Toate școlile din Moldova au trecut la instruirea în regim online, din cauza epidemiei de coronavirus. Durata lecțiilor online s-a redus până la 30 de minute și se desfășoară pe platforma Zoom. Natalia Homițchi, profesoară de biologie la Liceul „V. Boiarnițchi” din Drochia, a povestit pentru NM, cum a fost organizat procesul de instruire în regim online în școli, de ce „la lecții copiii fac ceea ce vor”, iar testările nu au practic niciun sens, dar și de ce povara asupra profesorilor de vârstă pensionară a crescut de două ori.
Această istorie este prima din seria de publicații ale NM, în care pedagogii vorbesc despre experiența de instruire în regim online.
„Copiii pot face orice și tu nu vezi”
Ne-au dat orarul lecțiilor online pe platforma Zoom. În acest orar, profesorul trebuie să descrie totul în detalii: subiectul fiecărei lecții, tema pe acasă, metoda de instruire și de evaluare a cunoștințelor. Completarea acestui orar ia o groază de timp.
Durata lecțiilor s-a redus până la 30 de minute, însă zbuciumul acestor 30 de minute nu poate fi comparat cu cel al unei lecții offline de 45 de minute. La lecțiile obișnuite, când profesorul se află față în față cu elevii, poate ține clasa în mâini. Iar aici, ești ca într-un reactor nuclear, pentru că nu ai posibilitatea de a monitoriza situația. Copiii fac ceea ce vor: în locul fotografiilor lor, plasează pe Zoom niște mutricele și desene, se codifică, pot face orice și tu nu vezi.
Adesea, în timpul acestor lecții, se aud șoaptele părinților. Deci, înțelegi că publicul este mult mai larg decât cel al clasei. Iar tu trebuie să dezvolți subiectul, dar și să răspunzi la întrebări și să mai și pui la punct unele probleme organizatorice.
„Oare aceasta e evaluare?”
Nu văd niciun efect tangibil al lecțiilor online. Evaluarea orală a elevilor este ireală, de aceea rămân doar sarcinile în scris. De exemplu, evaluările. Dar oare eu pot ști, cum le îndeplinesc elevii? În timpul testării, ei reușesc să ia legătura unii cu alții, să facă schimb de informații și, în consecință, primesc răspunsuri identice. Oare aceasta e evaluare? În plus, nu ne ajunge timp pentru verificare: în poșta mea electronică s-au acumulat aproape o mie de lucrări neverificate. Iar nouă ni se cer termene.
„Mai trebuie și să ne pregătim de lecții”
Lecțiile online încep la ora 10:30 și se termină la 15:00. Dar pentru lecții mai trebuie și să ne pregătim. Eu am câte două clase de a șasea, de a opta, de a 11-a și de a 12-a, câte una de a șaptea și de a noua.
La școală, de regulă, sunt pauze între lecții: poți să te odihnești, să verifici caiete și pur și simplu să respiri. O asemenea posibilitate nu există pe Zoom. Pauze între lecții aproape că nu sunt și trebuie să urmărești ca orarul să fie respectat minut în minut. Simt o tensiune și o oboseală foarte mare, toți sunt nervoși, mai ales atunci când programul „cade” și transmisiunea se deconectează.
Zilele acestea, am pregătit până târziu o evaluare pentru clasa a opta. Și va trebui s-o transmit tuturor prin poșta electronică. Iar vineri, până la ora trei de noapte, am scris un raport despre activitatea pe care am desfășurat-o timp de o săptămână.
În afară de pregătirile pentru lecții, evaluări și diferite rapoarte, a mai trebuit să scriu și conspecte pentru clasa a șasea, deoarece programul a fost modificat, iar manualul este cel vechi. De aceea, o săptămână întreagă, până la miezul nopții, am scris două conspecte despre anatomia omului. Acestea vor servi copiilor în loc de manual. Am scris de mână, pentru că la calculator scriu mult mai încet decât cu pixul. Am transmis conspectele dirigintei clasei, ea le va fotografia și le va transmite copiilor.
„Programele de studii au rămas ancorate în trecut”
Foarte puțini aleg biologia la bacalaureat, însă aceștia sunt niște copii foarte bine motivați. De obicei, sunt cei care intenționează să-și lege viața de medicină. Proștii nu merg acolo. La medicină e nevoie de o memorie excelentă, pregătire, conștiinciozitate, disciplină. De aceea nici nu ne ajung medici.
Eu sunt liniștită pentru elevii mei. Cei care anul acesta au ales biologia, sunt gata să susțină examenul, dacă, desigur, nu va fi anulat. O elevă de-a mea din clasa a 12-a a ocupat locul doi la olimpiada raională.
Dacă însă aș avea posibilitatea de a discuta cu ministrul, i-aș spune că trebuie revizuită atitudinea față de disciplinele fundamentale, inclusiv față de biologie. Actualele programe de studii au rămas ancorate în trecut.
„Eu nici măcar smartphone nu am”
Am învățat să lucrez la calculator, cum s-ar spune, pe dibuite: scriam planuri, elaboram documente. Dar nu am avut ocazia, de exemplu, să lucrez cu poșta electronică. De ce? Tot ce trebuia să-i prezint directorului școlii, îi prezentam pe hârtie.
Când au început să anunțe carantina și au închis școlile, nimeni nu a reușit să ne explice ceva concret. Toți au început să comunice pe Viber. Iar eu nu am Viber, eu nici măcar smartphone nu am. Întotdeauna mi-a fost suficient un telefon simplu (cu butoane). Fiica voia să mă ajute, dar la noi, la Drochia, nu funcționează serviciul de livrări.
În prima săptămână de instruire în regim online, transmiteam temele prin telefonul fix sau cel mobil, dar timpul a expirat și banii la fel. Am fost nevoită să învăț tot ce a fost posibil într-o săptămână de vacanță, m-au ajutat fiica și ginerele (ei trăiesc demult la Chișinău). În plus, fiica a reușit să-mi instaleze de la distanță acest Zoom pe calculatorul meu.
„Se întâmplă că nu am timp să mănânc toată ziua”
Deocamdată, cu excepția rapoartelor, școala nu ne verifică așa cum se face în condiții obișnuite. Deși la lecțiile mele online pot intra diriginții și administrația școlii. Administrația ne roagă foarte blând și respectuos: vă rugăm, ajutați copiii, nu renunțați.
Dar noi avem mulți profesori pensionari și vremea noastră a trecut deja. Desigur, eu aș putea să mai transmit cunoștințele mele, dar mie mi se cere ceea ce eu nu știu. Iată, anul trecut, au fost la noi niște cursuri organizate de minister. Ne-au încărcat cu diferite lecții, însă metodele despre care ne-au vorbit nu funcționează în condițiile instruirii în regim online. Trebuia demult să învățăm calculatorul și tehnologiile informaționale.
Pentru pedagogii pensionari este foarte dificil acum. Se întâmplă că nici nu reușesc să mănânc toată ziua. Se termină lecțiile, se încep apelurile necontenite la telefon și pe Skype. Sună elevii, părinții, colegii, ne contactează și administrația.
La ultimul consiliu pedagogic organizat pe Zoom, ne-au spus că ministerul ne-a alocat 2 mii de lei pentru compensarea cheltuielor noastre. Această sumă este acordată în fiecare an pentru necesitățile pedagogilor: de exemplu, acești bani sunt pentru achitarea xerocopiilor pe care le facem pentru pregătirea de lecții sau pentru compensarea parțială a procurării unui calculator.
Însă aceste 2 mii de lei nu vor acoperi nicicum tratamentul ochilor mei, dacă eu îi voi „îngropa” definitiv stând câte 10-12 ore în fața calculatorului. Cu atât mai mult acești bani nu ne vor salva de acutizarea bolilor cronice și înrăutățirea sănătății din cauza sarcinilor excesive. Mie, de exemplu, mi s-a acutizat diabetul zaharat. Totul e din cauza că nu mă odihnesc aproape deloc, dorm puțin, mă stresez des. Iar persoanele bolnave de diabet sunt în grupul de risc în cazul infectării cu coronavirus.
Lucrez în școală de aproape 40 de ani. Acum un an, mi-am perfectat pensia. Semnând contractul cu școala, nu m-am gândit că voi fi nevoită să lucrez „în interiorul unui reactor nuclear”. De fapt, anul trecut era greu să ne imaginăm că în general, așa ceva se poate întâmpla: pandemie, carantină, studii în regim online.
***
Potrivit informațiilor Ministerului Educației, în anul de studii 2017-2018, fiecare al cincilea cadru didactic din învățământul preuniversitar din Moldova a depășit vârsta de 60 de ani. În raioane, această cotă este cu mult mai mare. Stagiul de muncă al fiecărui al doilea pedagog este mai mare de 20 de ani. O informație mai nouă despre structura de vârstă a corpului didactic nu este. Însă, potrivit prognozelor ministerului, cota profesorilor de vârstă pensionară va atinge 41% în anul 2021.
