas fără un tutore legal: în luna iulie curent, a decedat mama lor, iar peste câteva săptămâni – și bunica. De mai bine de o jumătate de an, Vova nu lucrează.
Lumina palidă din antreu nu poate ascunde imaginea unui dezastru casnic și a condițiilor antisanitare: în jur – numai gândaci și un miros îngrozitor de care nu ne salvează nici măcar ușa închisă. Mirosul ne însoțește peste tot: la bucătărie, în baie, în antreu și rămâne cu noi chiar și pe scara blocului. E frig. Nu numai pentru că locuința nu se încălzește, ci și pentru că geamul e deschis vraiște. Însă acest lucru încă nu prea ajută la eliminarea mirosului care a pătruns în toate.
Negreața de pe pereți pare a fi mucegai, dar Vova „m-a liniștit”: „E din cauza gândacilor. Înainte, aceștia cădeau de peste tot, acum au devenit mai puțini”. La bucătărie, doar un ceainic și un aragaz cu două ochiuri amintesc despre faptul că, posibil, cineva a gătit cândva aici.
Vova arată spre gratiile de la geamuri: „Cum crezi, pentru ce sunt ele?”. E greu să nu-ți dai seama: surorile fugeau.
Această locuință este locul unde au trăit Sașa și Dașa și unde urmează să revină dacă Vova va accepta să fie tutorele lor sau dacă medicii de la clinica de psihiatrie vor decide „să externeze” tinerele mai devreme.
Sașa și Dașa nu vor povesti niciodată cum le-a fost copilăria, cum au trăit, de fapt, în toată această perioadă. Pentru că ele nu vorbesc. Nu vor povesti nici cum bunica lor consuma alcool și ce anume a adus apartamentul în acest hal. Tot ce a rămas aici din mobilier sunt niște paturi din lemn acoperite cu niște saltele murdare. Vova și un prieten de-al său au „construit” aceste paturi din materialele pe care le-au avut la îndemână.
Денис Дерменжи/NewsMaker.md
Familia
Cele două surori sunt absolut nesociabile și sunt în permanență sub influența pastilelor. Vova spune că doar așa, atacurile de agresiune pot fi evitate sau cel puțin întârziate.
El mai spune că în toți acești ani, cele două surori au ieșit „în lume” doar de câteva ori. Privesc lumea cu frică, dar totuși tind spre ea. Cu vreo 10 ani în urmă, au fost anunțate în căutare: ele au fugit de acasă ieșind prin fereastră. Vova menționează că e imposibil să se plimbe cu ele pe afară: le este frică de automobile, trebuie să fie mereu lângă ele și să le țină de mână, altfel, vor fugi.
Într-un reportaj televizat, vecinii au povestit jurnaliștilor că timp de un an, au văzut fetele afară doar o singură dată.
„Trebuie să le supraveghezi non stop, să fii mereu cu ochii în patru. Aici e nevoie de o persoană care are măcar cele mai elementare cunoștințe despre îngrijirea persoanelor cu un asemenea diagnostic, nemaivorbind despre competențe medicale. Odată, am rămas cu ele pe o săptămână și într-o singură zi, am fost nevoit să chem ambulanța de două ori”, își amintește Vova.
Medicul de la ambulanță a vorbit despre incompatibilitatea medicamentelor din cauza cărora cele două surori s-au simțit rău. Până la urmă, au fost duse la o clinică de psihiatrie unde se află deja de câteva luni. Vova spune că medicii îl contactează cu regularitate și îl roagă să ia fetele, dar el nu are unde le duce: în apartament nu sunt condiții, pentru reparație e nevoie de bani, iar Vova a cheltuit cei mai mulți bani pentru înmormântări. „A trebuit chiar să iau un credit”, spune el.
Colaboratorii serviciului de asistență socială îl învinuiesc pe Vova, dar și pe mama fetelor de faptul că situația a ajuns până la „punctul de fierbere”. Mama era învinuită că a ținut cele două surori închise în casă și nu a solicitat ajutorul specialiștilor și al serviciilor sociale. Iar Vova – că a admis existența acestei familii în niște condiții atât de inumane.
Orașul
Eudochia Parancenco, șefa Direcției asistență socială a sectorului Centru din capitală, spune că nimeni nu s-a adresat după ajutor, iar direcția a aflat despre cele două fete abia în anul 2020, după ce reportajele despre „surorile Mowgli” au apărut la câteva posturi de televiziune. Atunci, lucrătorii sociali au decis să viziteze fetele și să afle, în ce condiții trăiesc acestea și de ce fel de ajutor au nevoie. S-a constatat că, pe lângă toate, în anul 2016 au expirat actele acestora.
Condițiile în care au trăit cele două surori erau inumane, spune Parancenco și susține că a încercat să colaboreze cu mama fetelor, dar a fost nevoită să negocieze prin ușa închisă. Mama nu permitea nimănui să intre în locuință. Chiar și îndemnizațiile erau transmise prin ușa întredeschisă.
Asistenții sociali nu numai că nu pot, dar nici nu doresc să readucă cele două surori în condițiile existente în apartament. Aceștia nu prea au încredere nici în Vova, pentru că nu știu ce s-a întâmplat cu îndemnizațiile care sunt transferate lunar celor două surori. Cu toate acestea, Vova avea cheile de la apartament, primea îndemnizațiile și tot el cumpăra produsele alimentare. Dar lucrătorii sociali spun că s-a constatat că Vova consumă alcool și că nu prea este clar, pe ce cheltuiește banii: datoriile pentru serviciile locativ-comunale au depășit 100 mii de lei.
Vova susține că uneori, banii din îndemnizații nu sunt suficienți nici măcar pentru produsele alimentare. „Îndemnizația este de 6 mii de lei pentru ambele. Eu nu lucrez de o jumătate de an, pentru că am fost nevoit să am grijă de ele non stop, apoi să mă ocup de înmormântări, să merg prin instanțe și să clarific problema documentelor”, mai spune el.
Angela Cocarcea, șefa Direcției juridice a sectorului Centru, consideră că unica soluție a acestei probleme este prelungirea pentru măcar încă o lună a termenului de întreținere a celor două surori în clinica de psihiatrie, iar între timp, să fie pregătite documentele de care va fi nevoie pentru transferarea lor într-un internat. Acolo unde le vor fi alături specialiștii care vor putea să le acorde asistență psihologică și medicală la timp.
Potrivit afirmațiilor lui Cocarcea, procedura se complică din cauza că abia nu demult, celor două surori le-a fost stabilit gradul de dizabilitate, iar rudele nu s-au adresat către organele de tutelă. „În țara noastră, cu părere de rău, nu există așa ceva – să apeși pe un buton și să obții actele necesare. Există proceduri care tărăgănează acest proces și noi nu suntem în stare să influențăm toate acestea”, menționează juristul.
Statul
Momentul în care persoanele cu dizabilități rămân fără tutorele legal devine un fel de provocare pentru sistemul de protecție socială, spune Elena Stajila, jurist la Centrul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD). Problema principală constă în faptul că la nivel local, adesea nu există centre de plasament temporar pentru astfel de persoane.
„Ar trebui să ne asigurăm de faptul că decizia Direcției municipale protecție socială de a le plasa pe Sașa și Dașa în clinica de psihiatrie a fost una rațională și justificată. Există bănuiala că ele au fost internate doar pe motiv că în oraș nu există centre de plasament temporar pentru persoanele cu dizabilități”, mai spune juristul.
Potrivit afirmațiilor sale, statul este vinovat că nu a asigurat servicii sociale de alternativă. Dacă nu le pot găsi un asistent personal, statul trebuie să aibă mereu un plan B – un centru de plasament temporar unde ele vor trăi până le va fi oferit un asistent personal.
Însă astfel de centre sunt foarte puține în Moldova, iar procedura de primire în aceste instituții este deosebit de dificilă. Există și problema privind asistenții personali pentru persoanele cu dizabilități în Moldova. Elena Stajila susține că adesea, CDPD se confruntă cu situații în care rudele persoanelor cu dizabilități, care activează în calitate de asistenți personali, nu-și pot lua concediu, inclusiv de boală, pentru că Direcția protecție socială nu le asigură înlocuire pentru această perioadă.
Conform Constituției, guvernul este obligat să finanțeze serviciile sociale și să se ocupe de dezvoltarea acestora. Însă în unul dintre studiile lor, specialiștii CDPD au ajuns la concluzia că în realitate, guvernul a transmis aceste împuterniciri autorităților locale și le-a obligat să finanțeze serviciile respective din bugetul local.
„Reiese că statul a transferat unele dintre obligațiile sale costisitoare autorităților locale. Iar autoritățile locale sunt nevoite să aleagă între reabilitarea drumurilor, instalarea sistemului de canalizare și acordarea serviciilor sociale. Și alegerea nu se face întotdeauna în favoarea persoanelor cu dizabilități”, menționează Elena Stajila.
Din cauza tuturor acestor factori, apare situația în care, dacă rămân fără un tutore legal, persoanele cu dizabilități ajung în clinicile de psihiatrie. Juristul de la CDPD consideră că Direcția protecție socială ar trebui să-și revadă practica și să se ghideze de standardele internaționale în acest domeniu.
***
Autismul sau tulburarea de spectru autist (TSA) este o deteriorare a dezvoltării mentale a unei persoane care afectează comunicarea și relațiile cu alte persoane, precum și percepția și înțelegerea lumii înconjurătoare. Până în prezent, cauzele exacte ale autismului sunt necunoscute, la fel ca și cauza, de ce printre cei care suferă de TSA sunt mai mulți băieți.
