A fost un an cu adevărat lung. Un an în care ne-am reinventat din mers, am creat, corectat, călătorit, în care am ascultat și am vorbit atunci când trebuia să ne facem auziți. Un an care nu ne-a lăsat să ne plictisim și nici să ne relaxăm prea tare.
Am lansat proiecte noi și toate au venit din aceeași nevoie: să înțelegem mai bine ce se întâmplă în jurul nostru și să explicăm.
Am lansat podcastul economic «Есть вопросы» cu Nicolai Paholinițchi, în care am căutat răspunsuri la întrebări de interes public de la deputați, miniștri, experți economici și antreprenori. În fiecare zi de sâmbătă, Ecaterina Dubasova v-a adus «Разборка», sinteza politică a săptămânii.
A revenit sezonul doi din Другая Молдова, în care străbatem țara în lung și-n lat și o (re)descoperim.
RealPolitik cu Daria Slobodcikova a împlinit un an, primul talk-show săptămânal NewsMaker, transmis live.
Am continuat podcastul de știință «Как тебе такое» cu Alexandr Nugmanov, pentru că într-o lume plină de pseudo-explicații și soluții miraculoase, a înțelege cum funcționează lucrurile devine o formă de grijă.
Am produs, de luni până vineri, buletine de știri în română și rusă, cu materiale despre lucrurile care ne influențează direct viața: am semnalat probleme, am căutat explicații și am pus întrebări incomode celor aflați la putere. Am pornit o serie de reportaje din raioanele Moldovei — despre casele de cultură care se ruinează, încet și sigur, deseori odată cu comunitățile din jurul lor.
A fost un an electoral. Câteva luni bune în care a trebuit să fim și mai bine organizați, pentru că volumul de muncă a crescut considerabil. Am bătut Moldova în lung și în lat ca să vorbim cu oamenii, să îi ascultăm, să aflăm ce îi îngrijorează și cum își văd viitorul. În ziua alegerilor am transmis live din secții de votare din nord, centru și sud, inclusiv din zona de securitate, ca să aflăm direct de la oameni ce aleg și de ce.
Am privit cu multă atenție și spre regiunea transnistreană. Am explicat cauzele și contextul crizei energetice de la începutul anului. Am mers în satele de lângă Nistru, am vorbit cu localnicii, am încercat – fără grabă și fără clișee – să le facem vocile auzite. Am fost concentrați și pe Autonomia Găgăuză: am explicat procesul bașcanei Evghenia Guțul, am scris despre politicienii din regiune, dar mai ales despre oamenii din sate, care trăiesc cu consecințele acestor decizii.
Am urmărit atent întreaga justiție moldovenească – revenirea lui Vladimir Plahotniuc, dosarele lui Alexandru Nesterovschi, Igor Dodon, Ion Creangă, Constantin Țuțu, Marina Tauber.
Nu ne-am ferit de subiectele sensibile.
Am scris longread-uri despre cele patru valuri de emigrare prin care a trecut Moldova. Am realizat o hartă interactivă a istoriei partidelor politice – cum s-au rupt, unit și rearanjat până la forma de azi. Am vorbit despre limba română și de ce încă este numită „moldovenească” de o parte a societății. Și am elaborat „Dicționarul represiunilor din regiunea transnistreană” – o radiografie a deținuților politici și a încălcării drepturilor omului, cazuri care s-au întețit mai ales după invazia Rusiei în Ucraina.
Zi de zi, am continuat NM Espresso, newsletter-ul nostru matinal, publicat în rusă, română și engleză.
Ne-am ferit cât am putut de tentația copy/paste-ului din comunicate. Ne-am străduit să aducem știrile în context, pe site și în buletinele de știri, iar pe cele mai importante să le transformăm în analize. Ne-am mai astupat urechile din când în când, ca să nu ne pierdem în zgomotul informațional, și am scris despre ce contează, din unghiuri care nu sunt întotdeauna comode. Am întors subiectele pe toate fețele înainte de publicare și am ascultat vocile tuturor.
A fost și anul în care am discutat mult despre inteligența artificială și am decis să lucrăm la un cod etic de utilizare. Am urmărit atent cum schimbă presa online, cum accelerează procesele, dar și cum ridică întrebări serioase despre responsabilitate, autenticitate și sens. Am ales să folosim tehnologia ca instrument, nu ca substitut al gândirii. Pentru că jurnalismul e și despre viteză, însă nu cu orice preț, ci cu discernământ.
Recunoaștem: e greu să fii în competiție cu rețelele sociale. Acolo unde nu există filtre deontologice, unde responsabilitatea față de public e opțională, iar emoția bate verificarea. Tocmai de aceea ne-am adaptat, dar în stilul nostru. Am lansat formate video scurte – reels și shorts – știri concentrate, clare, de doar un minut sau chiar mai puțin. Nu ca să simplificăm realitatea, ci ca să ajungem la cei care își consumă informația altfel. Vrem să fim acolo unde sunteți voi, fără să ne pierdem standardele.
Am rămas o redacție vie, nu o fabrică de conținut. Cu dezbateri, cu opinii diferite, cu greșeli asumate. O redacție liberă, în care poți să-ți faci meseria păstrându-ți convingerile și stilul, poți alege despre ce vrei să scrii și în care ești încurajat să ieși din tipare. Sunt convinsă că asta contează mult pentru echipă.
Am rămas o sursă media care explică, care contextualizează. Care vorbește în română și rusă într-o societate fragmentată, fără a adânci această ruptură. Am provocat-o și pe președinta țării la un interviu mixt – în română și rusă, un format nou, pe care nu l-am văzut în altă parte și ne-am bucurat că a acceptat.
Feedback-ul vostru ne motivează. Ne-ați scris, ne-ați povestit, ne-ați trimis istorii. Le-am cules și le-am publicat pe site, în sinteze care spun poate cel mai bine ce înseamnă să fii atent la oameni, nu doar la agendă. Vocile voastre ne-au ajutat să înțelegem mai bine ce contează cu adevărat.
A fost plăcut să fim apreciați.
Suntem pe primul loc la capitolul încredere în raportul Mediaradar. Am fost premiați la Tulip Awards, pentru contribuția la apărarea drepturilor omului. Iar finalul anului ne-a adus și un Măr de Aur, oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent.
Premiile sunt un bonus. Dar mai important e că, în tot acest timp, nu am făcut compromisuri cu eul nostru interior, acel filtru incomod care simte imediat unde se trișează și unde apare falsitatea. Am ales să spunem ce gândim și ne-am asumat consecințele. Inclusiv neplăcute: amenințări cu moartea din surse anonime și campanii de discreditare.
Nu știm cum va fi 2026. Este clar însă că modul de consum al informației s-a schimbat. Rețelele sociale au devenit principala sursă de știri pentru mulți, iar publicul are mai puțin timp și mai puțină atenție. Concurența pentru vizibilitate este mare, iar jurnalismul trebuie să se adapteze fără a renunța la responsabilitate.
Dacă ai ajuns până la finalul acestui text, cel mai probabil ești prietenul redacției și îți pasă.
Iar cel mai bun cadou pe care ni-l poți face este să dai share, să comentezi, să intri pe NewsMaker.md, să ne urmărești pe rețelele de socializare și pe YouTube. Iar dacă poți și vrei – intră și pe Patreon. Orice donație ne va bucura.
Și la desert, despre anul viitor. Voi spune doar atât: sunt voci care încă nu se aud suficient. Despre ele – foarte curând.
Să ne revedem cu bine în 2026.
Pe curând.
Stela Untila
redactor-șef NewsMaker
