„Copiii se jucau de-a războiul, dar nimeni nu voia să fie rus sau oset”. Reportaj din Georgia, despre răni care dor și peste 15 ani

În luna august se împlinesc 15 ani de la războiul ruso-georgian din 2008, de provocarea căruia Rusia și Georgia se acuză reciproc. În timpul celor cinci zile cât a durat războiul, armata rusă a intervenit în Georgia pentru a susţine Abhazia și Osetia de Sud, regiuni separatiste proruse, unde Tbilisi lansase operațiuni militare. Apoi, Rusia a recunoscut cele două teritorii drept state independente. Sute de oameni au murit, iar zeci de mii au devenit refugiați. Corespondenta NM Malvina Cojocari a vizitat Georgia și a discutat cu mai mulți martori ai conflictului de atunci. Rănile acestora încă mai sângerează, iar amintirile despre acele orori rămân vii și provoacă lacrimi.

„M-am bucurat că s-au adunat toate rudele”

Levan Ahalkați avea 14 ani când Rusia a atacat Georgia şi a ocupat Osetia de Sud. În noaptea de 7 august 2008, se odihnea cu familia într-o localitate din apropierea oraşului georgian Gori. Atunci, Levan nu a realizat că cerul a devenit roșu din cauza bombelor, nu a focurilor de artificii.

„Îmi amintesc cum în prima noapte ne-am ridicat cu toții [membrii familiei] la balcon. Cerul era purpuriu, cădeau bombe. Toate rudele au venit la noi – și m-am bucurat că ne-am adunat cu toții”, își amintește tânărul.

În noaptea în care a fugit împreună cu familia sa, Levan a făcut o fotografie, care l-a marcat pentru toată viața.

„Am părăsit satul în ziua în care armata georgiană s-a retras. Deoarece nu puteau să meargă pe autostradă, militarii împreună cu echipamentele pe care le transportau s-au retras pe un drum de ocolire, care trecea chiar prin fața casei mele. Când am fugit, am făcut cu telefonul mobil câteva poze casei noastre, în caz că va fi distrusă”, mărturisește tânărul. 

Deși pozele s-au păstrat doar în amintirea sa, Levan nu a încetat să folosească aparatul de fotografiat pentru a surprinde momente memorabile. Acum are 30 de ani și lucrează la Muzeul de Fotografie din Gori. Își amintește cu durere despre acele cinci zile de coșmar.

„Dacă Rusia este în vecinătate, nu poți fi sigur de nimic. Nimeni nu știe ce se întâmplă în capul lor”, a adăugat Levan.

„Desenau doar cu creioane negre”

Lia Cilacidze a părăsit localitatea Ergneti pe 9 august, a doua zi după începerea războiului. S-a întors 10 zile mai târziu, pe 19 august. Femeia a mers șapte kilometri pe jos, însă a găsit doar pereții distruși ai casei sale. Militarii i-au scos totul din locuință, iar incendiul a nimicit ce mai rămăsese. În subsol i-a fost aruncat un cocktail Molotov.

Deși femeia plânge de fiecare dată când își amintește de acea vară, nu pierde nicio ocazie să vorbească cu jurnaliștii. O face pentru că vrea ca „toată lumea să cunoască despre acea tragedie”. Tot cu acest scop, Lia a înființat un muzeu militar cu exponate din perioada războiului ruso-georgian, pe care le-a colectat de la locuitorii satelor din apropiere. 

Printre exponatele de la muzeu se regăsește și fotografia acestei copilițe, care parcă te privește smerită în ochi. Micuța s-a născut pe 9 august – ziua când localitatea în care locuia mama sa a fost atacată. Avea doar câteva zile de viață când casa în care se aflau a fost cuprinsă de flăcări. Pentru a o salva din incendiu, femeia și-a aruncat copilul peste geam.

Un alt obiect care îmi atrage atenția este această pereche de cercei. Îi aparțin unei angajate a muzeului, care se numește Elsa. I-a primit cadou de la iubitul său, înainte ca acesta să plece pe front. Femeia l-a certat, pentru că nu aveau bani nici de pâine, iar el i-a cumpărat acest dar, care în acel moment i s-a părut inutil pe timp de război.

„Posibil să nu ne mai întâlnim, iar ei o să-ți amintească de mine”, i-a răspuns bărbatul.

S-a întors. Acum sunt căsătoriți și au trei copii.

Fiind învățătoare, Lia a văzut suferința celor mai mici martori – copiii. Femeia își amintește cum picii se jucau în ruine, chiar și în locurile care nu fuseseră încă deminate. Afectați de război, aceștia nu vorbeau practic deloc. În 2010, Lia a decis să-i ajute și a organizat o tabără de vară, unde micuții puteau beneficia de asistență psihologică.

„Când psihologii le-au dat o sarcină pentru prima dată, toți au început să scrie și să deseneze cu pixuri și creioane de culoare neagră. Copiii se jucau des de-a războiul, dar nimeni nu voia să fie rus sau oset”, povestește Lia.

Tabăra a funcționat timp de cinci ani. Lia povestește cum mamele din Ergneti își trimiteau copiii acolo, pentru că unele nu aveau nici acoperiș deasupra capului și nici bani pentru mâncare: „Du-te la Lia, ea te va hrăni”.

„Odată, când aranjam lucrurile, nu găseam un creion și am văzut o fetiță care ascundea ceva în mână. M-am gândit că ea l-a furat. Atunci i-am spus: Nato, arată-mi ce ai. Am greșit, nu avea un creion, ci o pârjoală. Voia să o ia acasă, ca să-și hrănească sora mai mică”, își amintește femeia.

Războiul dintr-o ţară îndepărtată, între oameni despre care noi nu ştim nimic

Potrivit Historia, la 8 august 2008, în timp ce preşedintele rus de atunci, Dmitri Medvedev, se afla în vacanţă, iar liderii lumii asistau la Beijing la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, Rusia a atacat Georgia şi a invadat Osetia de Sud. Aşadar, de atât a fost nevoie pentru a izbucni un război ţinut mocnit aproape două decenii.

Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili a hotărât să intre în război, în încercarea de a recupera teritoriul Osetiei de Sud cu forţa, şi deschide luptele în arealul civil al capitalei enclavei, Țhinvali.

Rusia a răspuns prin lansarea unor atacuri aeriene în regiune şi trimiterea de trupe armate în Osetia de Sud. Între 7 şi 12 august, Rusia a dislocat 20.000 de forţe în Osetia de Sud şi tot atâtea în Abhazia, totalul cărora reprezenta de trei mai mult decât armata georgiană.

Schimbarea de situaţie i-a obligat, pe 10 august, pe georgieni să cedeze. Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, s-a opus și au bombardat și ocupat oraşul georgian Gori.

Acordul de încetare a focului a fost încheiat la 12 august, după cinci zile de război.

Potrivit cifrelor oficiale ale Georgiei, în urma războiului au murit 228 de civili, 170 de militari și 14 polițiști, iar aproximativ 30 de mii de oameni au fost forțați să-și părăsească casele. Totodată, Rusia a raportat că a pierdut 67 de militari și 162 de civili au fost uciși. Cifrele victimelor sunt aproximative. 

La 26 august 2008, Medvedev anunţă că, din motive „umanitare”, Rusia recunoaşte independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei și a subliniat că recunoaşterea independenţei de către Rusia este „irevocabilă”, iar o polemică pe acest subiect este o „fantezie”.

---

Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.

---

---

Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

---