Ingrida Simonyte, prim-ministrul Lituaniei, va efectua o vizită în Republica Moldova în data de 10 decembrie. Într-un interviu acordat reporterului NM Nicolai Paholnițchi, oficialul a vorbit despre lucrurile pe care le au în comun Lituania și Moldova, despre cele care le deosebesc, dacă a reușit sau nu Lituania să învingă corupția, cum această țară a depășit criza gazelor naturale și cum funcționează propaganda Rusiei.
„Cred că Moldova trăiește acum acest moment și sper că veți profita de el”
La sfârșitul săptămânii, veți veni în Moldova. Cum apreciați relațiile moldo-lituaniene?
Cred că acestea ar putea și ar trebui să fie mult mai intense. Noi suntem adepții fermi ai Parteneriatului Estic. Și nu e un secret că susținem aspirațiile europene ale Moldovei, Ucrainei și Georgiei. Luând în calcul faptul că guvernul actual al Moldovei face parte din aceeași familie politică în care este și guvernul nostru (PAS este membru asociat al Partidului Popular European – NM), există o resursă semnificativă pentru intensificarea relațiilor bilaterale.
Cum este posibil acest lucru, ținând cont de faptul că țările noastre sunt situate departe una de alta, iar schimburile comerciale sunt modeste?
Ținând cont de faptul că noul guvern și șefa statului doresc să reformeze economia, justiția și multe alte domenii din Moldova, cred că noi putem să oferim asistență tehnică pentru colegii noștri – guvernul moldovenesc și alte instituții ale puterii. Țara dvs. încearcă să ajungă pe calea europeană în ce privește reglementarea și implementarea legilor. La fel, noi vom susține [Moldova] în parcursul său european, în cadrul Parteneriatului Estic și al altor formate.
La prima vedere, s-ar părea că Moldova și Lituania sunt niște țări parțial asemănătoare: teritoriu mic, populație de circa 3 milioane de persoane, plus experiența postsovietică. Prin ce credeți că țările noastre se aseamănă și prin ce se deosebesc?
Cred că există asemănări generale pe care le-ați menționat. Acum, există și provocări comune: propaganda sau dezinformarea, tentativa Rusiei de a interveni în politica locală, situația energetică care este acum mult mai vizibilă în Moldova. Noi am avut o experiență asemănătoare acum 10-15 ani. Dar ce-i mai important – noi am conștientizat clar că trebuie să aderăm cât mai curând la Uniunea Europeană. Țara noastră a început să lucreze în acest sens. Și probabil, a existat unitate în societate în ce privește atingerea acestui scop. Probabil, de aceea am reformat mai repede economia noastră, sistemul justiției și alte domenii. Cred că Moldova trăiește acum acest moment și sper că veți profita de el.
Care au fost așteptările populației de la integrarea europeană și cât de mult s-au deosebit acestea de ceea ce s-a obținut în final?
O simplă comparație: până la aderarea la Uniunea Europeană, PIB-ul Lituaniei per capita a fost mai mic de 50% decât PIB-ul mediu din UE, iar acum, acesta se apropie de 90%. Noi trebuia să compensăm acest decalaj în economie, nivelul de trai, dar ce e la fel de important: posibilitatea de a călători, investițiile, libertatea presei și conștientizarea faptului că ești în familia democrației occidentale. Dar și mai important – să înțelegi că reformele nu se fac de dragul calității de membru al UE, nu pentru că cineva le cere, ele sunt necesare pentru ca țara ta să prospere, să fie o economie puternică. Pentru aceasta, este nevoie de o instanță judiciară independentă, de un nivel scăzut al corupției, de educație, medicină, infrastructură de calitate. Cei care își amintesc de viața care era acum 30 de ani, vor spune cu siguranță că astăzi, țara noastră se deosebește de ceea ce a fost în anul 1999 și chiar de ceea ce a fost în anul 2003.
„Dacă aveți un singur furnizor – este o problemă”
Ați amintit de criza gazelor naturale ca fiind una dintre provocările cu care s-au confruntat Moldova și Lituania. În Moldova, gazele naturale s-au scumpit de 2,5 ori. Cum a afectat criza țara dvs.?
Aceasta este o situație globală. Nu zic că Kremlinul nu va profita de aceasta, ar putea chiar să încerce să complice și mai mult situația. Dar noi știm că este o tendință globală a crizei energetice ce ține de modificarea lanțului de livrări, de cererea globală și de restabilirea economiei după coronavirus. Dar ceea ce este important pentru noi – am fost foarte mult timp dependenți de „Gazprom”. Am decis că dorim să fim independenți și am diversificat metodele de furnizare a gazelor naturale. Am investit într-un terminal pentru gazele naturale și avem acum un furnizor independent care nu are legătură cu „Gazprom”. Iar aceasta influențează asupra comportamentului „Gazprom”. Acesta nu poate să dicteze prețul – piața dictează prețul. Nu pot afirma că prețurile la gazele naturale nu au crescut, pentru că acestea s-au majorat la nivel global, dar problema principală este: cât de multe pârghii are singurul furnizor asupra țării dvs. Dacă aveți un singur furnizor, aceasta este o problemă. Și încă un aspect, în care am putea propune asistență tehnică – cum să fie diversificate livrările și cum să fie redus consumul de gaze naturale, de exemplu, prin renovarea clădirilor și prin alte decizii.
După majorarea prețurilor la gazele naturale, la noi au fost introduse compensații pentru consumatori. La dvs. a fost ceva asemănător?
Da, desigur. Este o normă pentru majoritatea țărilor europene: protecția socială a celor cărora le este dificil să achite facturile.
„Când șeful statului, premierul, miniștrii demonstrează prin fapte că nu tolerează corupția, acest lucru ajută foarte mult”
Ați spus că integrarea europeană este necesară nu doar pentru că vrei să devii membru al UE, ci pentru a schimba starea de lucruri din țară și ați exemplificat prin justiția independentă. În Moldova, sunt probleme mari în ce privește corupția, dar și independența judecătorilor. Ați reușit să minimizați corupția?
Nu cred că există vreo țară care ar putea afirma: „Noi nu avem corupție”. Chiar și în țările autoritare – doar zic că nu au corupție, pentru că este o țară autoritară. Dar cel mai probabil, în realitate, situația de acolo este alta, deoarece corupția este parte integrantă a regimului autoritar. Există domenii de activitate în care încă se mai întâmplă cazuri de corupție. Însă există un progres semnificativ. Și progresul a început cu establishment, instituțiile independente care au fost orientate spre investigarea cazurilor de corupție, dar și de la conștiința publică și a intoleranței față de corupție. Au fost domenii în care am investit în soluțiile IT, minimizând necesitatea contactului fizic, pentru ca multe lucruri să poată fi realizate în regim online, să nu fie necesară întâlnirea dintre oameni. Noi urmăm progresul în numeroase domenii, reducem contactele fizice, consolidăm instituția Procuraturii Generale, a Serviciului Special de Investigații, implementăm politica intoleranței față de corupție. Cred că atunci când șeful statului, premierul, miniștrii nu doar vorbesc, dar și demonstrează prin fapte că nu tolerează corupția, acest lucru ajută foarte mult.
Ați spus că, în unele domenii, au rămas probleme. La care anume v-ați referit?
Există probleme în domeniul sănătății. există cazuri de corupție, de exemplu, atunci când oamenii doresc să treacă fără rând ori să beneficieze de servicii într-un anumit spital ori să ajungă la un anumit medic. La fel, au fost probleme în poliția rutieră. Acum, sunt cu mult mai puține. Există cazuri [de corupție] cu autorizațiile de construcții și terenuri.
„Dacă sunteți cetățean al țării și doriți s-o edificați și s-o dezvoltați, nu contează de ce etnie sunteți”
După destrămarea URSS, practic în toate țările postsovietice a apărut problema privind integrarea minorităților. În Lituania, sunt cu mult mai puține minorități etnice decât în țările baltice vecine, dar oricum, e interesant, cum ați soluționat problema integrării minorităților?
La începutul anilor 90, reprezentanții minorității poloneze sau cei ai minorității ruse chiar se temeau că drepturile lor nu vor fi respectate. Dar noi și acum susținem școlile în care limba principală de instruire este cea rusă ori cea poloneză. Avem o rețea largă de școli poloneze, cele ruse ar putea fi mai puține, dar aceasta depinde de cerere și nu de o atitudine specială. Există o conștientizare clară: dacă ești cetățean al țării și dorești s-o edifici și s-o dezvolți, nu contează de ce etnie ești. Nu pot afirma că nu există probleme în acest domeniu. Dar cel mai probabil, acestea sunt niște probleme cu caracter particular.
Ați vorbit despre provocarea „propagandei Rusiei”. De ce aceasta este o problemă pentru Lituania?
Cred că aceasta este o problemă nu doar pentru Lituania, ci și pentru majoritatea țărilor occidentale. Ce face Kremlinul? Încearcă să ne submineze înțelegerea vieții, a democrației liberale. Ei încearcă să demonstreze că în lumea occidentală, în UE nu există valori, nu este respectată familia, că cei de acolo sunt împotriva valorilor tradiționale și alte absurdități. Și în același timp, ei încearcă să folosească avantajele vieții din lumea occidentală. Își trimit copiii la studii în universitățile din Occident, își păstrează banii în băncile din Occident, beneficiază de servicii medicale în clinicile din Occident.
Cred că ei încearcă să provoace un conflict în societăți – dezbateri despre migrație sau despre drepturile minorităților. Dacă există posibilitatea de a influența asupra luării deciziilor politice interne, vor încerca să facă acest lucru, să formuleze o narațiune.
În acest caz, scopul pe termen lung este următorul: ei doresc să demonstreze că țările – în special cele care au fost ocupate de Uniunea Sovietică, dar au devenit independente – nu pot reuși în lumea occidentală. Că doar în URSS a fost bine, iar să trăiești în UE – e rău. Politicienii din țara noastră au un scop – să explice oamenilor că nu se poate întâmpla ca mai întâi să vină bunăstarea, apoi drepturile omului. Dimpotrivă: dacă la dvs. nu se respectă drepturile omului, nu există o justiție independentă, dreptul la proprietate privată – atunci nu va fi prosperitate economică.
Mai există o problemă pe care o constatăm în ultimii câțiva ani – încercarea de a rescrie istoria. Acest lucru se întâmplă și în Rusia, unde sunt persecutați reprezentanții asociației „Memorial” și ai altor instituții, unde vedem o tendință privind abordarea stalinistă a istoriei: să nu fie pactul Ribbentrop-Molotov, să nu fie „ocuparea țărilor europene”, că țările baltice au intrat benevol în componența URSS, că există absurdități. Și ei încearcă să promoveze aceste narațiuni.
Dar care este reacția populației în acest sens?
Încă sunt în viață persoane care au fost deportate în Siberia sau ale căror rude au fost deportate în Siberia. Desigur, acestea nu pot crede într-un astfel de nonsens. Un alt model al propagandei de la Kremlin – ei pot să creeze o criză energetică și să spună: „Ia vedeți, autoritățile voastre sunt tâmpite, nu pot gestiona criza energetică, așa că poate aveți niște alternative mai bune?”.
„Au promis oamenilor că vor putea trece ușor hotarul cu UE, dar nu e așa”
Nu demult, regiunea dvs. a ajuns în agenda de știri din aproape toată lumea din cauza situației privind migranții la frontiera cu Belarus. Care este situația actuală a migranților în Lituania?
Vedem că situația este încă foarte complicată. Și aprecierea nu se schimbă: este un atac pentru care [Alexandr] Lukașenko folosește oameni vii, pe care i-a adus în Belarus prin concesii pentru vize, prin alte instrumente de marketing. Au promis oamenilor că vor putea trece ușor hotarul cu UE, dar nu e așa. Aceasta a fost o reacție la sancțiuni.
În realitate, nu s-a schimbat nimic. Noi încercăm să apărăm frontiera UE. Și în același timp, lucrăm cu partenerii din cadrul UE, ca să identificăm o soluție pentru acești oameni din Belarus. Au fost câteva curse aeriene de repatriere și unii oameni au revenit în țările lor. Cred că în acest fel, această criză ar putea fi depășită.
Doar prin curse de repatriere?
Noi am realizat multe pentru a stopa fluxul de oameni noi care vin la Minsk. Dar sunt oameni care au venit în Belarus cu ajutorul ONU, al Organizației Internaționale pentru Migrație. Ar trebui să se găsească o soluție pentru aceste persoane. Însă un lucru este clar: UE nu va ceda în fața tentativelor lui Lukașenko de a folosi șantajul cu ajutorul oamenilor vii.
