În ajunul alegerilor parlamentare, echipa NewsMaker străbate raioanele țării și discută cu oamenii despre cum își duc viața și ce așteptări au de la viitor. Pe 16 septembrie, corespondenta NM, Ecaterina Dubasova, a ajuns în Găgăuzia, în cel mai sudic punct al Moldovei. Ce gândesc și cum trăiesc locuitorii din Etulia, Cișmichioi și Vulcănești — aflați în reportajul NM.
Etulia
Drumul de la Chișinău până la Etulia durează aproape trei ore. Dincolo de geam se întind bazine de apă secate și benzinării părăsite. Cu cât te apropii mai mult de sud, cu atât mașinile se răresc. Pe un tronson, drumul este în reparație, iar circulația e aproape inexistentă.
Totuși, satul nu pare „muribund”. Pe strada Lenin, principala din Etulia, e forfotă. De-a lungul magazinelor — care sunt surprinzător de multe, aproape la fiecare 7–10 case — se plimbă mai ales localnici în vârstă.
Lângă unul dintre magazine întâlnim o femeie care a locuit toată viața în Etulia, dar după pensionare a plecat împreună cu soțul în Spania. „Am fost nevoiți să emigrăm — din cauza problemelor de sănătate ale soțului”, explică ea.
„Dacă ar fi după voia mea, m-aș întoarce. Satul pentru mine — este totul. Este patria mea”, spune femeia. Copiii și nepoții ei locuiesc și ei peste hotare. La întrebarea ce ar trebui să se întâmple ca tinerii să se întoarcă, ea răspunde scurt: „Pace”.
Potrivit ei, „acum nu există pace”, pentru că „Maia Grigorievna (președinta Maia Sandu) nu recunoaște Găgăuzia”. Pentru pace, consideră ea, este nevoie de dialog, care deocamdată nu există. Femeia este indignată și de sentința bașcanului Evghenia Guțul, care a fost condamnată pentru finanțarea ilegală a partidului „Șor”, declarat neconstituțional.
„Toată viața am lucrat ca asistentă medicală, soțul — profesor. Evghenia a fost eleva lui, îi cunosc părinții. Mama ei este muncitoare”, adaugă interlocutoarea.
La întrebarea despre viitorul Moldovei ea răspunde: „Eu nu consider că Rusia este un dușman pentru Moldova. Dar și cu Uniunea Europeană ar fi bine să colaborăm”. În opinia ei, satul trăiește destul de bine: „Oamenii nu duc lipsă. Așa mi se pare mie”.
Alți locuitori sunt mai puțin optimiști. Un bărbat în vârstă povestește că, odată cu apropierea iernii, principala problemă sunt banii pentru lemne de foc. Îl îngrijorează și prețurile la locuințe: copiii locuiesc în orașe, acolo chiria este scumpă.
„Acum este un haos total. Ordine va fi atunci când toți vor fi de aceeași parte. Dar deocamdată — ca armăsarul pe care îl forțează: îl trag dintr-o parte în alta, dar înainte nu merge”, spune pensionarul.
În timp ce stăm de vorbă, primărița satului se apropie de noi. Vrea să știe ce filmăm, dar refuză să ofere comentarii și ne recomandă să mergem mai aproape de centru: „Acolo e mai frumos și mai multă lume”.
Câteva minute mai târziu, apare o mașină de poliție cu autocolantul „Nu te juca cu votul”. Polițistul ne întreabă cu ce ne ocupăm, dacă reprezentăm vreun partid și dacă vorbim limba română. Auzind un răspuns afirmativ, el spune: „Ei bine, măcar cineva”.
Pe drum, întâlnim două femei în vârstă. Una dintre ele, fostă profesoară venită în Etulia din Bolgrad, povestește că toți copiii ei locuiesc peste hotare. La întrebarea despre întoarcerea tinerilor, ea răspunde: „Ar fi o poveste. Dar e imposibil”.
„Acum sunt timpuri foarte grele. Dar cel mai important este să nu fie război”, adaugă prietena ei. Ea își amintește poveștile mamei sale, „copil al războiului”: „Mama spunea cât de greu era să trăiești în timpul războiului. Cel mai important este să nu fie război, nu contează ce fel de politică este”.
În întâmpinarea noastră vine un bărbat pe bicicletă. „Nu sunt competent să răspund”, spune el scurt. Dar imediat propune să ne servească cu un pahar de vin (noi, desigur, am refuzat).
Centrul satului Etulia surprinde: aici nu se află un monument al lui Lenin, ci al lui Karl Marx. Alături întâlnim un grup de femei. „Povestiți-ne despre viața din sat”, le rugăm. „Ce să povestim, Maia Sandu nu ne lasă să trăim”, răspunde tăios cea mai tânără dintre ele și pleacă.
Celelalte două intră cu plăcere în vorbă. Spun că în sat nu este de lucru, iar tinerii nu au cu ce să se ocupe. „Noi aveam cândva ringuri de dans. Acum ce? Seara, băieții și fetele se plimbă prin sat și nu au unde merge. Se adună, poate, doar la izvor. El e ceva mai sus pe stradă. Dar toți tinerii noștri sunt atât de frumoși”, spune una dintre femei. Cealaltă completează: „În școală erau odată trei sute de elevi, iar acum abia dacă mai sunt puțin peste zece în clasa absolventă”.
Ambele au muncit mulți ani peste hotare, dar au revenit în sat. „Aceasta e patria. Nu ne trebuie străinătatea”, explică ele.
La întrebarea ce își doresc pentru Moldova în ajunul alegerilor, răspund: „Prosperitate. Moldova a fost și va fi înfloritoare. Noi dorim tuturor pace și bine – moldovenilor, găgăuzilor, ucrainenilor, tuturor”.
La primărie întâlnim un tractorist care strânge gunoiul. Mulți ani a mers la muncă peste hotare, dar a rămas în sat. Copiii lui lucrează în poliție. „A fost decizia lor”, precizează el. La întrebările despre politică răspunde brusc: „Eu nu sunt politician, eu sunt tractorist. M-am săturat până peste cap de viața asta”. Peste un minut se întoarce și adaugă: „Te duci ba aici, ba acolo la muncă, și uite-așa a trecut viața”.
Pe la prânz, pe străzi apar mai mulți adolescenți în uniformă școlară. Toți merg la acel izvor despre care ne povesteau femeile.
Chișmichioi
La prânz, Chișmichioi ne întâmpină cu străzi goale. Magazine sunt vizibil mai puține decât în Etulia.
Lângă unul dintre ele întâlnim o femeie. „Chișmichioi este satul meu drag, este patria mea”, spune ea.
Locuri de muncă aici sunt puține, mulți pleacă. Și copiii ei — la fel. Dar fiul cel mic a rămas: „Așa e tradiția — cel mic întotdeauna rămâne”. „Viața e grea. Două mii de lei — asta ce, e mult? Trebuie să economisești la toate”, explică ea. Viitorul Moldovei ea îl vede „numai cu Rusia”: „Noi întotdeauna am fost împreună. Înainte erau 15 republici. Unde sunt ele acum?”.
În centrul satului, privirile sunt atrase de grădinița „Dostluk” — o clădire impunătoare și modernă, cu aspect de castel. Instituția a fost construită în 2017, cu sprijinul președintelui Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov, al cărui portret este afișat pe fațadă.
„Grădinița este bună, strănepoata mea învață acolo”, povestește un șofer în vârstă. Copiii și nepoții lui au plecat, dar o nepoată a rămas.
Despre alegeri, el vorbește tranșant: „Această guvernare este groaznică. Prețurile cresc la tot — electricitate, gaz, combustibil”.
Și aici, de noi se apropie primarul localității, curios să afle ce facem. Când îi spunem că în satul vecin, Etulia, oamenii sunt mai numeroși și comunică mai deschis, acesta răspunde: „În Etulia oamenii sunt mai vorbăreți”.
Pe drum întâlnim o femeie cu doi copii. Soțul ei muncește peste hotare și ajunge rar acasă. „Nu există altă soluție. Și eu am plecat, dar e greu să-ți lași copiii”, ne spune ea.
Vulcănești
Vulcănești este mult mai animat decât Etulia și Chișmichioi. Străzile sunt pline de oameni și de zgomot, însă trecătorii par grăbiți și nu au timp să se oprească.
La cafeneaua „Bucătăria Găgăuză” stăm de vorbă cu un taximetrist. „Viața devine tot mai grea. Totul se închide, nu este de lucru. Nu pot pleca – aici sunt familia și copiii”, spune el. După alegeri așteaptă schimbări și „în primul rând o schimbare de guvern”.
„Principalul este să fie pace. Acum parcă este pace, dar nu aceea. Ne presează mereu, ne sperie, pensionarilor le dau amenzi”, adaugă șoferul, referindu-se la amenzile pentru corupția electorală.
Pe lângă noi trece în fugă un tânăr. Lucrează în Găgăuzia, dar doar pentru o vreme. Așteaptă un copil, iar apoi intenționează să plece. „Nu-mi văd viitorul aici. Moldova trebuie să fie cu Rusia. Aceasta este părerea mea”, spune el.
O altă interlocutoare este o tânără profesoară. Este mulțumită de serviciul ei, dar banii nu-i ajung: „Mulțumim celor care trimit bani din străinătate”. Nici ea nu-și vede viitorul în Vulcănești.
„Principalul este ca fiecare să decidă singur, și nu sub influența cuiva”, adaugă profesoara despre alegeri.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
